Posts Tagged ‘ sorina vazelina ’

Timpul meu nu e timpul tău

February 20, 2013

Interviu colectiv


Vlad Eftenie (www.veftenie.daportfolio.com)

Timpul este o coordonată fundamentală în funcție de care ne organizăm mintea, nevoile, viața. O coordonată fundamental relativă și subiectivă. Depinde de întregul context istoric/zonal/cultural/social/politic/experiențial/personal. Dacă arunci un ochi prin studiile care s-au făcut de-alungul timpului despre timp, realizezi ca e o convenție atât de aparte încât devine foarte dificil să te referi la timp cu titlu general.

O vreme vom vorbi despre timp. Cât oamenii vor avea timp să ne povestească, noi vom avea timp să-i ascultăm. Vom posta articole, analize, desene, gânduri și orice altceva vreți voi cititorilor contribuitori să ne spuneți, despre timpul vostru și al nostru, al tuturor. Primim materiale aici.

Începem cu o întrebare colectivă, care sondează viziunile personale despre timp:
Ce înseamnă pentru tine timpul? Care sunt lucrurile care îți influențează simțitor percepția asupra timpului?  E diferit felul în care te gândești acum la timp, față de cum priveai problema asta cu ceva vreme în urmă?

Mulțumim tuturor celor care au răspuns întrebării noastre, vizual – Vlad Eftenie, Sorina Vazelina, Noni Bug, și în scris – Felix Tzele, Oana Zaharia, Vlad Eftenie, Rucsandra Pop, Ileana Selejan, Dan Petre, Luiza Zan, Rufi, Cynthia Canela, Alexandra Pirici, Alex Molico, Etiene Dupri, Aura Sorescu, Mihai Goțiu, Răzvan Giula, Mihaela Matei, Manu Băbescu, Mihaela Vodă.

FELIX TZELE
Timpul e o pereche de cearcăne ce se adâncesc ȋntr-un puţ fără fund. O beznă prin care bâjbâi ȋmpins de la spate spre o direcţie necunoscută. Pete negre ȋn jurul ochilor. Timpul e incertitudine şi e foarte bine că e aşa. Când totul devine cert, ȋnseamnă că am murit. Fac tot posibilul să stau departe de Timpul ăla.

Depinde de acţiune. Când alerg prin Drumul Taberei sau fac gimnastică prin casă, nici nu ȋl simt. Când scriu, se transformă ȋntr-un fluture de noapte negru care fâlfâie greoi peste cuvinte. Când sunt cu ea, pierd noţiunea timpului. Şi aşa mai departe.

Nu mă (mai) gândesc la timp. Nu iese nimic folositor din jocul ăsta. Ultima oară când am rumegat timpul, a ieşit o povestire s.f groaznică. Nu ȋnţeleg cum i-a reuşit lui Proust treaba cu madlenele. Poate era francmason. Uite, când mă gândesc la timp, îl pierd cu lucruri nefolositoare.

Emoţiile, durerea, plăcerea, fluxul conştiinţei… poate că ar mai fi câteva miliarde de variabile care nu îmi vin acum în minte sau pe care nu le ştiu. Toate influențează percepția asupra timpului.

Iarna asta mi-am cumpărat un ceas de mână. Am văzut un Casio F91W pe un forum. Este vorba despre modelul acela pe care îl purta Osama Bin Laden în filmările Al-Jazeera. Dar eu nu de acolo îl ştiu. Mi-a adus aminte de copilărie şi de ceasurile vândute de basarabeni într-o piaţă din Alexandria. Nu am stat prea mult pe gânduri, am zis că trebuie să am unul. Şi acum să răspund la ȋntrebare. Limbile ceasului se mişcă ȋntr-o singură direcţie. Percepţia mea asupra timpului respiră, are memorie, este tot timpul ȋn relaţie cu ce a fost, ce este, ce va fi. Eu tot timpul mă uit ȋn spate, secundele niciodată.

Când eram copil, gândeam în anotimpuri. Toamnă, iarnă, vară, primăvară, fiecare sezon avea ceva special. Trăisem puţin, era destul loc în memorie. În adolescenţă eram revoltat. Printre altele, nu înţelegeam care era treaba cu timpul. Apoi am ajuns la facultate şi am început să citesc. Am dat de Husserl, fenomenologie, ipoteza Whorf-Sapir, etnometodologie şi studii antropologice despre triburile amazoniene în care nu există concept separat pentru Timp. Nu pot să spun că m-a iluminat ce am descoperit în facultate. Am aflat, însă, că timpul poate fi şi altcumva. Timpul e istorie, cultură, cunoaştere, natură, fiinţă, toate astea amestecate. Acum am mai multă răbdare. Îmi construiesc propriul Timp.

OANA ZAHARIA
Chiar mă întrebam ce se întâmplă cu mine în ultima vreme. Mi-am dat seama că nu mă mai uit la ceas. Pur și simplu nu mă interesează cât e ora. Nu am ore potrivite pentru anumite activități, căci toate orele sunt absolut ideale pentru absolut orice activitate. Cam așa simt eu. Prin urmare, da, există o discordanță monstruoasă între percepția mea asupra timpului și convenție în sine.

Dar din câte îmi amintesc, înainte îi dădeam ceva importanță. Asta se întâmplă când ai un program fix, cred. În timpul școlii sau când ai un job de 8 ore pe zi, îți pasă mereu cât e timpul. Te întrebi mereu câte minute mai sunt până la sfârșitul orei sau câte ore mai sunt până poți pleca acasă de la job. Nu Dumnezeu este măsura nefericirii noastre, Lennon băiatule, ci timpul.

Nu mai știu de când am început să nu mă mai întreb deloc despre timp. De asta nu știu ce să răspund când cineva mă întreabă la telefon: „La cât ne întâlnim, la 5?” Și eu n-am habar niciodată ce oră e, nici măcar aproximativ.

Cât despre decenii și veacuri, au început să mi se pară din ce în ce mai scurte. Parcă mai ieri mișunau pe-aici Mihai Viteazul și Mihai Eminescu. Ce să mai zic de zilele săptămânii sau ce lună vine după asta.

Și de când nu mă mai gândesc la timp, am observat că nu mai îmbătrânesc.


Vlad Eftenie (www.veftenie.daportfolio.com)

VLAD EFTENIE
Timpul, acel copil jucaus, acea masca cu o mie de fetze, acea vesnica intrebare. Il ai sau nu. Curge, zboara, trece. Atatea stari de agregare, atatea necunoscute imi spun clar ca nu trebuie sa caut o definitie. Ca nu trebuie sa inteleg. Nu cu mintea poti intra pe poarta timpului. Simtind, emotia aduce ecouri. Mai e timp? “Ce greu trece!”….sau… “parca a fost ieri, ce repede a trecut!” Incercam sa ne traducem timpul dandu-i dimensiuni, forme. Treceeste si va fi. Cel mai greu pare a fi de tratat cu prezentul. Ce ne facem? Timpul ne ajuta sa percepem inaintarea. E clar ca nu stam pe loc. Cum ar arata o lume fara timp? Basmul ne spune ca omului nu-i este accesibil acest taram. Aleodor este tentat sa umble in Valea Plangerii si este izgonit inapoi in spatiul cel cu timp. Si moare. Pedeapsa e capitala atunci cand incerci sa i te sustragi. Bine, si Pink Floyzii au avut dileme, puse insa pe melodie. Cum mai suna inceputul acela halucinant cu o mie de ceasuri….

Iata, timp transformat in litere. Ma gandesc ca timpul nu e imporant ca entitate imposibil de cuprins ci prin ceea ce devine vizibil, palpabil. Prin ceea ce timpul decanteaza ca prezenta. Ca aceste litere, ca aceste idei, ca acele gesturi, ca acele urme, ca acele amintiri despre acele lucruri intamplate, ca acele vise despre ceea ce inca nu s-a intamplat. Timpul ca urma vizibila, ca urma dorita. Este in afara noastra sau in noi? Stiu, prietenul meu german vine mereu la fix. El e fauritorul propriului timp exact. Eu imi acord inca 15 minute. Pentru mine timpul e in afara mea si eu curg cu el. Mai repede sau mai incet. Sau zbor? Surferul care merge pe val e cu singuranta ancorat in timpul lui prezent. Sau ma petrec? Depinde de stare, depinde de ceea ce am mancat, iubit, visat. Timpul pregatirii, timpul intelegerii. Totul cere timp, pe care trebuie sa-l avem de undeva. Cred ca timpul trece cu exactitate simtita atunci cand faci bine ceea ce ai de facut. Devine scurt sau lung cand pierzi pasul, sincronizarea, tempo-ul. Poate fi un bun indicator al unei functionari eficiente si armonioase. Bunaoara eu simt ca ma sustrag timpului de ceva vreme. Simt ca il pacalesc, ca ma joc “faţea” cu el. Cand esti tu cu tine si gravitezi in jurul tau, timpul tau devine stapan peste timpul exterior. Eu, inlauntrul si in afara mea? Pai da…

Timpul, acea tensiune care descrie consumarea energiei arcului armat la nastere cu o cheitza magica. Se si aude, bataile inimii sunt cu siguranta masuri fidele ale timpului tau. Tot ce se intampla imprejur are un ritm al lui in care se consuma. Da, si mai era cliseul acela cu “pentru totdeauna”, “4ever” spus atunci cand intr-o necunoastere absolut copilaroasa ei vor sa ofere garantii. Ce stim noi despre “mereu”? Abia stim cine suntem azi, cu ceva noroc, dara’mi’te ce va fi peste un timp cand vom fi altii?

Probabil cel mai interesant lucru de timp nu este sa incerci sa-l afli sau sa-l intelegi ci sa iti pui cat mai multe intrebari, sa te asculti si sa-i afli ecoul in felul in care mergi, in care respiri, in care clipesti. Si apoi sa te uiti imprejur. Chiar asa, cum arata timpul celorlalti? Ma apuc de citit.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, INTERVIU | 5 Comments »

Instalatia

November 6, 2012

(n.1958-m.1958)
instalație submersivă și subversivă

București, 22 octombrie 1958: Ofensiva Generozității înființeză la Atelier35 Comisia de Îndreptare Culturală.

La prezentarea la punctul de muncă vei primi un birou cu tot inventarul necesar și un material de lucru.

Tu hotărăști ce se întâmplă cu el conform responsabilitităților față de Comisie, Patrie, Cultură și propria persoană. Vei primi un manual care te va învăța cum să operezi asupra produsului și dacă îți demonstrezi competența vei fi recompensat material și vei avea acces la documentele secrete ale Comisiei.

Rezultatul Muncii tale va fi prezentat spre exemplificare opiniei publice pentru a determina creșterea nivelului de responsabilitate a cetățenilor și a artiștilor. Materialul care îți va fi supus atenției este un scenariu teatral despre cazul “Mireasa desculța.”*

1958 este anul în care Armata Sovietică Prietenă se întoarce după ani de despărțire în Patria Mamă, URSS. Este anul în care prin decretul 89, “pot fi stabilite locuri de muncă anume destinate persoanelor care prin faptele sau manifestările lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infractiuni.” 1958 este anul deschiderii șantierului Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pe 3 aprilie, în Consfătuirea de la Constanța, Gheorghe Gheorghiu Dej hotărăște creșterea ritmului colectivizării. Regizorul Valeriu Moisescu a ales să introducă acest discurs în spectacolul său, “Mireasa Desculța”. Oare primejduiește această alegere ordinea de stat, deși nu constituie o infracțiune?

Procesul verbal al evenimentelor “Mireasa Desculță” este relatat în banda desenată de Sorina Vazelina. În calitate de specialist al Comisiei de Îndreptare Culturală tu vei judeca acest material.

Cenzori din toată țara, uniți-vă!

Concept: Alexandru Berceanu
Bandă desenată: Sorina Vazelina
Comisia de Îndreptare Culturală:
Secretar General: Ioana Păun
Membrii Comisiei: Larisa Crunțeanu, Xandra Popescu, Cristian Neagoe, Ana Maria Ciucanu

Pentru a fi recrutat în comisie, trimite un e-mail la adresa linia@anticenzura.ro și vei primi instrucțiunile de lucru și o programare.

*Comisia a realizat o anchetă cu privirea la montarea și scoaterea  din repertoriu a piesei “Mireasa Desculță” de Sutto Andras în regia lui Valeriu Moisescu la Galați în stagiune 1958-1959. În urma vizionării spectacolului s-a decis interzicerea lui după zece reprezentații.

un proiect Ofensiva Generozităţii finanţat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional;
parteneri: Atelier35, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Teatrul Dramatic Galați
cu sprijinul: artLeaks, Coaliţia Sectorului Cultural Independent, Active Watch, Cărtureşti, Street Delivery;
parteneri media: Şapte Seri, Radio Guerrilla, Radio România, RFI, Tataia, Decât O Revistă, Kamikaze, BeWhere, VICE, Zeppelin, CriticAtac, VoxPublica, veiozaarte, Modernism.ro, sub25.ro.

www.ANTICENZURA.ro

contact:
Alexandru Berceanu (coordonator proiect) – 0745 987 975 – alex.berceanu@anticenzura.ro
Cristian Neagoe (PR) – 0728 987 982 – cristian.neagoe@anticenzura.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba

June 19, 2012

Expoziţie colectivă TATAIA , 20-27 mai 2011, GALERIA 115

200 de reviste ale numărului trei au dispărut în prima oră de vernisaj. Peste 250 de oameni au arătat vinerea trecută că joaca vizuală a echipei TATAIA este deja familiară curioşilor veniţi să vadă lucrările originale publicate în revistă. TATAIA se compune din lucrări semnate de artişti renumiţi dar şi de tinere talente, de oameni cu minte bogată şi mână dibace. De cele mai multe ori ilustraţiile sunt create special pentru articolele revistei sau sunt expediate pe trimitechestii@tataia.net de oricine doreşte să contribuie. Pe trimitechestii a fost primită şi coperta numărului 3, Spiritul florilor semnată Sergiu Sas, un Giuseppe Arcimboldo al zilelor noastre.

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba este o expoziţie colectivă cu participarea unei selecţii de artişti care au publicat lucrări în cele trei numere ale revistei. S-a recreat astfel, pe viu şi pe bune, atmosfera dinamică din TATAIA . Galeria 115 s-a transformat într-un walk-in magazine, o revistă de intrat şi simţit live, cu lucrări originale şi schiţe de primă mână. Este un experiment de alăturare a unor artişti cu semătură care lucrează cu medii foarte diverse, cu ilustratori, creativi şi oameni pasionaţi de vizual.

Conceptul expoziţiei transmite, de fapt, mesajul purtat de TATAIA. Oamenii pro-activi, creativi, curioşi şi pasionaţi sunt cei care schimbă “locul”. Revista s-a dezvoltat ca o platformă pentru cei care doresc să facă diferenţa în România, care doresc să o populeze, angajat şi conştient, cu artă, cultură, grijă pentru social şi cei din jur, respect pentru valorile româneşti, umor şi voie bună, solidaritate. Doar “năravul” propriu ne stă în cale  şi ne împiedică să obţinem mai mult, mai repede: impactul pe care TATAIA îl are asupra contextului în care trăim, asupra realităţii pe care o croim este măsurabil mai degrabă pe termen lung, se instalează însă programatic în mentalul colectiv. Diversitatea şi optimismul acestei expoziţii, colaborările dintre artişti sau apropierile conceptuale, dezvăluie o lume convergentă către o veritabilă “schimbare la faţă” a societăţii româneşti, mai ales în rândul tinerilor.

Artişii invitaţi sunt: AITCH, Alexandru Dan, Alexandra Maftei, Bogdan Grădinaru, Andreea Chirică, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, Dana Penea, Dragoş Platon, Eduard Gabia, Florin Piersic Jr., Ioana Moldovan, Marla, Michele Bressan, Mihaela Paraschivu, Mitoş Micleuşanu, Noper , Ghica Popa, Paul Popescu, Radu Afrim, Răzvan Anghelache, Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea, Saddo, Sorina Vazelina, Ştefan Constantinescu, Ştefan Lucuţ, Ştefan Ungureanu, Subcarpaţi, Valeriu Cătălineanu, weareom, Wonderboy.

AITCH ne introduce în lumea sa de vis, desprinsă parcă din căsuţele pentru păpuşi având un veritabil cute-factor, însă cu o urmă de melancolie care contrapunctează, balansând un univers fragil de copii cu înţelepciunea unui ochi-filtru care te readuce din reverie în actual într-o fracţiune de secundă.

Saddo este cel care creează un univers complet nou dar totuşi binecunoscut – este folclor românesc contemporan inspirat parcă din personajele din basmele culese de Petre Ispirescu. Un univers colorat, cu creaturi desenate foarte precis, stimulează imaginaţia prin detaliile care aşteaptă să fie descoperite, dar care lasă întotdeauna loc pentru completarea proprie a poveştii.

Wonderboy semnează lucrarea de pe afişul expoziţiei – “Omul sfinţeşte locul dar năravul ba”, realizată din mici pixeli de plastic ce par un joc de copii. Pare o transpunere inversă – din digital în fizic. Pixelii care de obicei formează universul nostru zilnic sunt aici mici bobiţe de plastic pe care poţi, pe bune, să le atingi.

Florin Piersic Jr. a realizat pentru TATAIA o bandă desenată nedesenată, adică cu poze, deoarece, după cum spune el, nu ştie să deseneze. Floppy Man este un punct de inflexiune care îţi oferă răgazul să te pierzi în gândurile tale, iar TATAIA încurajează aceste stări de profundă conştientizare.

În altă zonă conceptuală se plasează fotografia realizată de Radu Afrim, din seria “Actori fotografiaţi de mine”, arătând pe furiş, într-un cub care protejează goliciunea lor, trei actori după un spectacol la Luxembourg.

Sub ce formă se regăseşte astăzi familia contemporană? Mai există acea poză care să poată cuprinde întreaga familie pe şemineu? Sau ar trebui făcut un colaj din fotografiile de pe facebook pentru a putea reda stilurile de viaţă care se îmbină în familia de azi? Răzvan Anghelache distilează această imagine într-o lucrare puternică: tatăl-caracatiţă, mama-maimuţică şi copilul-ursuleţ sunt arhetipurile digitale ale unei realităţi la întrepătrunderea dintre virtual şi cotidian.

Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea sunt artişti din generaţii diferite care se remixează vizual. La propunerea TATAIA, a fost creat un schelet al unei lucrări peste care, în fiecare număr, artişti invitaţi compun prin sursele proprii de inspiraţie, carnea pentru acel schelet. Rezultatul este o joacă ce comentează tendinţa de open-source din care creativii contemporani îşi trag de cele mai multe ori seva.  Lucrările de artă vizuală, prin excelenţă de autor, devin aici informaţie de free-sharing şi de punere în comun a codurilor vizuale din jurul nostru.

Pneumaton, ermetic, traumart este titlul articolului din TATAIA care îl profilează pe Mitoş Micleuşanu. O altă descriere nici nu s-ar potrivi mai bine instalaţiilor sale din expoziţie – misterioase cu o atingere traumatică, poate chiar horror: o păpuşă gingaşă pierdută într-o pădure acoperită de un nor negru, solitară şi poetică în întunericul său. O senzaţie de linişte şi încremenire se regăseşte şi în insula sa pe care se înalţă o casă neagră, carbonizată, materializată într-o puşculiţă. Casa impunătoare cu o maşină de lux parcată în faţa ei sfidează izolarea şi pustiul pe care îl sugerează culoarea neagră şi pământul arid.  Un decor teatral ce aminteşte de Dogville al lui Lars von Trier.

Alexandru Dan şi Bogdan Grădinaru ne arată în avan-premieră proiectul semnat Xandra Popescu, “Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu”, care va fi vernisat în paralel cu Bienala de Artă de la Veneţia, cea mai important bienală de artă din lume. Fotografii din camere fotografice găsite în târgurile de vechituri arată lumea românească autentică, sinceră şi neprelucrată de ochiul artistic. Aşa cum se vede printr-un obiectiv rudimentar, însă cu maximum de entuziasm pentru momentele imortalizate de oamenii din jurul nostru.

Ştefan Constantinescu prezintă un videoclip al trupei Partizan, Şah, realizat în 2004, însă nearătat lumii până acum.  La o porţie de mici în faţa blocului, acest video intră puternic în clişeele urbane româneşti, păstrând caracteristica artistului de a dezvălui în mod ostentativ şi tranşant imagini tipice. El vede în fotograme clar definite şi puternice ceea ce noi trecem cu vederea în cotidian.

Dragoş Platon semnează “Very intense patriotic feelings”, print digital pe pânză înfăţişând personaje anonime care par doborâte de un soi de atac de cord. Ne întoarcem astfel la folclor românesc contemporan, la contradicţia dintre a pleca şi a rămâne, dintre dragostea patriotică, mândria identitară şi nemulţumirile zilnice atât de caracteristice românilor.

weareom este un mic grup creativ care ne arată, prin instalaţia Chop Cup, multitudinea de perspective a realităţii care ne înconjoară. Un set-up complex, un joc de-a alba-neagra într-un decor cu obiecte familiare se deconstruieşte atunci când este privit dintr-o altă perspectivă. Aceasta este şi filosofia TATAIA – încearcă să aducă perspective noi asupra vieţii. Două jumătăţi de casetofon, de dimensiuni diferite, se unesc într-un singur obiect dacă sunt privite dintr-un anume unghi, demonstrând că perspective ta este doar una dintre realităţile posibile.

 

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, REVISTA, VIZUAL | No Comments »

TATAIA #4

March 5, 2012

Aici poți să răsfoiești un sample din TATAIA #4

Cu participarea extraordinară a: A. C., Adrian Mihai Sandu, Alex Baciu, Alexandra Sandu, Alexandru Molico, Alina Anca, Ana Elefterescu, Bogdan Grigore, Bogdan Iancu, Bogdan Susma, coategoale, Claudia Rista, Codrina Cazacu, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, David Schwartz, Evensteven, George Olteanu, George Roșu, Geosab, Ghica Popa, Gruia Dragomir, Ilinca Lăzărescu, Ion Cotenescu, Isabela Hențiu, Jean-Lorin Sterian, Lidia Neagu, M. Vocoban, Manu Băbescu, Maria Balabaș, Matei Branea, Mihaela Brebenel, Mihaela Michailov, Mihaela Vodă, Mihai Dobre, Mihai Zgondoiu, Mimi Ciora, Miruna Vasilescu, Noper, Peca Ștefan, Phillippe Guilet, Radu Afrim, reVoltaire, Rucsandra Pop, Sandra Ghițescu, Sorina Vazelina, tausance, Viviana Iacob, Vlad Ilicevici, Vlad Petri, Vladimir Taroi, Von Butch, Zichmannfose

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in REVISTA | 6 Comments »

TATAIA prezinta: Omul sfinteste locul dar naravul ba

May 18, 2011

20.05, 19.00 – 27.05, 17:00, Galeria 115 (Str. Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Va invitam la vernisajul expozitiei Omul sfinteste locul dar naravul ba la Galeria 115, vineri, 20 mai, ora 19.00, un walk-in magazine cu o selectie de lucrari originale, publicate in cele 3 numere ale revistei.

Omul sfinteste locul dar naravul ba prezinta folclor romanesc contemporan cules din randurile celor care au contribuit la dezvoltarea revistei ca platforma culturala de comunicare.

Avem desene, pictura, chec, video, fotografie, digital, sound, un foen care canta si jumatati de radio, un mix senzorial care te transpune in interiorul revistei. Sorina Vazelina arata pasapoarte cu schite, Florin Piersic Jr. – o banda desenata nedesenata, Stefan Constantinescu – un videoclip nemaivazut, Noper se razboieste cu Ghica, Subcarpati ne canta despre viata, Revoltaire, Nicolae Negura si Dan Raul Pintea se remixeaza intre ei si multe altele.

Va asteptam la un cocktail de vara si la TATAIA #3, care se va lansa cu ocazia acestui vernisaj.  Produs organic si colectiv, numarul 3 al revistei aduna vibratiile creative din ultima jumatate de an si are pe coperta o lucrare primita pe adresa de mail a contribuitorilor, trimitechestii@tataia.net. Prin urmare, trimiteti chestii ca functioneaza.

TATAIA este editata de Asociatia NOI FACEM BINE, apare bianual, intr-un format grafic si editorial liber si creativ, pe 200 de pagini, aproximativ 1 kg de cultura contemporana romaneasca.

Vernisaj TATAIA: Omul sfinteste locul dar naravul ba – vineri, 20 mai, ora 19.00

Expozitia va putea fi vizitata in perioada 20-27 mai, intre orele 10.00-17.00.

Galeria 115 (Strada Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Eveniment pe facebook: Vernisaj OMUL SFINTESTE LOCUL DAR NARAVUL BA

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »