re,distrugere de Adrian Sandu

March 26, 2013

 

collage and more…

perioada: 12 – 30 martie ’013
vernisaj: 12 martie ’013 @ 18:00 – calpe art gallery
timisoara, bastion theresia, corp D
www.calpegallery.ro


Tot ce ating distrug tot ce ating

O istorie a obiectelor distruse – obiecte încărcate, cândva, de sentimentalism – uitate în spaţii care aşteaptă să fie din nou revizitate. Acum mă găsesc în locuri uitate, printre obiecte distruse. Dacă „istoria se taie la montaj”, eu lucrez cu gunoiul istoric – încerc să refac ceea ce, aparent, nu mai poate fi refăcut – tot ce produc are un sens strict personal. Îmi recompun istoria printr-o acţiune de distrugere a obiectelor abandonate. Acţionez asupra obiectelor distruse cu o nouă acţiune de distrugere: redistrug. Asamblez redistrugerea, recuperez istoria personală distrusă, îmi însuşesc istoria distrusă a altor persoane. Acţionez continuu cu distrugere.

 

 

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »

Improvizatie pe sunetul unei nopti

March 15, 2013
Vineri, 22 martie, ora 22.00 @ Control: 

 

Improvizaţie pe sunetul unei nopţi

Avant’n’Gard, Norzeatic (electronice), invitat: Alexandru Arcuş [Md]

Maria si Mihai Balabaş, fratii din proiectul Avant’n'Gard, sunt doi muzicieni care experimenteaza cu tot ceea ce la sta la dispozitie in materie de sunet si de sintaxa muzicala. Avant’n'Gard a lansat doua albume – Soare Staniol si Colinde netemperate, a participat la festivaluri nationale si internationale precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, Street Delivery, FânFest, Bookfest, Jazz & More etc. In duo, Maria şi Mihai au colaborat pentru instalatii si plimbari sonore. Separat, fiecare desfasoara propria activitate artistica – Mihai ca instrumentist in grupurile Trei Parale, Abis, Bucium etc, iar Maria in diverse colaborari, scriind, reinventandu-si constant personalitatea si materialul sufletesc de lucru.

Alexandru Arcuş este un tanar muzician din Republica Moldova. Canta de 4 ani in trupa de etno-jazz Trigon la saxofon, flaut, fluier, kaval, EWI, clape, electronice. In paralel evolueaza impreuna cu basistul Alex Calancea si cu band-ul acestuia. Alexandru Arcuş este binecunoscut in Chisinau ca fiind un muzician progresist caruia nu ii este frica de experimente.

Norzeatic este un obisnuit al microfonului, iar mai nou un obisnuit al neobisnuitului sonor, cunoscut pentru cs foloseste instrumentele ca pe un pickup (uneori si invers), iar in situaţti limita chiar si lingura cu care mananca ii poate deveni instrument de scris (nu si invers).

Alaturi de Avant’n’Gard, Norzeatic expandeaza diferenta de potential vocal-instrumental intr-un regal cerebral extra-teritorial al simpaticului si para-simpaticului sistem nervos central.

”Deci fiti cu ochii pe material, cu mintea la spiritual si cu sufletul in modul senzorial si ne vedem pe areal.”

Open doors: 21.00h
Intrare: 15 lei
Sala Berlin/ Control Club – Str. Constantin Mille, nr.4

Dupa concert, seara continua cu Rusu şi Flore aka Khidja aka Poor Relatives aka Unghi Triunghi.

 

Parteneri media: Radio Guerrilla, SapteSeri, Zile si Nopti, Jurnalul National, BeWhereVICE,  Decat o Revista, SUNETE, TATAIA, Arte si Meserii, Ziarul Studentesc CarevasazicaIQads,Feeder.ro, Veioza Arte, Metropotam.ro, InfoMusic.ro, Musicnights.ro, Urban.ro, Bestmusic.ro, Metalhead.ro, Metalfan.ro, No.3.ro, b365.ro, 9am.ro, Modernism.ro, partyhub.ro, HypeStreet.ro, Tonight.eu, Hipmag.ro, Anyplace.ro, tilllate.com, iConcert.ro, Nights.ro, Beatfactor.ro, Gingergroup.ro, Orasulm.eu, hailaconcert.ro, MaximumRock, alternativ.ro, electroblog.ro, thebeat.ro, muzicabuna.ro, hyperliteratura.ro, studentie.ro,  woobicha.ro, Mixtopia.ro, sofresh.ro, sub25.ro, subAsfalt.ro, cooperativaurbana.ro121.ro, hotcity.ro, kudika.romodista.ro, afterhours.ro, vinsieu.ro, evenimenteincluj.ro, indiescouts.ro.

 

Share on Facebook

Posted in ARTA, INPROGRAM, MUZICA | No Comments »

Aplică acum pentru prima Bienală Internațională de Ceramică

March 13, 2013

Aplică acum (Termen limită: 30 Mai 2013),  http://ro.ceramicsbiennale.com/aplicatii

Bienala Internaţională de Ceramică Cluj (între 9 Octombrie și 3 Noiembrie 2013) este prima bienală de ceramică contemporană de anvergură internaţională din România, şi îşi doreşte să devină un cadru de întâlnire al ceramiştilor contemporani din toate colţurile lumii. Artiştii sunt invitaţi să aplice online şi să participe la bienală cu lucrările lor ceramice.

Exprimarea sensibilităţii artistice folosind mijloacele ceramicii are din ce în ce mai mare popularitate în rândul artiştilor, iar în ultimii ani ceramica contemporană a început să fie privită ca o contribuţie la artele majore. Prima ediţie a bienalei are potenţialul de a schimba vechi mentalităţi, focalizându-se pe contextul contemporan şi prezentând diversitatea de concepte şi tehnici din domeniul inovativ al ceramicii contemporane.

Bienala Internaţională de Ceramică Cluj (CICB 2013) este organizată de Fundaţia Ceramart şi Asociaţia Ceramics Now, în parteneriat cu Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca şi Uniunea Artiştilor Plastici din România. Bienala de ceramică se va desfăşura în perioada 9 Octombrie – 3 Noiembrie 2013, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Scopul bienalei este de a acţiona ca un punct de întâlnire pentru ceramistii din toate colţurile lumii. Acest eveniment artistic va introduce publicul român la ceramica contemporană, la practicile şi noile concepte din acest domeniu. De asemenea, bienala va pune presiune pe instituţii naţionale şi internaţionale pentru a le face să lucreze împreună la reafirmarea oraşului Cluj-Napoca ca centru al ceramicii contemporane est-europene.
Căutările artiştilor ceramişti, influenţate de schimbări profunde – socio-economice, politice şi tehnico-ştiinţifice, dovedesc o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte raportarea la actul de creaţie, atât din punct de vedere al expresiei plastice cât şi al mesajului artistic.

Receptivă la orice deplasare de canon artistic în Agora globală a artelor contemporane, ceramica evoluează actualmente spre o strategie integratoare şi interdisciplinară. Noile concepte care se impun acum în aria artei ceramicii sunt tributare pe de-o parte, unor simbioze estetice şi forme de expresivitate specifice altor câmpuri de manifestare artistică, iar pe de altă parte îşi afirmă o dezvoltare experimentală specifică domeniului, în care îşi găsesc locul mixaje alchimice de unicitate expresivă.

Acest amplu panou referenţial de tendinţe exersate în ceramica contemporană la nivel mondial a determinat însăşi raţiunea de a prezenta publicului din România spectacolul de mare diversitate pe care arta ceramicii poate să îl ofere.

Pentru mai multe informaţii, viziţati www.ceramicsbiennale.com sau contactaţi-ne la email-ul office@ceramicsbiennale.com

Juriul primei ediţii a bienalei: Zehra Çobanlı – Artistă şi Decan al Facultăţii de Artă, Universitatea Anadolu, Eskişehir, Turcia.David Jones – Artist şi Lector Universitar în Ceramică la Universitatea din Wolverhampton, Anglia.Les Manning – Artist şi fost Vice-Preşedinte al Academiei Internaţionale de Ceramică de la Geneva şi Director Fondator al Banff Centre for the Arts, Canada.Cristina Popescu Russu – Artistă şi Vice-Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.Ting-Ju Shao – Artistă şi scriitoare, fostă consultantă a comitetelor Bienalei de Ceramică din Taiwan şi Taipei Ceramic Awards.Blazenka Soic Stebih – Artistă, Preşedinte al KERAMEIKON şi Director al Festivalului Internaţional de Ceramică Postmodernă şi Ceramica Multiplex, Varazdin, Croaţia.
Comitetul organizatoric:Arina Ailincăi – Uniunea Artiştilor Plastici din RomâniaMarius Georgescu – Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca, Fundaţia CeramartVasi Hîrdo – Asociaţia Ceramics Now, Călin Stegerean – Muzeul de Artă Cluj-NapocaGavril Zmicală – Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea

Evenimentul pe Facebook: www.facebook.com/events/426084837477508/

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »

Colibri

March 12, 2013
15 martie ora 19 la Godot http://www.godotcafeteatru.ro/
Colibri de Garret Jon Groenveld
Regia: Florin Piersic Jr.
Cu: Laurenţiu Bănescu, Daniel Popa
Coregrafia: Silvia Călin
Scenografia: Summer Wood
Poster de Amandine Banescu
O productie Doctor’s Studio
www.doctorsstudio.org
¨cît de liber eşti? Eşti liber să alegi sau societatea te obligă să fii ceea ce eşti? Garret Jon Groenveld continuă cu acest raţionament: dacă societatea te obligă să faci ceva, ceea ce faci în aceste condiţii te defineşte? Cînd omul este redus la statutul de forţă de muncă, identitatea lui este anulată? Regizorul Florin Piersic jr. mizează pe atmosfera stranie, cu două variante caricaturale de Estragon şi Vladimir (Daniel Popa şi Laurenţiu Bănescu, precişi şi sincronizaţi) care nu mai aşteaptă sosirea unui Godot necunoscut, ci se joacă de-a Dumnezeu, un joc periculos atunci cînd limita între călău şi victimă devine fluidă. Exact asta se întîmplă într-un regim dictatorial. Cele două instrumente groteşti ale puterii, Unu şi Doi (lipsa lor de identitate le anulează numele) evoluează mecanic, afişînd false afecte. Cînd însă conştiinţa propriei identităţi este resuscitată de frică (sentiment real), robotizarea dă erori.¨- Oana Stoica, Dilema Veche
Share on Facebook

Posted in ARTA, INPROGRAM, SPECTACOL | No Comments »

TATAIA face casă bună-n Timișoara

March 1, 2013

azi în Timișoara, mâine-n toată țara

TATAIA e o platformă de folclor contemporan cules de prin toate colțurile țării, adresată românilor de pretutindeni, fie ei în interiorul sau în afara granițelor. A avut încă de la prima apariție, contribuții de peste tot, a vorbit cu și despre oameni frumoși de la sat pân la oraș, de la munte și câmpie. E destul de anevoios demersul de a uni într-una toate viziunile astea minunat de diverse, când TATAIA-și are casa doar în capitală – oraș mare, centru pentru toate cele, cu un freamăt atât de hipnotizant încât aproape fiecare bucureștean se simte ca prin vrajă prins între porțile cetății. Cu greu mai poate să evadeze spre acel munte și acea câmpie…
Așa că TATAIA a tot cugetat adânc, apoi a pus piciorul în prag și și-a zis că trebuie musai să aibă case prin cât mai multe locuri frumoase din vasta noastră Românie.

Ne-am propus sa construim case TATAIA în mai multe orașe din țară în așa fel încât să putem reuni mai ușor comunitatea oamenilor care fac bine. Vrem să curgă mai ușor fluxul de idei, să iasă în față proiecte și oameni cu potențial, vrem să ne cunoaștem mai bine, vrem să retrezim la viață conștiința comună, vitală, la care contribuim cu toții în felurite moduri, dar separat. Vom crea o punte stabilă între cele mai importante centre culturale ale țării, să ne curgă pe bune același sânge prin vine.

Începem cu Timișoara, iar motivul este cât se poate de simplu, departe de vreo strategie geopolitică sau cultural-discriminatorie – am descoperit un om de-ncredere, dornic și voios, Manu Băbescu, draga TATAII. Manu este prima noastră coordonatoare locală, ea  va coagula “simțirea” timișoreană și-o va răspândi mai departe. S-a pornit deja în căutarea creierelor luminate din preajmă-i, a proiectelor de care merită să audă tot poporul, dar desigur că i-ar prinde foarte bine sugestii, așa că dacă știți ceva nu țineți doar pentru voi, trimiteți-i un mail.

Iar acum s-o cunoaștem pe Manu:

Manu despre Manu

Vin din Timișoara, am călătorit în jurul lumii, dar m-am întors tot în Timișoara. Am studiat pianul de mică dar am ales să scriu, îmi place să mă cațăr dar acum stau mai mult pe acasă; desenez dar nu am nicio noțiune tehnică. Am organizat mai multe evenimente culturale și aș vrea să știu că pot mișca puțin lucrurile în acest sens într-un oraș care are nevoie de mai mult activism și voință culturală. Am scris În căutarea fericirii-jurnal de călătorie în jurul lumii și public proză scurtă pe Liternet, gânduri și povești în TATAIA.

Cred că Timișoara are nevoie de un nucleu cultural, în sensul că multă lume face lucruri faine, dar le face fiecare de capul lui, și deși pare ciudat având în vedere că e un oraș relativ gestionabil/mic, nu se prea știu unii cu alții. Există câteva festivaluri și ințiative de coagulare a forțelor creative, dar nu e ceva cu o constanță care să dea cercurilor respective o stare de unitate. Ar fi o idee bună ca lumea să știe că poate contribui la o platformă culturală națională, prin care să își expună ideile free style. Legat de propunere, nici nu am stat pe gânduri având în vedere cât de tare m-a prins TATAIA de la prima colaborare și mai ales atunci când am putut să scriu despre unii dintre primii și cei mai semnificativi oameni creativi de pe plaiurile noastre. Am trăirea că prin TATAIA lumea cu idei în cap din Timișoara să se simtă băgată în seamă. Am zis: )

manubabe@me.com

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, STIRE | No Comments »

In 4 (patru) timpi

February 25, 2013

text și fotografii de Alex Roșca

Timpul e nerabdare.

Nu am suficient timp sa fac tot ce as vrea, sa-mi demarez si sa imi duc la bun sfarsit toate proiectele, pe care le vreau gata acum, toate imediat, in acelasi timp, pentru ca fac totul in contratimp si in acelasi timp, nu ma pot concentra pe mai multe lucruri deodata, si pentru ca simt ca timpul meu a trecut, sau inca nu a venit, sau pentru ca unele lucruri se intampla cand le vine timpul (ceva ce nu poti controla tu). Si pe masura ce trece timpul, ti se pare ca descoperi si mai multe lucruri de facut, lucruri pentru care insa nu ai timp.

Asa ca ce e cu timpul? Ma gandeam ca am sa realizez chestiile astea in timp. Insa timpul trece, iar eu ma trezesc ca nu prea mi-e clar nimic.

Timpul e un concept inventat de om pentru a-si justifica nerabdarea si rasfatul. Desi nerabdarea e alt concept inventat prin relatie cu timpul. Uite, eu unul am chef sa se intample toate atunci cand vreau eu, si mai ales, cat de repede – asta e rasfat. Daca am o idee, un proiect, o dorinta, un obiectiv, am nevoie sa se intample numaidecat, instantaneu, imediat. Nu mai am rabdare. Si nu stiu daca as fi capabil in a ma lansa intrt-un proiect de anvergura, cu o desfasurare in timp. Rezultatele trebuie sa fie imediate. Si exceptionale. Ceea ce de regula nu se intampla. Pentru ca nu le acord timpul necesar.

Timpul e amintire.

Azi dimineata ies pe balcon. 8:20, sambata, soare.

Episod proustian: sunt dimineata la mare, e racoare, chiar daca e soare, aerul e curat, e liniste, in departare se aude marea si pescarusul. Miroase a mare. Sunt mahmur de aseara. Sunt fericit. Sa vedem ce e de facut azi. End.

Intru repede inapoi in casa, inchid usa la balcon.

Incep sa contest masiv rostul amintirii. Fiecare amintire reprezinta ceva ce a fost odata. Deci care nu mai e. Oricum, cred ca facem apel la amintire in momentul in care constientizam o lipsa, cand ceva nu mai e. Asadar, orice amintire are in ea, intrinseca, o melancolie, un regret, un “ce misto a fost, ce frumos era, cat ne-am mai distrat “ etc., toate la timpul trecut.

Bun, nu contesta nimeni aspectul utilitar si documentar al amintirii: stiu strada aia pentru ca am fost acolo, stiu obiectul ala pentru ca l-am mai vazut, stiu figura aia pentru ca am mai vazut-o, mi-am adus aminte sa fac aia pt ca trebuie, etc… dar in rest, amintirea imi pare un sistem masochist de dezgropare a melancoliei, a regretului, a zambetului fals. Haideti, pe bune acum, amintindu-va ceva (si nu vorbesc aici de o gluma, de un banc), cati n-ati zambit stramb, cati n-ati oftat apoi dandu-va seama ca momentele alea au trecut, si orice reeditare fortata a lor ar fi ca o continuare proasta de film, si asta daca se mai poate…?! Amintirea nu e decat o dovada a impotentei, a faptului ca nu poti sa mai faci/ai ce ai avut intr-un anumit moment in spatiu si timp. E o confirmare a unui handicap, a unei mutilari. Amintirea e dovada palpabila a faptului ca esti amputat, o constientizare a unei incapacitati.

Pentru ca atunci cand iti amintesti ceva, descoperi un regret, o tristete ampla, nedefinita, a faptului ca nu mai poti avea acum ce ai avut odata.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR | 1 Comment »

Placere

February 20, 2013

de Maria Magdalena Movila

(text primit pe trimitechestii)


Alexandra Rapcencu – Paulette (lucrare primita pe trimitechestii)

Placere. Voluptate. Atingere. Fior. Ce poate fi mai satisfacator??!! Sexualitate. Drog lent. Intimitate. Scriu cuvinte pentru ca nu reusesc sa formulez fraze coerente. Dar exista fericire mai inaltatoare decat fiorii care iti traverseaza taios abdomenul sfashiat de o mana flamanda ?! Ce poate fi mai placut decat placerea?! Si ce placere mai placuta decat energia-vartej in care se prind maini, picioare,organe,lichide, tesuturi, celule, atomi,ganduri,respiratii??!!
Asta e forta care ne misca, ne impinge,ne pastreaza vii. Placerea.

Vorbesc organele din mine. Prind forme. Se umfla. Ma striga. Se cearta cu gandurile mele. E mare zarva. Nu-I loc de mine. De dorinte nici vorba.

Cand o sa fiu mare o sa ma fac femeie frumoasa. Si-o sa-i fut pe toti :) ))))))
Aberatii ovariene.

Restabilesc legaturi cu materia din jur. Si am senzatia ca fac bine. Nu am ganduri.
Nu am dorinte. Deci astazi sigur nu sufar.
Simt o placere filozofica care e buna numai pentru acum. Maine o sa-mi vreau iarasi drogul. Placere macra. O s-o caut prudent,fara sa ma dau de gol. O sa ma maschez in cenusareasa si-o sa ma prefac cuminte. Cine ar putea sa banuiasca. O sa astept sa-mi vina cartile bune. O sa ma prefac ca fac ceva. Si n-o sa fac nimic.

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR | No Comments »

Cineclub: Kenneth Anger

February 20, 2013

Scurtmetrajele lui Kenneth Anger (1947-1972) rulează vineri 22 februarie 2013 de la orele 22.00 în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Midnight Session. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Simona Mantarlian şi de Răzvan Dutchevici. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă.

de Răzvan Dutchevici

„Toţi suntem ţinuţi în viaţă prin magie.” îi explică vampirul Bill muritoarei Sookie în episodul 3 din primul sezon al serialul horror „True Blood”. Pornită ca o replică la nedumerirea lui Sookie în legătură cu faptul că, deşi toate organele din corp le sunt moarte, totuşi vampirii reuşesc să digere sânge pentru a trăi, pledoaria lui Bill apelează la conceptul de magie (sau miracol) pentru a explica esenţa vieţii tuturor organismelor, indiferent că ne explicăm sau nu logica mecanicii lor. La fel ca în cazul lui Bill, în filosofia legendarului cineast underground Kenneth Anger, magia şi viaţa merg în permanenţă împletite, fie că vrem sau nu să vedem asta. „Magia nu este un truc de spectacol. Magia este fundalul întregii vieţi.” declară el în documentarul „Kenneth Anger – Filmul ca ritual magic” (produs de West German TV în 1970), după care spune că filmul este arma sa magică.

Magician sau nu, americanul Kenneth Anger s-a impus în analele cinematografiei drept unul dintre cei mai aprigi demolatori de tabuuri. Păgân ca orientare religioasă şi homosexual ca orientare sexuală, Anger a  tachinat cu sete puritanismul societăţii americane, prin scandaloase bravade artistice. Cele mai celebre creaţii ale sale sunt nouă scurtmetraje (mai mult sau mai puţin finalizate) realizate între 1947 şi 1972 – „Fireworks” (1947), „Puce Moment” (1949), „Rabbit’s Moon” (1950), „Eaux d’Artifice” (1953), „Inauguration of The Pleasure Dome” (1954), „Scorpio Rising” (1963), „Kustom Kar Komandos” (1965), „Invocation of My Demon Brother” (1969), „Lucifer Rising” (1972) – şi incluse în antologia „The Complete Magic Lantern Cycle”. Doldora de simboluri oculte, referinţe culturale din diverse zone, personaje mitologice, spaţii fantasmagorice şi practici erotico-ritualice, filmele lui Anger reprezintă nişte insolite escapade eclectice ţesute sub forma unor haucinante simfonii suprarealiste ale sacrului şi profanului.

„Fireworks” este considerat primul film cu conţinut făţiş homoerotic din SUA şi este filmul prin care Anger a reuşit să atragă atenţia asupra sa. Produs şi lansat într-o perioadă în care legea drepturilor pentru minorităţile LGBT nu fusese încă pusă în rigoare, filmul a stârnit reacţii crâncene în mass-media americană, fiind, însă, foarte bine primit în Europa, în special de mişcarea avangardistă franceză, care l-a adoptat pe Anger şi i-a oferit sprijin în diverse proiecte. Având loc in cadrul unui vis, acţiunea din „Fireworks” ne prezintă cum un tânăr (jucat chiar de Anger) ajunge să fie violat şi bătut măr de un grup de marinari, după ce îi cere unuia dintre ei un foc. Filmul stabileşte principalele coordonate tematice şi stilistice ce vor deveni recurente în opera lui Anger, consolidându-i marca inconfundabilă: sex în grup, bărbaţi musculoşi în contexte homoerotice, agresivitatea ca marcă a societăţii, lumina ca ceva spre care tindem, pângărirea simbolurilor creştine, o anumită atitudine camp (ce nu te lasă să-ţi dai seama niciodată exact dacă autorul ia sau nu în serios dramele personajelor sale), cadre suprarealiste create cu ajutorul scenografiilor simpliste specifice scenelor de teatru. De asemenea, „Fireworks” e un film mut şi e filmat pe 16 mm, reţetă ce caracterizează (cu excepţia lui „Rabbit’s Moon”, care a fost filmat pe 35 mm), toate scurtmetrajele din perioada ‘47-‘72

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Posted in ARTA, INPROGRAM, VIDEO | No Comments »

Instalart/ Sculptura/ 001- Prezentarea machetelor

February 15, 2013

 

Patricia Teodorescu, Marian Zidaru, Mircea Roman, Cristian Răduţă, Gheorghe Rasovszky, Sebastian Bârlica şi Marius Leonte, adică Instalart/ Sculptură/ 001, prezintă joi, 21 februarie, după 7 seara, la Fratelli Espresso Bar cele 7 propuneri ale sculpturilor ce vor fi expuse temporar în această vară în spaţiul Contrast, spaţiu amplasat deasupra parcării subterane de la Universitate, pentru ca mai apoi să îşi gasescă locul în Parcul de Sculptură.

În septembrie anul trecut, i-am prezentat la Aiurart. Pe ei, activitatea lor, dar şi misiunea Instalart. Revenim acum cu propunerile celor şapte artişti privind sculpturile/ instalaţiile ce vor căpăta formă până la sfârşitul lunii mai, pentru ca apoi să ne putem bucura de ele timp de două luni chiar la km 0 al capitalei. După aceste doua luni, sculpturile vor fi montate permanent în Parcul de Sculptură, care va creşte, primind anual câte şapte lucrări de artă.

Începand cu acest an, Instalart construieşte un Parc de Sculptură în România, cu lucrări ale artiştilor contemporani români celebri, aşa cum găsim în Anglia (Yorkshire Sculpture Park), Franţa (Kerguehennec/Vannes), Germania (Skulpturenpark Koln) sau Olanda (Kroler Muller Museum).

Instalart îşi propune să demonstreze forţa artei tridimensionale în educaţie şi dezvoltare socială. Pomovează artă contemporană/ sculptură/ obiect/ land art. Instalart/ Sculptură/ 001 este primul proiect Instalart care face parte din seria 001. Alături de acesta vor fi realizate în cursul anului 2013 alte două proiecte: Obiect/ 001 şi Land art/ 001.

Instalart/ Sculptura/ 001 este susţinut financiar de Țîrdei Law Office şi Tempos Serv. Realizarea sculpturilor este asigurată de Kaustik, Sfera Plastic Design, Inox Style, Twins Design şi FM Signs, iar partenerii şi prietenii Instalart care au susţinut acest proiect încă de la început sunt Radio Guerrilla, Zeppelin, Igloo, 24 fun, Money Magazine, Tataia, Modernism, Veioza Arte, Designist, ArtClue, Make A Point, Vice, Agenţia de Carte, Liternet, BeWhere, Arhiforum, Sub25, Aiurart, Editura Vellant, Atelier Mecanic, Club Control, Fratelii Espresso Bar, MOIR Design Concept Store.

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »

Inside Insights

January 30, 2013

Aiurart, Lirei nr. 21, București
01.02.2013-28.02.2013
Vernisaj: 1 februarie, ora 18:00
Artişti: Airam & Oana Decem, Alexandra Carastoian, [EVA], Oana Lohan, Sorin Oncu, Adrian Popescu, Lea Rasovszky
Curatori: Valentina Iancu și Lea Rasovszky
Secțiune documentară: Florin Buhuceanu, Mihaela Cîrjan, Valentina Iancu

În prima zi a lunii februarie va avea loc la Aiurart vernisajul expoziției Inside Insights, proiect care marchează deschiderea celei de-a doua ediții a Lunii Istoriei LGBT, organizată de Asociația Accept. Inside Insights este un proiect curatoriat de Valentina Iancu și Lea Rasovszky care  aduce în discuție cultura diversității, conturând dinamica identității de gen.

Expoziția este construită sub forma unui dialog între trecut și prezent, urmărind să ofere o imagine diversă a identității de gen și a realității sociale a comunității LGBT din România.  Selecția cuprinde o serie de proiecte semnate de Airam & Oana Decem, Alexandra Carastoian, [EVA], Oana Lohan, Sorin Oncu, Adrian Popescu, Lea Rasovszky care problematizează stereotipuri și mituri legate de orientarea sexuală și identitatea de gen. Aducem în discuție limita dintre public și privat, libertatea individuală și discriminarea în România contemporană.

Inside Insights este un proiect despre individ, totdeauna distinct în cadrul comunităților din care face parte. Narațiunea construită prin alăturarea proiectelor a șapte artiști pune privitorul față în față cu diferite povești ale oamenilor în mijlocul cărora trăiește. Discutăm invariabil despre o comunitate formată din cauza discriminării, care nu strigă după ajutor, ci după dreptul la respectarea libertăților individuale. Expoziția poate fi vizitată la Aiurart până la sfârșitul lunii februarie.

Proiect organizat în cadrul Lunii Istoriei LGBT de Asociația Accept și Aiurart

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »