In 4 (patru) timpi

text și fotografii de Alex Roșca

Timpul e nerabdare.

Nu am suficient timp sa fac tot ce as vrea, sa-mi demarez si sa imi duc la bun sfarsit toate proiectele, pe care le vreau gata acum, toate imediat, in acelasi timp, pentru ca fac totul in contratimp si in acelasi timp, nu ma pot concentra pe mai multe lucruri deodata, si pentru ca simt ca timpul meu a trecut, sau inca nu a venit, sau pentru ca unele lucruri se intampla cand le vine timpul (ceva ce nu poti controla tu). Si pe masura ce trece timpul, ti se pare ca descoperi si mai multe lucruri de facut, lucruri pentru care insa nu ai timp.

Asa ca ce e cu timpul? Ma gandeam ca am sa realizez chestiile astea in timp. Insa timpul trece, iar eu ma trezesc ca nu prea mi-e clar nimic.

Timpul e un concept inventat de om pentru a-si justifica nerabdarea si rasfatul. Desi nerabdarea e alt concept inventat prin relatie cu timpul. Uite, eu unul am chef sa se intample toate atunci cand vreau eu, si mai ales, cat de repede – asta e rasfat. Daca am o idee, un proiect, o dorinta, un obiectiv, am nevoie sa se intample numaidecat, instantaneu, imediat. Nu mai am rabdare. Si nu stiu daca as fi capabil in a ma lansa intrt-un proiect de anvergura, cu o desfasurare in timp. Rezultatele trebuie sa fie imediate. Si exceptionale. Ceea ce de regula nu se intampla. Pentru ca nu le acord timpul necesar.

Timpul e amintire.

Azi dimineata ies pe balcon. 8:20, sambata, soare.

Episod proustian: sunt dimineata la mare, e racoare, chiar daca e soare, aerul e curat, e liniste, in departare se aude marea si pescarusul. Miroase a mare. Sunt mahmur de aseara. Sunt fericit. Sa vedem ce e de facut azi. End.

Intru repede inapoi in casa, inchid usa la balcon.

Incep sa contest masiv rostul amintirii. Fiecare amintire reprezinta ceva ce a fost odata. Deci care nu mai e. Oricum, cred ca facem apel la amintire in momentul in care constientizam o lipsa, cand ceva nu mai e. Asadar, orice amintire are in ea, intrinseca, o melancolie, un regret, un “ce misto a fost, ce frumos era, cat ne-am mai distrat “ etc., toate la timpul trecut.

Bun, nu contesta nimeni aspectul utilitar si documentar al amintirii: stiu strada aia pentru ca am fost acolo, stiu obiectul ala pentru ca l-am mai vazut, stiu figura aia pentru ca am mai vazut-o, mi-am adus aminte sa fac aia pt ca trebuie, etc… dar in rest, amintirea imi pare un sistem masochist de dezgropare a melancoliei, a regretului, a zambetului fals. Haideti, pe bune acum, amintindu-va ceva (si nu vorbesc aici de o gluma, de un banc), cati n-ati zambit stramb, cati n-ati oftat apoi dandu-va seama ca momentele alea au trecut, si orice reeditare fortata a lor ar fi ca o continuare proasta de film, si asta daca se mai poate…?! Amintirea nu e decat o dovada a impotentei, a faptului ca nu poti sa mai faci/ai ce ai avut intr-un anumit moment in spatiu si timp. E o confirmare a unui handicap, a unei mutilari. Amintirea e dovada palpabila a faptului ca esti amputat, o constientizare a unei incapacitati.

Pentru ca atunci cand iti amintesti ceva, descoperi un regret, o tristete ampla, nedefinita, a faptului ca nu mai poti avea acum ce ai avut odata.

Timpul inamic.

Timpul mai face o chestie. In afara de aia ca le vindeca pe toate. Asta e un pic de bullshit. Daca timpul “vindeca” ceva, o face prin uitare. Numai ca atunci cand uiti, pierzi un pic din tine. Chiar daca aminitirea comporta, cum spuneam mai sus, o nota trista, ea este totusi a ta. E lucrul ala trait, experimentat, avut, al tau, fie bun, fie rau, e o realitate trecuta, de netagaduit si de ne contestat. Timpul o face sa dispara (pe ea, amintirea). Timpul e ca un medicament minune, pentru dragoste, de exemplu. Timpul amesteca totul, dizolva. Aveam o metafora destul de plastica, poate usor exagerata sau nepotrivita, dar oricum: ai un pahar plin cu apa curata si proaspata si mai ai un pahar plin cu rahat. Adica ai doua certitudini, sau cel putin doua elemente, unul bun si curat, altul prost si gaunos. Timpul asta face – le amesteca. Le dizolva. Rezultatul e un nimic, ceva nedefinit, e noroiul distilat al incertitudinii.

Timpul trecut cu folos.

In sine, toata lumea e de acord cu inexorabilitatea efemeritatii momentului. De aceea, e cu atat mai mult posibil ca toata lumea sa fie in acord cu privire la faptul ca mai important e cum iti petreci timpul, nu neaparat cat timp ai la dispozitie. Ma arog asadar gandirii calitative. Poti foarte bine trai o viata lunga dar liniara si non electrocardiogramica, dar poti foarte bine avea o multitudine de experiente intr-un timp foarte scurt. Tind sa cred ca a doua varianta este mai productiva, mai valoroasa. Si daca n-as fi profund indragostit de viata, mi-as permite sa afirm ca daca timpul meu s-ar sfarsi maine, as fi multumit ca am facut cam absolut totul ce se putea face pana acum, adica cel putin traiesc cu impresia implinirii, ca am facut tot ce mi-am dorit pana in acest punct, poate chiar mai mult. Adica am facut lucrurile care trebuiau facute la timpul lor. In acelasi timp, vreau cat mai mult timp, ca sa pot face si lucrurile de pe lista si de care inca nu m-am apucat… pentru ca inca nu le-a sosit timpul.

Posibil e ca, in timp, sa te consolidezi ca si concept (nu neaparat ca om). Adica sa ajungi la oarecari certitudini privitoare la felul tau de-a fi. Ce iti place si ce vrei sa pastrezi in continuare, neluand in considerare varsta, pe ce vrei sa cladesti, si ce ti-e deja inutil, neimportant, cele la care vei renunta. Asa afli ca unele lucruri iti sunt intrinsece, si ca nu vei renunta niciodata la ele, ba dimpotriva, le vei hrani si creste in continuare. Totul e sa nu renunti la efuziunea si aplombul caracteristice varstei, sa nu te lenevesti si sa cazi in abulie si delasare. Dar asta e un lucru pe care il vei descoperi cu timpul, in timp si la timpul potrivit.

O vreme vom vorbi despre timp. Cât oamenii vor avea timp să ne povestească, noi vom avea timp să-i ascultăm. Vom posta articole, analize, desene, gânduri și orice altceva vreți voi cititorilor contribuitori să ne spuneți, despre timpul vostru și al nostru, al tuturor. Primim materiale aici.

Alte articole cu tema timp:

Timpul meu nu e timpul tău (interviu colectiv)

Trăiește clipa. Nu e momentul. (text Diana Petruț, fotografie Alia Livia Lazăr)

(Nu) Avem Timp (text și ilustrație Ada Muntean)

Timpul (text Amelian Rupa, vizual Alina Andrei)

 

Share on Facebook

Tags: ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR | 1 Comment »

February 25, 2013

One Response to In 4 (patru) timpi

  1. carbune on March 19, 2013 at 03:05

    Imi place foarte mult cum scrii, foarte bune articole

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*




Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl ice hockey jersey China me jerseys Suppliers High Quality ice hockey jersey cheap nba jerseys wholesale nba jerseys discount nba jerseys Custom Made Sports Jersey Custom Basketball Jersey Custom Baseball Jersey