Cât din ceea ce vezi e real?

January 23, 2013

de Ioana Cotulbea

Fiecare dintre noi are un filtru personal pe care și-l updatează permanent, prin care privește și primește informațiile. Un fel de lentile de contact mentale prin care separăm conținutul valoros de impurități – minciuni, vicleșuguri, mascări, deturnări și alte bazaconii care se infiltrează în toate mesajele din zona publică. Dar în ultima vreme, se întâmplă ca în urma acțiunii de filtrare, să nu mai rămână aproape nimic din informația respectivă, să se evapore ca și când nu ar fi existat.

Un caz concret îl prezintă Gert de Graaff, un expert în arta montajului, care deconstruiește aproape frame cu frame și analizează până la cel mai mic detaliu video-ul viral “Kony 2012” (http://en.wikipedia.org/wiki/Kony_2012 / http://www.youtube.com/watch?v=Y4MnpzG5Sqc ). “Kony 2012”, pe care probabil că mulți dintre voi l-ați văzut deja, a fost lansat online în martie anul trecut, de organizația non-guvernamentală Invisible Children, ca parte a campaniei de incriminare a liderului african de cult și poliție Joseph Kony (activ în Uganda, Sudan, Republica democrată Congo). Sub ochii a peste 100 milioane de privitori, Kony a fost transformat în criminal de război, în speranța că devenind celebru, omul va fi oprit prin intervenția unor foruri internaționale. Legitimitatea video-ului de propagandă contează în contextul în care criminalitatea despre care se vorbește în Africa este reală? Scopul scuză mijloacele?

Gert de Graaff demontează complet acest viral și îl expune pentru ceea ce e: o aglomerare de imagini și cuvinte menite să trezească emoții. Totul cu o sârguință și o minuțiozitate, un drive aproape nebun de a nu pierde nimic din vedere, de a expune tot. Te face să te întrebi de unde această ardoare, dar probabil că mintea formată în a cifra mesajul în limbaj multimedia, se poate lesne intoxica descifrând necontenit și fără voie, calupuri întregi de limbaj fără mesaj. Probabil că această constatare doare și arde dacă nu e exprimată, la rândul ei, public.

Ceea ce reușește Gert de Graaff cu această analiză, prin acest exemplu de caz, este să creeze un dosar de mijloace de deformare a informației – prin limbaj hollywoodian, limbaj de propagandă, muzică, anumite cadre și secvențe de cadre – pentru a seduce și manipula audiența.
Nu spune lucruri neapărat noi, dar în momentul în care cineva ți le expune efectiv pe litere, îți sunt cu atât mai evidente toate cazurile în care le-ai mai întâlnit și sunt multe – mesaje publicitare, campanii sociale/ culturale/ ecologice sau de orice tip, discursuri electorale, desigur puzderia de alte videouri propagandistice de pe net, manifeste, proteste, entertainment, știri. Iar lista continuă, constant.

Kony 2012 in depth analysis of the internet hit (120 milion people watched it in over 2 weeks) from Gert de Graaff on Vimeo.

Dacă ai ajuns să te îndoiești lumea din jurul tău, să mergem mai departe :)
Gert de Graaff a făcut și un lung-metraj, parcă de ficțiune, parcă de autor, parcă eseu, parcă totuși despre tine. The sea that thinks / De see die denkt (2000), e un experiment, creează un cadru și apoi te introduce într-o iluzie, și în alta, și în alta, până când nu mai știi ce din tot ce a fost expus, este real și ce nu. Un parcurs hipnotizant de iluzii optice și efecte rupătoare de montaj pe imagine și sunet, care reușește să îți fure la final siguranța punctului de privire.

În sine, filmul este despre el însuși, despre cum a fost făcut acest film, de la cuvânt care se materializează în imagine. Graaff se joacă însă foarte mult cu perspectiva din care prezintă situația și implicit cu subiectul cu care tu, spectator-participant, te identifici, jonglează halucinant purtându-te adânc adânc în iluzie. În final te aduce în punctul în care ochii minții nu mai privesc un film străin, ci propriul film.

Graaff povestește că ideea filmului a venit ca o obsesie, în perioada studenției, când a dat întâmplător peste casetele unui olandez, student la rândul lui, însă pe lângă unul dintre luminoșii guru ai Indiei. Omul înregistrase 40 de ore de material audio, în care povestea despre advaita (literal non-dualitate, http://en.wikipedia.org/wiki/Advaita ) – un sistem de gândire budist care se referă la conștientizarea Identității Sinelui și a Întregului, această recunoaștere conducând la eliberare.

Graaff redă în imagini ce ar însemna un asemenea proces de deconstrucție, layer cu layer de iluzie, până ce ultimul layer care nu aparține Sinelui tău a fost îndepărtat, până ai ajuns în cele mai obscure locuri dinlăuntrul ființei tale.
E însă un spectacol care te implică, mută procesul de pe ecran, direct în interiorul tău.

Așa că enjoy your rabbit hole ;)

the sea that thinks – trailer from Gert de Graaff on Vimeo.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, VIDEO | No Comments »

Post trip

November 29, 2012

scurtă retrospectivă Tripoteca
interviu de Alexandra Ionescu


Cristian Prandea, expus în cadrul Tripoteca

În urmă cu două săptămâni, bucureștenii au avut ocazia să se tripeze cu artă. Prima ediție a Festivalului de artă psihedelică Tripoteca ne-a purtat într-o călătorie halucinantă prin film, muzică, picturi, proiecții și alte stimulente (meta)fizice.
Adrian Manolescu, project manager și curator Tripoteca, ne povestește mai multe.

Cum a fost la festival? Cum te aşteptai să fie şi cum a fost de fapt?
A fost frumos la Tripoteca, lumea a fost receptivă și la filme, și la muzică, și la artă vizuală. Nu pot să zic că am avut așteptări de la eveniment, căci de aceea am creat ceva complet nou, să intrăm cu capul înainte în necunoscut și să îi rupem prefixul pentru a surprinde nu doar publicul, ci și pe noi înșine.

Ceva întâmplări neobişnuite? Halucinaţii, oameni tripaţi la final?
Nimic neobișnuit la public, iar oamenii au fost destul de raționali și contemplativi. Tocmai de aceea se folosește umor în filme și un decor copilăros și caterincos, ca lumea să vadă că a trăi într-o cultură psihedelică e de ordinea zilei. E colorat și astral, dar și elegant și meditativ vibe-ul lui 2012, cel puțin în ceea ce privește tineretul interesat de artă contemporană.

Care secţiune din festival a fost cea mai apreciată?
Am primit feedback unanim super pozitiv în legătură cu secțiunea de filme de arhivă, din care au făcut parte animațiile “Cale lungă” (1976) și „Caligrafie” (1982). Lumea e oricum înnebunită după chestiile vintage, și dacă sunt vintage psihedelice autohtone foarte muncite, deja e lux. În plus, în legătură cu capsula timpului, am fost bucuros că l-am avut invitat pe Rodion Roșca, părintele rock-ului electronic românesc, care a fost cireașa de pe tort.

Care a fost cel mai tripant moment din festival?
În lumea psihedelică se zice că timpul a luat sfârșit, așa că tot festivalul sper că a fost un moment destul de tripant. Acum cât de tripant a fost nu știu exact să măsor, căci vorbesc doar din perspectiva celor care au vrut să tripeze, dar aș vrea să se mai petreacă astfel de evenimente și să fac parte și din public.

Câteva reacţii ale spectatorilor după, dacă ai observat…
Am auzit câteva frânturi de dezbateri filosofice pe la after-party, și am fost mulțumit.


Alina Anca, expus în cadrul Tripoteca

Pentru a organiza Tripoteca, de la idee la practică a durat… Altfel spus, cât ţi-a luat să pui pe picioare festivalul?
De la începutul primăverii s-a născut idea și pe la finalul aceluiași anotimp am avut o premoniție, pe care am mărturisit-o și spectatorilor sâmbătă seara: am visat că eram în cabina de pilot a unui avion care se prăbușea și faceam încontinuu fotografii la curcubee, până în ultimul moment când am vrut să sar cu parașuta, dar surprinzător avionul a aterizat cu bine și erau mulți oameni la sol care aplaudau. De-abia când s-a apropiat festivalul, odată cu problemele tehnice, financiare și temporare, am realizat că era o metaforă pentru eveniment.

În auto-interviul din Vice spuneai ca majoritatea filmelor din festival au buget aproape de 0. Cum a fost cu bugetul pt Tripoteca?
Am sperat să obținem sponorizări, dar ori nu ne-am mișcat din timp în această direcție, ori nimeni n-a vrut să suțină un proiect nou cu un concept atât de riscant de diferit de ceea ce se petrece pe scena filmului în general, așa că eu mi-am investit toți banii strânși în pușculiță pentru zile negre și mi-am recuperat aproape jumătate din ei la final. Dar nu îmi pare deloc rău de pierderi – unii oameni pleacă la ski în Elveția, alții fac festivaluri psihedelice. Eu m-am simțit bine și am înțeles că n-am fost singurul, așa că fiecare bănuț – chiar și cei de ciocolată pe care i-am oferit ca scuză pentru că am întârziat programul – a meritat. La anul încercăm să obținem niște fonduri și să facem o treabă internațională – vom vedea ce iese.

Cât de uşor/greu ţi-a fost să găseşti filmele şi regizorii de gen?
Totul s-a întâmplat organic, de la sine. M-am trezit înconjurat de regizori cu idei diferite și a trebuit să fac festivalul ăsta. Mi s-a pus în palmă această șansă, dar am avut și de căutat puțin. Cel mai greu a fost cu filmele din Arhiva Națională – traseul instituțional e mai lung și mai plin de piedici decât mă așteptam.

Câte filme primisei când ai început selecţia?
Am început cu vreo zece filme de la prieteni și prieteni de-ai prietenilor, plus plănuiam să produc și eu două scurt metraje. Apoi am pus pe tripoteca.ro anunț cu înscrieri și au venit destule, ceea ce a fost o surpriză foarte plăcută, dar nu știu să dau un număr exact. Nu am avut limită de filme, așa că nu le-am păstrat – ne uitam la un film și aprobam sau nu.

Tripoteca adică dulap sau colecţie de tripuri. Zi-ne 1-2 tripuri personale mai interesante.
Desigur, tot conceptul Tripoteca a pornit din metafizic. Pot spune că cele mai puternice trăirl le-am avut comunicând cu așa zișii intratereștrii din acestă cultură, pe care unii îi văd ca pe un Higher Self – o dedublare în viitor a sinelui care te sfătuiește de bine – îngeri, sau chiar Dumnezeu, Această pubertate spirituală sau oricum ai numi acest gen de experiență, e reală, se întâmplă cât mai multor persoane și, desigur, e șocantă la început.

Majoritatea conexează arta psihedelică cu drogurile psihedelice. Ați avut vreo reacție în direcția asta, vreo reclamație?
Drogurile psihedelice mi se par o componentă extrem de limitată pentru această scenă. N-am avut nici o reclamație și atmofera a fost foarte cuminte, iar noi suținem activarea naturală a DMT-ului din glanda pineală, prin trăirea unei vieți intense, la limită, care se poate dobândi doar prin muncă și pasiune, așa că Tripoteca cu siguranță pune în lumină virtuți. A face un film nu e așa de ușor precum se crede, să știi. De la vis la realizare e un adevărat trip.


IRLO, expus în cadrul Tripoteca

Pentru mai multe informații despre Tripoteca
http://www.tripoteca.ro
https://www.facebook.com/Tripoteca

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INTERVIU, VIDEO, VIZUAL | 1 Comment »

METEOR castigator la BIEFF 2012

November 28, 2012

Scurt-metrajul german METEOR, câştigătorul Marelui Premiu al Juriului la BIEFF 2012!

Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti creşte de la an la an, dovadă fiind numărul record de peste 10.000 de spectatori ai celei de-a treia ediții BIEFF, care au umplut Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu de-a lungul celor șase zile de festival, între 20 și 25 noiembrie.

Noua ediție a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti (BIEFF) a luat sfârșit duminică, 25 noiembrie, la Cinema Scala, unde a avut loc ceremonia de premiere. Juriul BIEFF 2012, format din profesionişti de prestigiu din domeniul cinema-ului contemporan – Christophe Leparc (Quinzaine des Réalisateurs Cannes), Jonathan Pouthier (Centre Pompidou Paris), François Bonenfant (Le Fresnoy), Laurențiu Damian (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București), Anna Abrahams (EYE Film Institute Netherlands), Brigitta Burger-Utzer (SixpackFilm Austria) – a decis:

Marele Premiu al Juriului, oferit de Universitatea Națională de Arte București, a plecat în Germania, către filmul METEOR, regizat de Matthias Müller și Christoph Girardet. METEOR este un coming-of-age simbolic realizat din fragmente din filme clasice, in care eroul generic al băiatului este decupat la propriu din pelicule alb-negru precum Les quatre cents coups, Le ballon rouge sau Zéro de conduite, în vreme ce imaginile spațiului cosmic provin din SF-uri vintage. O demonstrație de creativitate în reîntrebuințarea materialului de arhiva, „filmul explorează teritoriul imaginar al copilăriei, acompaniind un baiețel în trecerea lui prin stadiile de dezvoltare către individualizare și autonomie”, spun cei doi autori. Juriul BIEFF și-a motivat astfel alegerea: „Cei doi regizori prezinta înca o bijuterie cinematografica realizată din found footage, ce transpune forţa expresivă a materialului de arhivă într-un limbaj cinematografic profund poetic. Cerul întunecat devine un ecran pe care se proiectează visele şi imaginatia câtorva baieti aflați la pragul dintre copilărie și adolescență, imagini simbolizând așteptările lor, aflate între spaimă şi dorinţa de libertate. Într-o atmosferă melancolică, pornim într-o călătorie magică spre lună, în care senzațiile vizuale întrerup pentru o vreme sentimentul de profundă singurătate.”

Premiul pentru imagine, oferit de Kodak Cinelabs Romania, a fost acordat filmului portughez THE WAVES, în regia lui Miguel Fonseca. „Cu un fel de melancolie care se regăseşte în acordurile tulburătoare ale fado-ului, THE WAVES e un film contemplativ, aproape ezoteric, ce leagă omul şi natura, viaţa şi moartea, ca două faţete ale aceleiaşi realităţi.” (Formatcourt) Folosind o naraţiune eliptică, povestea urmareste două surori prinse într-o stranie relaţie de dependenţă reciprocă si se desfăşoară în decorul dramatic şi impresionant filmat al coastei portugheze – un „paradis pierdut”, devenit şi mai fermecător datorită senzaţiei de fragilitate şi absenţă pe care o emană. Juriul BIEFF și-a motivat astfel alegerea: „Ciclul vieţii şi al morţii apare pe ecran în imagini superbe ale mării şi ale peisajului marin. Valuri atemporale se rostogolesc pe plajă, parte a ciclului naturii. Ritmul lor influențează atmosfera filmului şi subtila reprezentare a relaţiei dintre două surori.”

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Posted in ARTA, STIRE, VIDEO | No Comments »

Being George Rosu

November 26, 2012

La aiurart (strada Lirei 21) din 28 noiembrie, ora 18.
O instalaţie invazivă şi abuzivă cu poveşti şi desene de George Roşu.
Curator: Dan Pleşa

George s-a săturat să deseneze.
Sau să scrie sentinţe glumeţe pe cartoane colorate.
Sau şi una şi alta.
Să-ţi povestească despre ce-a mai făcut azi şi despre ce-şi aduce aminte de acum trei zile, despre ce cadouri vrea el să dăruiască prietenilor, să-ţi povestească ce filme a mai văzut (de cele mai multe ori le-a văzut doar el, pentru că încă n-a apucat să le facă, actorii sunt prea fiţoşi ca să joace în filmele lui), despre ornamentele de brad perfecte, despre ce culoare are pisica sa preferată, despre cum a fost la ultima petrecere, despre dim ineaţa de a doua zi, despre ce-şi mai aduce aminte din poezia preferată, despre cum arată pozele din călătoriile sale cele mai multe imaginare, să-ţi deseneze prietenii ca să-i recunoşti mai uşor pe stradă, sau portretele celor care conduc lumea, despre cum a fost prima zi de şcoală, despre femeile frumoase pe care le-a întâlnit la teatru, despre prăjiturile pline de frişcă, despre casele pline de fantome şi cutiile care ascund întotdeauna jucării, adică urşi de pluş, despre felurile de mâncare preferate care întotdeauna se asorteză la versuri, nu la vin, despre vinul care se asortează la muzică, nu la fructe de mare care se asortează întotdeauna la o seară ploioasă petrecută singur confortabil într-un fotoliu încăpător.
O experienţă doar pentru cei puternici. Sau o experienţă pentru musafirii care vor să ştie tot despre gazdă.
De aceea te invită direct în mintea lui. Să vezi cum este să fii George. George Roşu.

Întreţinuţi cu: Nenea Iancu & Red Bull
Parteneri: RFI, Zeppelin, Tataia, Sapte Seri, Modernism, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, Liternet

În desfăşurare @aiurart:

- “Rebecca. File” – o instalaţie de: Ilinca Stihi, Andrei Popovici, Mihnea Chelariu, George Marcu, Mădălin Cristescu; cu fotografii de: Valentina Beleavschi, George Dăscălescu, Mircea Gheorghe; curatori:  Andrei Popov, Eugenia Anca Rotescu.
- Agenţia de Artă vs. Caragiale: Andra Badea, Alexandru Ciubotariu, Nadejda Ghilca, Loreta Isac, Daniel Petru Ionescu, Annabella Orosz, George Popa, Maria Surducan.
- “Lipatti between worlds” & Foto Remix, instalatie interactiva de sunet si imagine de Catalin Cretu.
- Expoziţie de design contemporan autohton cu ghid de utilizare pentru acasă. Obiecte create de Anca Fetcu, Atelier A4, Jusin Baroncea şi Point 4 Space Group, 11am.architects, Origami Studio, care?cutare.

Share on Facebook

Posted in ARTA, INPROGRAM, SPECTACOL | No Comments »

Secretele filmului experimental

November 23, 2012

Secretele filmului experimental, dezvăluite pe marele ecran și dezbătute la întâlnirile BIEFF!

După trei zile în care Cinema Scala s-a dovedit neîncăpător, Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti (BIEFF) îşi aşteaptă spectatorii în acest weekend la Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu cu surprize şi cu cele mai îndrăzneţe filme ale anului, titluri premiate la cele mai importante festivaluri internaţionale de profil, precum Berlin, Oberhausen, Cannes, Veneţia sau Locarno.

Vineri, 23 noiembrie, de la ora 14:00, la Librăria Bastilia, cei interesaţi de filmul experimental vor avea ocazia de a se întâlni cu invitaţii şi membrii juriului BIEFF, în cadrul seminarului „Secretele producţiei şi distribuţiei de film experimental în Europa”. Ziua va continua cu trei programe speciale şi, bineînţeles, cu competiţia BIEFF care adună, de la an la an, tot mai mulţi spectatori.

Două programe speciale ajung la BIEFF cu sprijinul Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos și Fundaţiei Konrad Adenauer: „Cannes-ul documentarelor”, IDFA Amsterdam, vine pentru prima dată în România, duminică, de la ora 16:30, la Cinema Scala, prezentând secțiunea sa Paradocs, dedicată documentarului experimental. De asemenea, pentru al treilea an consecutiv, cea mai importanta instituţie publică care promovează cinema-ul contemporan olandez, EYE Film Institute Netherlands aduce la Bucureşti, sâmbătă, de la 14:30, la Cinema Scala, o selecţie a celor mai interesante scurtmetraje experimentale olandeze recente.

Proiecția surpriză de sâmbătă seara, de la ora 22:00, îi aduce pe marele ecran de la Scala peIsabella Rossellini şi Jason Patric în unul dintre cele mai controversate filme prezentate în marile festivaluri internaţionale de anul acesta: KEYHOLE, în regia lui Guy Maddin.

Tot la Scala, vineri, de la 21:00, publicul românesc va putea viziona câteva dintre scurtmetrajele austriece care s-au bucurat de cel mai mare succes de festival din ultimii ani, premiate în întreaga lume, din portofoliul SIXPACKFILM, cel mai important distribuitor de cinema experimental din Austria.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM, VIDEO | No Comments »

Maine incepe BIEFF 2012

November 19, 2012

Mâine începe Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucuresti (BIEFF) 2012!
Proiecţie specială: Isabella Rossellini și Jason Patric în KEYHOLE, în regia lui Guy Maddin – sâmbătă, ora 22, la Cinema Scala.

Noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti (BIEFF) începe mâine, 20 noiembrie, la Cinema Scala, cu premiera celui mai recent film semnat de controversatul regizor coreean Kim Ki-Duk, PIETA, câştigătorul Leului de Aur de la Veneţia.

Înainte de proiecţia PIETA, BIEFF prezintă cel mai recent scurtmetraj al lui Terry Gilliam, THE WHOLLY FAMILY, o comedie-aventură suprarealistă, câştigătoare a Premiului pentru cel mai bun Scurtmetraj la Premiile Academiei Europene de Film.

Invitat special al ediţiilor anterioare BIEFF, cineastul britanic Peter Greenaway  vine şi în acest an la Bucureşti, pentru a susţine misiunea educaţională a BIEFF şi este, începând cu acest an, Preşedinte Onorific al festivalului. La numai câteva zile dupa premiera internaţională în cadrul Festivalului de Film de la Roma, GOLTZIUS AND THE PELICAN COMPANY, cel mai recent film semnat de Peter Greenaway va fi proiectat în premieră în cadrul Galei de Închidere BIEFF, duminică, 25 noiembrie, la Cinema Scala.

Filmul surpriză de sâmbătă seara, ora 22, ii aduce pe marele ecran de la Cinema Scala pe Isabella Rossellini și Jason Patric în unul dintre cele mai controversate filme prezentate în marile festivaluri internaţionale de anul acesta: KEYHOLE, în regia lui Guy Maddin. KEYHOLE este o călătorie onirică în memoria protagonistului, care explorează legăturile emoţionale ale oamenilor cu suferiţele lor din trecut. Filmul spune povestea unui tată ratat, gangsterul Ulise Pick, care se întoarce acasă, după o lungă absenţă. Bărbatul trebuie să traverseze coridoarele încurcate pentru a ajunge la camera unde soţia sa îl aşteaptă cuminte. Psihicul labirintic al protagonistului este asemeni coridoarelor întortocheate ale casei bântuite de fantome şi amintiri dureroase. Planul material se întrepătrunde cu cel emoţional şi spiritual într-o explorare a impactului psihologic pe care îl are asupra fiecăruia dintre noi spaţiul domestic.

Programul special prezentat de CENTRE POMPIDOU din Paris aduce, de asemena, o surpriză pentru spectatorii BIEFF. Proiectia cuprinde câteva dintre cele mai importante capodopere cinematografice ale avangardei suprarealiste, filme ce influenţează practicile vizuale experimentale până astăzi. Dintre acestea: THE SEASHELL AND THE CLERGYMAN (Germaine Dulac), captivantă şi macabră explorare a erotismului şi violenţei reprimate, va fi acompaniat live la pian de Mircea Tiberian, vineri, 23 noiembrie, de la ora 18, la Cinema Elvira Popescu.

Timp de şase zile, la Cinema Scala şi Elvira Popescu, publicul va avea ocazia unică de a viziona câteva dintre cele mai îndrăzneţe filme ale anului, titluri premiate la mai importante festivaluri internaţionale de profil, precum Berlin, Oberhausen, Cannes, Veneţia sau Locarno. Vor fi în total peste 80 de filme experimentale, dintre care 40 în competiţia internaţională.

În paralel cu proiecțiile BIEFF, timp de 5 zile, realizatori de film, artiști, performeri și compozitori din România, Austria, Luxemburg, Italia şi Ungaria vor lucra în echipe în cadrul workshopul NISI MASA şi vor produce filme experimente de scurt-metraj, ce vor avea premiera în cadrul BIEFF, miercuri, 21 noiembrie, la ora 18, la Cinema Scala.

Joi, 22 noiembrie, de la ora 12, la Cinema Elvira Popescu, va avea loc seminarul susţinut de François Bonenfant, Head of Studies la Studioul Naţional de Artă Contemporană LE FRESNOY din Franţa, unul dintre cele mai importante centre de creaţie artistică din Europa.

Tot joi vor avea loc proiecţiile a două dintre cele mai importante festivaluri internaţionale de film, partenere BIEFF. De la ora 21, la Cinema Elvira Popescu, va fi proiectat programul special QUINZAINE DES REALISATEURS, care revine la BIEFF cu cele mai interesante scurt metraje ale ediţiei de anul acesta – 90 de minute de experimente cinematografice captivante, prezentate în premieră în România.

De la 20:30, la Cinema Scala va fi proiectat programul special Festivalul International de Scurt Metraj OBERHAUSEN, cu titluri care au făcut senzaţie, întrunind aprecierea unanimă a juriului festivalului, creaţii vizuale inovatoare, care abordează fără compromisuri probleme politice şi culturale de mare actualitate.

Noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc în perioada 20 – 25 noiembrie, la Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu. Intrarea la proiecţiile şi evenimentele conexe BIEFF este liberă, în limita locurilor disponibile.

 

Marți – 20.11.2012
CINEMA SCALA
19.00 – 22.00 – Opening Ceremony
THE WHOLLY FAMILY – TERRY GILLIAM (20’, Italy, 2011)
PIETA – KIM KI-DUK (104’, Republic of Korea, 2012)

Miercuri – 21.11.2012
CINEMA SCALA
18.00 – 20.00 – NISI MASA Workshop Screenings
20.30 – 22.30 – International Competition 1
ADDICTED (23’, Germany, 2011)
7 DREAMS (10’, Romania, 2012)
A PLACE TO COME (8’, Italy, 2011)
PLAYERS (8’, The Netherlands, 2010)
THE HUMAN FACTOR (28’, France, 2011)
CONNECTION LOST (11’, Romania, 2012)
INTERNAL DISPLACEMENTS (15’, France, 2010)
THE FISHERMAN (10’, Mexico, 2011)

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Posted in ARTA, INPROGRAM, VIDEO | No Comments »

Common Roots. Design Map of Central Europe

November 14, 2012

Designeri din Europa Centrală și de Est expun la Holon, Israel

Muzeul Designului din Holon, Israel, găzduiește, în perioada 15 noiembrie 2012 – 3 martie 2013, proiectul expozițional „Common Roots. Design Map of Central Europe”. Expoziția cuprinde o selecție de obiecte (produse în serie, unicate sau prototipuri) create de designeri din Centrul Europei și își propune să prezinte câteva trăsături culturale comune prin intermediul unei selecții de creații recente, precum și obiecte produse în perioada comunistă. Lucrările expuse sunt semnate de designeri din zece țări central- și est-europene: Croația, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria. Institutul Cultural Român de la Tel Aviv este partener al proiectului.

Din România au fost selecționate obiecte create de AA Studio (Alex Adam & Roger Pop), Alexe Popescu & Radu Manelici, AtelierA4 (Raluca Bumbac, Adina Segal), Cristina Popescu Russu, Dragoș Motica, Akronym Studios (Emilian Dan Carțiș), Emil Răgușilă, IEKA (Basil Rasputin), Ioana Corduneanu, Marius Marcu Lapadat, NUCA (Robert Marin & Ramona Macarie), Radu Comșa, Radu Teacă, Șerban Sturdza, Iulian Ungureanu, Virgil Scripcariu.
Istoria designului din România va fi ilustrată prin câteva obiecte aparținând arh. Corvin Cristian, cuprinse în proiectele sale de amenajare interioară „Atelier Mecanic“ și „Papiota“.

Catalogul expoziției include un text de Mirela Duculescu, rezultat al cercetărilor sale cu privire la istoria designului românesc. O prezentare amplă a expoziției și a participanților va fi publicată pe site-ul muzeului. Inaugurată în 2010, instituția și-a câștigat deja o reputație internațională, prezentând publicului o serie de teme de actualitate în designul contemporan și oferind studenților israelieni o amplă documentare în domeniile design și arhitectură.

Curatorul expoziției este Agnieszka Jacobson Cielecka. Curatori asociați: Adam Štěch, Claudia Lazăr, Eszter Bircsák, Kai Lobjakas, Klara Czerniewska, Melinda Sipos, Špela Šubic, Martin Žampach.

Deschiderea oficială (preview pentru specialiști și presă) va avea loc miercuri, 14 noiembrie 2012, ora 20.00, în prezența ambasadorilor și a directorilor de institute culturale din Israel. Adiacent expoziției, pe 15 noiembrie va avea loc un seminar internațional dedicat studenților de la Holon Institute of Technology.

Mulțumim pentru colaborarea în vederea organizării expoziției Uniunii Artiștilor Plastici din România și doamnei vicepreședinte Cristina Popescu Russu; precum și domnului Corvin Cristian, arhitect.
Mulțumim profesorilor din cadrul universităților de artă, arhitectură și design pentru sprijinul acordat: Alexandru Alămoreanu, Dinu Dumbrăvician, Alexandru Ghilduș, Augustin Ioan, Marius Marcu Lapadat, Stela Lie, Adrian Marian, Dieter Penteliuc Cotoșman, Radu Teacă, Radu Teodorescu.
Mulțumiri speciale pentru: Irina Alexandru, Ștefan Barutcieff, Gabriel Decebal Cojoc, Ștefan Constantinescu, Ioana Corduneanu, Mirela Duculescu, Marcel Klamer, Cäsar Klimenko, Liviu Mihalache, Vlad Nancă, Simona Nastac, Oana Radu, Șerban Sturdza, Ionuț Șetran, Inspired Concurs de Idei.

Detalii: http://www.dmh.org.il/default.aspx

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »

Tripoteca – serile filmului românesc psihedelic

November 14, 2012

Prima ediţie a festivalului de film și artă psihedelică Tripoteca are loc la cinema Gloria (str. Bucovina nr. 6) în serile de 16-17 noiembrie, începând cu orele 20:00. Preț bilet: 20 lei / seară, 30 lei / ambele seri.

Tripoteca găzduiește peste 20 de filme din toate genurile artei autohtone – documentar, realism, suprarealism, experimental şi animaţie – ce gravitează în jurul unor teme de natură abstractă, metafizică, halucinantă.

Tripoteca își propune să promoveze tinerii regizori independenţi din scena alternativă a cinematografiei românești, dar şi să amintească de rădăcinile artei psihedelice autohtone prin filme și muzică de arhivă.

Cinema Gloria se transformă pentru două seri într-un spațiu artistic contemporan, compus din:
Muzică: live set Rodion G.A. (magnetofoane + voce), live act Folie à deux (drum machine, sampler, controlere expresive + vioară electrică), Dj set Planul și Pantazică;
Expoziții: picturi de Cristian Prandea, Cosmin Marinescu, Andreea Alexe, Ruben Voican și Irlo, artă digitală de Kitră și Mircea Pop, colaje de Alina Anca, pictură murală de Mihai Neom;
Proiecții mapate de Daniel Ionescu, Alina Anca și Kir Ianulea;
Halucinații electronice prin sesiuni gratuite de Trip Glasses.

17 noiembrie, după miezul nopții – Coming Down (after-party)  @ Carol 53 (str. Carol nr. 53):
live set Mod-a, Dj set Barbaleku, expoziții, proiecții în instalația BULA + more TBA

Black Fantastic trailer from Calin Pop on Vimeo.

Biletele pentru festival în valoare de 20 de lei pe seară și 30 de lei ambele seri. se găsesc la Hippie Hippie Shake (str. Tache Ionescu nr. 1 și Hanul cu Tei) la Soul Rebel (str. Blănari nr. 14-16).  De asemenea, mai pot fi achiziționate la casieria Cinema Gloria, în seara main event-ului, în limita locurilor disponibile.
Intrarea la Coming Down e gratuită.

www.tripoteca.ro
www.facebook.com/tripoteca

http://www.facebook.com/events/435306099861065

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, MUZICA, VIDEO, VIZUAL | No Comments »

Rebecca. File

November 13, 2012

Miercuri, 14 noiembrie, ora 18:00 vă aşteptăm la aiurart s-o redescoperim pe Rebecca de Winter într-o experienţă multisenzorială care ne va purta de la malul mării în culisele unui musical sau într-o sală de proiecţii – un spaţiu construit în întregime în jurul personajului enigmatic creat acum trei sferturi de veac de scriitoarea britanică Daphne du Maurier.

Ce se întâmplă atunci când sunetele invadează privirea? Instalaţia multisenzorială „Rebecca. File” explorează transgresia de la roman la partitura muzicală, de la scenă la microfonul de radio; şi de aici, la provocarea aiurart. „Rebecca. File” propune o experienţă complexă, unde invizibilul compune imagini, pornind de la un personaj niciodată descifrat – Rebecca de Winter.

O instalaţie de: Ilinca Stihi, Andrei Popovici, Mihnea Chelariu, George Marcu, Mădălin Cristescu; Fotografii de: Valentina Beleavschi, George Dăscălescu, Mircea Gheorghe; Curatori: Andrei Popov, Eugenia Anca Rotescu.

În cadrul Festivalului Internaţional “Viaţa e frumoasă”.

Rebecca…
…romanul clasic, capodopera scriitoarei britanice Daphne du Maurier (1938).
…thriller-ul cult, în egală măsură pentru critică şi marele public, regizat de Alfred Hitchcock (1940).
…drama gotică repovestită într-un musical-hit de compozitorul american de origine maghiară Sylvester Lévay si de libretistul german Michael Kunze (2006).

Rebecca – una din cele mai celebre prezenţe absente din cultura universală. FEMEIA! (ni se spune) Cu defecte şi calităţi exacerbate; fără corp si fără chip, căci nicio imagine picturală sau fotografică nu i-ar fi putut surprinde vreodată esenţa (ni se dă a înţelege). Dispărută violent din lumea materială, Rebecca locuieşte însă perpetuu în mentalul apropiaţilor săi şi al celor care, de o manieră sau de alta, au avut vreodată de-a face cu ea. Dincolo de orice altceva, tocmai această absenţă o face iubită, detestată, cautată, o enigmă fără soluție unică.

În 2011, la Bucuresti, regizorul româno-maghiar, Attila Béres, îi reteatralizează povestea muzicală – punând-o sub o lumină cu totul neaşteptată – într-un spectacol care „îndrăzneşte să ducă emoţia până la capăt”, după spusele compozitorului Sylvester Lévay. Realizat în parteneriat cu Teatrul de Operetă si Musical din Budapesta, spectacolul de la Teatrul National de Opereta „Ion Dacian” este cea de a cincea producţie mondială a musicalului „Rebecca”, devenind în scurt timp unul dintre cele mai mari succese ale teatrului din capitala română.

Timp de aproape trei săptămâni, am urmărit ultima etapă a repetiţiilor acestei productii. Cele peste patruzeci ore de înregistrări audio – iniţial, cu destinaţie strict jurnalistică – sunt punctul de pornire al instalaţiei „Rebecca. File”. Din elemente disparate, proiectul recompune ambianţa de lucru, indeobşte inaccesibilă publicului larg, pentru a schiţa drumul unui spectacol de musical – gen deosebit de complex, dar puţin exploatat în România – de la primul pas al echipei artistice şi tehnice pe scenă, la prima ridicare de cortină.
Instalaţia explorează capacitatea producţiei „Rebecca” de a genera un alt act artistic, complementar, prin reinterpretarea materialului radiofonic şi a anumitor elemente din spectacol cu alte mijloace şi instrumente creative.

În acelaşi timp, proiectul încearca sa adauge noi dimensiuni unei ficţiuni devenite deja mit, dar şi să-i verifice puterea de atracţie în zilele noastre. Aşadar, cine este „Rebecca” ?
Într-o lume contemporană dependentă de vizual, „Rebecca. File” acordă întâietate sunetului, simţ predilect al imaginaţiei. Adică, al secretului dintotdeauna al Rebeccăi : jocul lui „a fi” în „a nu fi”.

Ilinca Stihi, regizorul artistic, Mihnea Chelaru, sound design-erul şi Mădălin Cristescu, regizorul musical sunt autorii spectacolului radiofonic “Argentina”, premiat cu Gold Winner la categoria “Special Drama” în cadrul New York Festivals Radio Program & Promotion Awards®, ediția 2012, şi Marele Premiu la Premios Ondas, Secțiunea Internațională – Radio (Barcelona, noiembrie 2011).

Andrei Popovici este fotograf, artist vizual. Lucrează şi îşi împarte viaţa între New York, Miami şi Bucureşti. Absolvent al Hallmark Institute of Photography.

George Marcu este compozitor.

Eugenia Anca Rotescu este traducător, critic de teatru, redactor asociat al revistei Scena.ro, colaborator permanent al revistei Obserator Cultural, publică articole şi comentarii, interviuri şi eseuri teatrale, semnează o serie de traduceri din dramaturgia franceză şi câteva volume de autor, precum Animaţie la Ariel sau recenta apariţie, Scene în dialog.

Andrei Popov este jurnalist la RRI, premiat cu Anna Lindh Journalist Award 2011 şi argint la 20th URTI International Radio Grand Prix 2008, curator şi co-autor al expoziției “Ambronay: alt sat, altă poveste”, prieten, încă de la început, al aiurart.

Aiurart
Str. Lirei 21, Bucuresti

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, INPROGRAM | No Comments »

Teatrul din sufragerie

November 12, 2012

In ultimii ani, spatiul domestic a devenit gazda tot mai multor manifestari artistice: piese de teatru, happening-uri, performance-uri, vernisaje, concerte, care atrag un public urban, dornic de experiente noi. Din aceasta categorie a spatiilor domestice care au devenit repere culturale contemporane face parte si lorgean theatre, primul teatru de apartament din Romania, infiintat in 2008 in garsoniera lui Jean-Lorin Sterian. Volumul Teatrul din sufragerie trateaza, din punct de vedere antropologic, experienta acestuia de a-si transforma casa intr-un teatru, pendulind intre dramatic si domestic si functionind, in ultima instanta, ca o auto-terapie.

Cel mai recent proiect lorgean theatre s-a numit Se joaca cu casa deschisa, si a constat intr-o stagiune desfasurata in interiorul mai multor locuinte din toate sectoarele Bucurestiului. Astfel, intre 1 aprilie si 1 septembrie 2012, sub egida lorgean theatre s-au jucat in apartamente/garsoniere/spatii/curti 6 piese, dintre care 4 premiere, intr-un total de 39 de reprezentatii.

Cartea Teatrul din sufragerie va fi lansata marti, 13 noiembrie, 20.00, pe Dianei 4, in prezenta autorului si a artistilor care, de-a lungul timpului, au performat la lorgean theatre.

Teatrul din sufragerie si Se joaca cu casa deschisa sint proiecte finantate de Administratia Fondului National Cultural

 

Despre autor:

Jean-Lorin Sterian a fost făcut pionier pe bricul Mircea. Dupa ce a terminat un liceu de chimie-biologie, a pierdut cinci ani frecventind si absolvind chiar o facultate de filosofie-jurnalistica. Ca jurnalist de life-style (Playboy, 1999-2003) s-a facut remarcat printr-o prezenta discreta la cockteiluri si lansari pe care le-a imortalizat mai tirziu in romanul Lorgean (Polirom, 2007). A făcut playback cu Grupul Sanitar (A&A Records, 2002), a zugravit peretii unei şcoli din Maroc (Errachidia, 2005), a sărit o singură dată cu paraşuta (2008). Locuieşte lîngă Cişmigiu unde a scris ultima sa carte, Antume (Herg Benet, 2011).

www.ublog.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR, INPROGRAM, TEXT | No Comments »