Posts Tagged ‘ nicolae negura ’

Natură moartă

March 17, 2013

de Camelia Enăchioiu
(text și ilustrații primite
pe TRIMITE CHESTII)


Alex Rosca

Sofia împinge ușor ușa de la intrarea în garsoniera ei spațioasă. Are gura întredeschisă, ochii măriți și din mână îi scapă geanta maro de piele, mare și ticsită cu haine și papuci. Intră în casă, lăsând în urma ei ușa deschisă și geanta pe holul blocului. E ca hipnotizată. Dulapurile îi sunt deschise, hainele aruncate de colo-colo, hârtiile și ele sunt risipite prin toată casa, cearșafurile smulse de pe pat și abandonate fără milă pe parchetul neacoperit de niciun covor. Se arunca asupra sertarelor deja deschise, se uită pe biroul pătrat, analizează rafturile prinse de pereții albi. Pentru ea tot ceea ce contează e că i s-au furat, după cum a constatat la prima vedere:
-        Ceasul deșteptător;
-        Cutia cu bijuterii, dar fără bijuterii;
-        Un tablou pe care i l-a cumpărat acum două luni maică-sa, la o licitație a casei ArtPlatinum, tablou pictat de Ion Sălișteanu și denumit sec: „Flori”, semnat dreapta jos;
-        Aparatul foto;
-        Colecția de DVD-uri și CD-uri, tu-le Paștele mamii lor!
-        A, și niște bani!
Sofia simte cum îi zvâcnește o venă la tâmpla dreaptă, inima îi bate în gât, iar în cap crește presiunea mult, că parcă se și teme să nu se producă vreo implozie în cutia ei craniană ușor turtită la spate. Trebuie să țipe, țipă, apoi îi vine să plângă. „Îmi vine să plâng”, își spune. Și se apucă de verse lacrimi sărate care-i ajung în gură, pe care le înghite cu sete. Acest gust sărat este gustul tristeții, al jelirii, al greului care o apasă pe piept și pe cap, al deznădejdii și al durerii de inimă.

În dreptul ușii de la intrare, larg deschise, acolo unde e lăsată geanta mare, de piele, ticsită cu haine, apare vecina de-alături. „Da ce s-a întâmplat aici, ești bine?” „Mi-au furat lucrurile”. „Și bani?” „Și bani!” „Mulți bani?” „Dă-i naibii, nu-nțelegi că mi-au luat din LUCRURI?”

*

Numele meu este Sofia. Și sunt mereu îndrăgostită. Iubesc, iubesc cât pot, mereu, fără-ncetare.
Preferatul meu din lista iubirii era Traian. Și spun „era” pentru că nu mai este al meu. Niște nenorociți cu o viață atât de seacă încât s-au apucat de găinării mărunte, cum ar fi să-mi spargă mie garsoniera, l-au luat. L-au văzut lângă pat, așa sfios și singur, o piramidă gri cu cifre afișate pe una dintre fețe. Nu știu exact de ce căcații ăia de hoți au furat un ceas deșteptător.
Pe Traian îl știu de patru ani. O relație de patru ani nu este de ici de colo, hai să fim serioși! L-am primit la o conferință de presă. „Bine că nu mi-au dat iar un stick”, mi-am spus atunci. La început nu m-am omorât după Traian, părea banal, era prea simplist, în afară de a afișa ora nu făcea nimic. Chiar nimic! Îi spun așa, în alint, ceas deșteptător, dar te trezește pe naiba! Nu are alarmă.
În ultimul timp am dormit cu el lângă perna mea, trebuia să îl știu aproape de mine, parcă mă veghea și îmi alunga frica pe care o aveam în unele nopți după ce vedeam un thriller sau după ce purtam discuțiile interminbabile despre moarte și viața de apoi care sper, o Doamne!, cât sper să nu fie doar vid negru. Și, paradoxal, deși Traian îmi arăta permanent că s-a mai scurs o secundă, un minut, o oră întreagă, îmi diminua frământările din ce în ce mai dese legate de moarte. Ajunsesem să mă gândesc doar o dată pe săptămâna la asta. Ce mai….Am primit un pumn puternic în ficat când am văzut că mi l-au luat pe Traian.

Numele meu este Sofia. Și îmi iubesc lucrurile. Fiecare obiect din casă are un nume, are propria personalitate. Televizorul este Doru, mașina de spălat – Dorina. V-am spus, ceasul deșteptător, care de fapt nu avea nicio alarmă, fiind capabil doar să-mi aline teama de moarte – ceea ce, să fim serioși, nu e puțin lucru – se numea Traian. Și pe Luca l-au nimicit, au pus mâna pe el. Problema e că aveam poze cu mine goală, lui Luca îi plăcea mult de tot să mă surpindă dezbrăcată, doar cu șosetele în picioare, și să încerce să facă poza perfectă. Luca era cel mai cosmopolit și deschis la minte dintre toți. Luca era aparatul de fotografiat Nikon, avea 36,3 megapixeli și făcea niște poze extraordinare.
Luca nu era un ipocrit, nu m-a deranjat prea mult cu mofturi sau insistențe exagerate. Nu era vorba de pasiune între noi, ci de o înțelegere reciprocă mută, care se stabilea încă de la contactul ochi-lentilă. Luca a fost partenerul perfect la care am visat și la care voi visa mult și bine de acum încolo.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | No Comments »

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba

June 19, 2012

Expoziţie colectivă TATAIA , 20-27 mai 2011, GALERIA 115

200 de reviste ale numărului trei au dispărut în prima oră de vernisaj. Peste 250 de oameni au arătat vinerea trecută că joaca vizuală a echipei TATAIA este deja familiară curioşilor veniţi să vadă lucrările originale publicate în revistă. TATAIA se compune din lucrări semnate de artişti renumiţi dar şi de tinere talente, de oameni cu minte bogată şi mână dibace. De cele mai multe ori ilustraţiile sunt create special pentru articolele revistei sau sunt expediate pe trimitechestii@tataia.net de oricine doreşte să contribuie. Pe trimitechestii a fost primită şi coperta numărului 3, Spiritul florilor semnată Sergiu Sas, un Giuseppe Arcimboldo al zilelor noastre.

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba este o expoziţie colectivă cu participarea unei selecţii de artişti care au publicat lucrări în cele trei numere ale revistei. S-a recreat astfel, pe viu şi pe bune, atmosfera dinamică din TATAIA . Galeria 115 s-a transformat într-un walk-in magazine, o revistă de intrat şi simţit live, cu lucrări originale şi schiţe de primă mână. Este un experiment de alăturare a unor artişti cu semătură care lucrează cu medii foarte diverse, cu ilustratori, creativi şi oameni pasionaţi de vizual.

Conceptul expoziţiei transmite, de fapt, mesajul purtat de TATAIA. Oamenii pro-activi, creativi, curioşi şi pasionaţi sunt cei care schimbă “locul”. Revista s-a dezvoltat ca o platformă pentru cei care doresc să facă diferenţa în România, care doresc să o populeze, angajat şi conştient, cu artă, cultură, grijă pentru social şi cei din jur, respect pentru valorile româneşti, umor şi voie bună, solidaritate. Doar “năravul” propriu ne stă în cale  şi ne împiedică să obţinem mai mult, mai repede: impactul pe care TATAIA îl are asupra contextului în care trăim, asupra realităţii pe care o croim este măsurabil mai degrabă pe termen lung, se instalează însă programatic în mentalul colectiv. Diversitatea şi optimismul acestei expoziţii, colaborările dintre artişti sau apropierile conceptuale, dezvăluie o lume convergentă către o veritabilă “schimbare la faţă” a societăţii româneşti, mai ales în rândul tinerilor.

Artişii invitaţi sunt: AITCH, Alexandru Dan, Alexandra Maftei, Bogdan Grădinaru, Andreea Chirică, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, Dana Penea, Dragoş Platon, Eduard Gabia, Florin Piersic Jr., Ioana Moldovan, Marla, Michele Bressan, Mihaela Paraschivu, Mitoş Micleuşanu, Noper , Ghica Popa, Paul Popescu, Radu Afrim, Răzvan Anghelache, Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea, Saddo, Sorina Vazelina, Ştefan Constantinescu, Ştefan Lucuţ, Ştefan Ungureanu, Subcarpaţi, Valeriu Cătălineanu, weareom, Wonderboy.

AITCH ne introduce în lumea sa de vis, desprinsă parcă din căsuţele pentru păpuşi având un veritabil cute-factor, însă cu o urmă de melancolie care contrapunctează, balansând un univers fragil de copii cu înţelepciunea unui ochi-filtru care te readuce din reverie în actual într-o fracţiune de secundă.

Saddo este cel care creează un univers complet nou dar totuşi binecunoscut – este folclor românesc contemporan inspirat parcă din personajele din basmele culese de Petre Ispirescu. Un univers colorat, cu creaturi desenate foarte precis, stimulează imaginaţia prin detaliile care aşteaptă să fie descoperite, dar care lasă întotdeauna loc pentru completarea proprie a poveştii.

Wonderboy semnează lucrarea de pe afişul expoziţiei – “Omul sfinţeşte locul dar năravul ba”, realizată din mici pixeli de plastic ce par un joc de copii. Pare o transpunere inversă – din digital în fizic. Pixelii care de obicei formează universul nostru zilnic sunt aici mici bobiţe de plastic pe care poţi, pe bune, să le atingi.

Florin Piersic Jr. a realizat pentru TATAIA o bandă desenată nedesenată, adică cu poze, deoarece, după cum spune el, nu ştie să deseneze. Floppy Man este un punct de inflexiune care îţi oferă răgazul să te pierzi în gândurile tale, iar TATAIA încurajează aceste stări de profundă conştientizare.

În altă zonă conceptuală se plasează fotografia realizată de Radu Afrim, din seria “Actori fotografiaţi de mine”, arătând pe furiş, într-un cub care protejează goliciunea lor, trei actori după un spectacol la Luxembourg.

Sub ce formă se regăseşte astăzi familia contemporană? Mai există acea poză care să poată cuprinde întreaga familie pe şemineu? Sau ar trebui făcut un colaj din fotografiile de pe facebook pentru a putea reda stilurile de viaţă care se îmbină în familia de azi? Răzvan Anghelache distilează această imagine într-o lucrare puternică: tatăl-caracatiţă, mama-maimuţică şi copilul-ursuleţ sunt arhetipurile digitale ale unei realităţi la întrepătrunderea dintre virtual şi cotidian.

Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea sunt artişti din generaţii diferite care se remixează vizual. La propunerea TATAIA, a fost creat un schelet al unei lucrări peste care, în fiecare număr, artişti invitaţi compun prin sursele proprii de inspiraţie, carnea pentru acel schelet. Rezultatul este o joacă ce comentează tendinţa de open-source din care creativii contemporani îşi trag de cele mai multe ori seva.  Lucrările de artă vizuală, prin excelenţă de autor, devin aici informaţie de free-sharing şi de punere în comun a codurilor vizuale din jurul nostru.

Pneumaton, ermetic, traumart este titlul articolului din TATAIA care îl profilează pe Mitoş Micleuşanu. O altă descriere nici nu s-ar potrivi mai bine instalaţiilor sale din expoziţie – misterioase cu o atingere traumatică, poate chiar horror: o păpuşă gingaşă pierdută într-o pădure acoperită de un nor negru, solitară şi poetică în întunericul său. O senzaţie de linişte şi încremenire se regăseşte şi în insula sa pe care se înalţă o casă neagră, carbonizată, materializată într-o puşculiţă. Casa impunătoare cu o maşină de lux parcată în faţa ei sfidează izolarea şi pustiul pe care îl sugerează culoarea neagră şi pământul arid.  Un decor teatral ce aminteşte de Dogville al lui Lars von Trier.

Alexandru Dan şi Bogdan Grădinaru ne arată în avan-premieră proiectul semnat Xandra Popescu, “Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu”, care va fi vernisat în paralel cu Bienala de Artă de la Veneţia, cea mai important bienală de artă din lume. Fotografii din camere fotografice găsite în târgurile de vechituri arată lumea românească autentică, sinceră şi neprelucrată de ochiul artistic. Aşa cum se vede printr-un obiectiv rudimentar, însă cu maximum de entuziasm pentru momentele imortalizate de oamenii din jurul nostru.

Ştefan Constantinescu prezintă un videoclip al trupei Partizan, Şah, realizat în 2004, însă nearătat lumii până acum.  La o porţie de mici în faţa blocului, acest video intră puternic în clişeele urbane româneşti, păstrând caracteristica artistului de a dezvălui în mod ostentativ şi tranşant imagini tipice. El vede în fotograme clar definite şi puternice ceea ce noi trecem cu vederea în cotidian.

Dragoş Platon semnează “Very intense patriotic feelings”, print digital pe pânză înfăţişând personaje anonime care par doborâte de un soi de atac de cord. Ne întoarcem astfel la folclor românesc contemporan, la contradicţia dintre a pleca şi a rămâne, dintre dragostea patriotică, mândria identitară şi nemulţumirile zilnice atât de caracteristice românilor.

weareom este un mic grup creativ care ne arată, prin instalaţia Chop Cup, multitudinea de perspective a realităţii care ne înconjoară. Un set-up complex, un joc de-a alba-neagra într-un decor cu obiecte familiare se deconstruieşte atunci când este privit dintr-o altă perspectivă. Aceasta este şi filosofia TATAIA – încearcă să aducă perspective noi asupra vieţii. Două jumătăţi de casetofon, de dimensiuni diferite, se unesc într-un singur obiect dacă sunt privite dintr-un anume unghi, demonstrând că perspective ta este doar una dintre realităţile posibile.

 

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, REVISTA, VIZUAL | No Comments »

TATAIA prezinta: Omul sfinteste locul dar naravul ba

May 18, 2011

20.05, 19.00 – 27.05, 17:00, Galeria 115 (Str. Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Va invitam la vernisajul expozitiei Omul sfinteste locul dar naravul ba la Galeria 115, vineri, 20 mai, ora 19.00, un walk-in magazine cu o selectie de lucrari originale, publicate in cele 3 numere ale revistei.

Omul sfinteste locul dar naravul ba prezinta folclor romanesc contemporan cules din randurile celor care au contribuit la dezvoltarea revistei ca platforma culturala de comunicare.

Avem desene, pictura, chec, video, fotografie, digital, sound, un foen care canta si jumatati de radio, un mix senzorial care te transpune in interiorul revistei. Sorina Vazelina arata pasapoarte cu schite, Florin Piersic Jr. – o banda desenata nedesenata, Stefan Constantinescu – un videoclip nemaivazut, Noper se razboieste cu Ghica, Subcarpati ne canta despre viata, Revoltaire, Nicolae Negura si Dan Raul Pintea se remixeaza intre ei si multe altele.

Va asteptam la un cocktail de vara si la TATAIA #3, care se va lansa cu ocazia acestui vernisaj.  Produs organic si colectiv, numarul 3 al revistei aduna vibratiile creative din ultima jumatate de an si are pe coperta o lucrare primita pe adresa de mail a contribuitorilor, trimitechestii@tataia.net. Prin urmare, trimiteti chestii ca functioneaza.

TATAIA este editata de Asociatia NOI FACEM BINE, apare bianual, intr-un format grafic si editorial liber si creativ, pe 200 de pagini, aproximativ 1 kg de cultura contemporana romaneasca.

Vernisaj TATAIA: Omul sfinteste locul dar naravul ba – vineri, 20 mai, ora 19.00

Expozitia va putea fi vizitata in perioada 20-27 mai, intre orele 10.00-17.00.

Galeria 115 (Strada Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Eveniment pe facebook: Vernisaj OMUL SFINTESTE LOCUL DAR NARAVUL BA

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »