Posts Tagged ‘ Ioana Cotulbea ’

Cine a fost mai întâi, Omul sau Pământul?

March 23, 2013

de Ioana Cotulbea


Gabriel Gorgan, Echilibru (primită pe TRIMITE CHESTII)

În unele părți ale Pământului, Pământul are drepturi. Drepturi legale, egale cu drepturile omului. În toate celelalte părți ale sale, Pământul are statutul unui obiect, proprietate pe piața de exploatări de tot felul, un bun de consum. Pământul e considerat un ceva ce aparține omului, de care acesta are dreptul să se folosească după nevoie și după bunul plac, de care eventual se poate descotorosi când pare că nu-i mai e cu folos. Cam asta e mentalitatea majorității indivizilor speciei umane de pe planeta Pământ. Un raționament lipsit de logică pe termen lung, periculos pentru om ca specie, mai ales în raport cu creșterea demografică.

Pentru bolivieni, Pământul este Pachamama, o zeitate care trebuie tratată cu respect, dragoste și admirație pentru că această entitate este răspunzătoare de viața tuturor musculițelor care o populează și nu invers. Un tot, un univers în sine, în care fiecare părticică trăiește interconectată. O conștiință care își drămuiește cu înțelepciune resursele și viața.
Iar această înțelegere merge mai departe în conștiința umană nu numai în credințele spirituale antice, dar și în știința contemporană care continuă să releveze și să ne reveleze relația complexă de interdependență a tuturor formelor de existență.

În Ecuador în 2008 și în Bolivia în 2010 a fost adoptată o formulă legală prin care i se acordă naturii personalitate juridică în așa fel încât să poată fi protejată de dezastrele provocate de om.
Legea definește Mama Pământ ca “sistemul complex dinamic și viu format din comunitatea indivizibilă a tuturor sistemelor de viață și ființelor vii care sunt interrelaționate, interdependendente și complementare, care împart același destin”. Legea include comunitățile umane ca parte constituentă a acestei unități funcționale, denumită Mama Pământ.
Iar Mama Pământ are șapte drepturi specifice:

  • Dreptul la viață – dreptul la menținerea integrității sistemelor de viață și proceselor naturale care le susțin, precum și capacităților și condițiilor pentru reînnoire a acestora
  • Dreptul la diversitatea formelor de viață – dreptul la prezervarea diferențierii și varietății care compun Mama Pământ, fără a fi alterate genetic sau modificate artificial în structura lor, într-o așa manieră încât să le amenințe existența, funcționarea și potențialul viitor
  • Dreptul la apă – dreptul la prezervarea calității și compoziției apei pentru a susține sistemele de viață și protejarea cu privire la contaminare, pentru reînnoirea vieții Mamei Pământ și a tuturor componentelor sale
  • Dreptul la aer curat – dreptul la prezervarea calității și compoziției aerului pentru a susține sistemele de viață și protejarea cu privire la contaminare pentru reînnoirea vieții Mamei Pământ și  a tuturor componentelor sale
  • Dreptul la echilibru – dreptul la menținerea sau restaurarea inter-relației, interdependenței, abilității de complementaritate și funcționalității componentelor Mamei Pământ, într-o manieră balansată pentru continuarea ciclurilor sale și pentru reînnoirea proceselor vitale
  • Dreptul la restaurare – dreptul la restaurarea eficientă și oportună a sistemelor de viață afectate direct sau indirect de activitățile umane
  • Dreptul la viață necontaminată – dreptul la prezervarea Mamei Pământ și a oricărei componente cu privire la deșeurile toxice și radioactive generate de activitatea umană

Pare mai mult decât necesară o asemenea reglementare juridică în contextul în care omul se comportă cu planeta ca și cum ar fi jucăria lui pe care o jumulește perseverent de fiecare dintre drepturile de mai sus. Se presupune că omul este ființa conștientă de sine din toate aceste sisteme de viață care compun Mama Pământ, dar această ființă refuză cu obstinență să fie conștientă de ceea ce sinele produce, să fie responsabilă de ceea ce rămâne în urmă.
Discursul despre mediu a fost prea mult timp monopolizat de dezbaterile referitoare la schimbările climatice, reușind astfel să abată atenția de la restul efectelor devastatoare pe care industriile le au asupra Mamei Pământ – accidente masive și infestare cu chimicale în toate zonele de unde se extrag resurse; despăduriri din ce în ce mai întinse; ingineria genetică aplicată recoltelor precum și controlul producției prin semințe infertile care amenință serios biodiversitatea; eroziunea din ce în ce mai puternică a pământului; agricultura de astăzi bazată pe monoculturi și folosirea abundentă a fertilizatorilor chimici distrugând calitatea pământului cultivabil și reducând semnificativ diversitatea speciilor de animale și plante – toate acestea se întâmplă cu o viteză mult mai mare decât ar putea natura să contrabalanseze prin reînnoire. (lista poate fi completată și cu dislocarea unor comunități întregi de oameni, iar odată cu aceasta îngreunarea perpetuării culturilor și tradițiilor aborigene, minoritare în această mare societate mondială civilizată)

E nevoie de fapt de o conștientizare în masă – și nu de o păcăleală individuală de tip Miss Univers că dacă stingi lumina o oră pe an lumea va fi mai bună – dar această posibilitate e o utopie în momentul de față și atunci soluția ar fi să jucăm după regulile sistemului în care trăim și activăm. Pare ridicol, pentru că în sine, legea ne apără pe noi oamenii, de noi. O parte integrantă a ecosistemului de alta, e ca și cum mâna stângă se luptă să supraviețuiască în comoditate distrugând-o pe dreapta. Însă implementarea unor măsuri juridice poate conduce în timp la schimbarea unui întreg sistem de gândire și implicit de abordare. Iar pentru a reuși să schimbi mentalități e nevoie să lucrăm consecvent, pe cât mai multe planuri, la răspândirea acestui curent de opinie.
Lobby – de la mic la mare, pe plan legislativ, politic, mediatic, personal.

Tot în 2010, impulsionate de atitudinea Ecuadorului și a Boliviei, organizații de pe toate continentele lumii au fondat Alianța Globală pentru Drepturile Mamei Pământ, menită să susțină aceleași principii care au stat la baza recunoașterii legale a planetei ca „entitate” cu drepturi de recunoscut și de apărat. Alianța creează o rețea de indivizi și organizații din toate colțurile lumii (inclusiv România) care își propun să reproducă viral precedentul ecuadorian prin cooperare și acțiune colectivă.

E interesant că viziunea din spatele întregului demers de recunoaștere legală a naturii în interiorul sistemului social vine să completeze mult-bătuta accepțiune a activiștilor apărători ai mediului, care portretizează natura și respectiv planeta ca sistem fragil care are nevoie de protecția lor, ca și cum sărmanul Pământ s-ar putea să nu supraviețuiască intruziunii oamenilor – iar abordarea asta nu e nimic mai mult decât un cadru adaptat timpurilor, din care se poate acționa, cu minimă eficiență, doar în aceeași schemă mentală pe care o folosesc marii exploatatori și prin urmare tinde să se scufunde în propriile convenții.
Pământul nu este o ființă fragilă. Omul însă este. Pământul se regenerează în proprii timpi, trece prin cicluri aproape inimaginabile pentru om ca durată (raportat la vârsta umanității). Pământul se poate oricând scutura de oameni, precum un câine ieșit dintr-un lac de apă. Omul cu toate orașele, infrastructura, tehnologia, întreaga societate de betoane – este natură. Facem parte dintr-un întreg, iar acțiunea de regenerare a acestui întreg ar putea însemna dispariția speciei umane.
Și atunci, Legea Pământului vine în ajutorul sustenabilității omului, înainte ca legea naturii să preia cu adevărat și irevocabil mingea.

Știm că oamenii care au ieșit în spațiu s-au întors înapoi iluminați. S-au întors înapoi pe Pământ cu aceeași înțelegere ca cea a aborigenilor „primitivi” – suntem parte din această planetă și suntem norocoși, ar trebui să fim și respectuoși și recunoscători pentru această casă minunată.

OVERVIEW from Planetary Collective on Vimeo.

http://therightsofnature.org
http://www.rightsofmotherearth.com
http://earthlawcenter.org/

 

Articole asemănătoare:
Gaze de șist / fracturare hidraulică (ilustrație Livia Plămădeală)

Articole de același autor:
Discriminarea moarte are (vizual Alex Roșca)
Cât din ceea ce vezi e real?

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR | No Comments »

Discriminarea moarte are

February 26, 2013

de Ioana Cotulbea


ilustratie de Alex Roșca

În ultima vreme simt că îmi găsesc din ce în ce mai greu locul în orașul ăsta sau poate în lumea asta… ‘S aceiași oameni care mă-nconjoară, aceiași oameni care mă minunează, aceiași care mă oripilează și totuși parcă golurile dintre noi toți s-au mărit și gravitează deasupra noastră o constantă stare de anxietate. Ne bucurăm fiecare de lucrurile noastre mici și ne asmuțim câinește unii la alții, cu prima vibrație negativă, apărând lucrurile alea mari.

Facem imediat un pas la dreapta sau la stânga într-o tabără sau alta și luptăm pe capete împotriva discriminării. Și-s atâtea lupte de dus câte capete, pentru că până la urmă în societatea asta suntem toți discriminați. Ești discriminat dacă ești gay, cocalar, țigan, evreu, hipster, corporatist, roaker, stelist sau rapidist, gunoier, femeie de serviciu, politician, jurnalist, creștin-ortodox, mare mahăr sau pierde-vară, ochelarist, pițipoancă, drogat, beat, plouat, prea trist sau prea vesel. Oricine ai fi și orice ai fi cu siguranță se găsește cineva să aibă ceva de zis la adresa ta. Unii sunt discriminați mai mult decât alții, unii discriminează cu vorbe, alții cu bâte.

Am prieteni  gay, dar am în același timp prieteni care recent și-au reconsiderat credințele religioase și care propovăduiesc uniunea bărbat-femeie. Am prieteni care explorează “stările alterate de conștiință” prin droguri puternice și în același timp alții care n-au pus niciodată gura pe-un joint și care consideră campaniile anti-drog binevenite. Am prieteni hipsteri și am cunoscut cocalari mai frumoși și mai omenoși decât multe alte specimene umane. Am prieteni grafferi, care circulă pe străzi cu târșă chiar și fără spray la ei, pentru că poliția face un obicei din a legitima și chestiona pe oricine c-un look mai “underground”. Am și un prieten polițist, un om foarte ok de altfel. Am prieteni corporatiști și-n același timp prieteni cu vederi new-ageiste care mai în glumă mai în serios, consideră că Satana e de fapt “corporația”. Am prieteni mulți care au plecat sau își doresc cu tot dinadinsul să plece din România, dar am la fel de mulți care îi urăsc pe-acești din urmă și își iubesc nespus țara. Cum vine asta? Discriminăm în momentul în care începem să catalogăm, să băgăm pe fiecare în sertărașul care i-a fost alocat, cu statutul care îl pecetluiește indiferent, cu întreaga pleiadă de concepte și valori pe care i-o aruncăm asuprăi, pre-conceput. Dacă continuăm în ritmul ăsta o să rămânem toți singuri, fără niciun prieten, toți împotriva tuturor. “An eye for an eye, and in the end the whole world would be blind”.

Fiecare dintre noi a fost în postura de discriminat și fiecare a fost în alt moment discriminatorul. Știm cu toții pe bune cum e să fii de ambele părți. Discriminezi pentru că ai fost discriminat la rândul tău. E un cerc vicios care trebuie rupt undeva.
Un cerc foarte greu de rupt pentru că nedreptăți se comit la tot pasul, flagrante, complet absurde, iresponsabile; și pe deasupra, atât de prostești încât uneori rămâi cu gura căscată și te-ntrebi dacă nu-i totul de fapt o glumă proastă, pentru că singurul efect pe care îl poate produce de partea opusă este acel sentiment că ești îndreptățit să dai cu vorba, respectiv parul, înapoi.

Iar adevărul e întotdeauna undeva la mijloc. Mesajul strigat, și de o parte și de cealaltă, nu e niciodată adecvat discursului interior, pentru că dacă e luptă lovitura trebuie să doară, să jignească, să abuzeze. Ne transformăm din oameni în purtători de idei, pe frunte.
Același pattern din nou și din nou. Câteodată am senzația că patternul e de fapt cel care guvernează, mai departe de orice ni s-ar părea drept sau nedrept, conducând constant către discordie fără vreo speranță de soluționare, mânându-ne pe toți ca pe-o cireadă de vite oarbe, oarbe la tot ce ar putea însemna comun…

Mă trezesc în discuții lejere și vesele cu oameni minunați că ajungem câteodată într-un moment de răscruce dintr-o replică întâmplătoare vizavi de un subiect “tabu”; unul dintre noi se simte ofensat și din acel moment totul derapează. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă cert cu oameni pe care îi iubesc, doar pentru simplul fapt că am purtat o conversație care ne obliga să luăm câte o parte sau alta.
Ce e mai grav e că din ce în ce mai multe subiecte sunt “tabu”, sau de fapt, că avem din ce în ce mai mult pornirea de a ne delimita “partea” și de a trece instant în ofensivă.

De cele mai multe ori ne poziționăm într-un loc sau altul, din frică. Și făcând asta, perpetuăm frica. Suntem ființe empatice, orice-mi zici, dacă-mi zici din frică, eu asta o să simt și cel mai probabil asta o să dau mai departe.

Iubirea nu cunoaște frica, iubirea e leoaică tânără zicea odată un prieten. Cu-acest text, mă leg să mă gândesc de două ori când dau cu nasul de frică și să-mi întorc fața către iubire.

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | 3 Comments »

TATAIA #4

March 5, 2012

Aici poți să răsfoiești un sample din TATAIA #4

Cu participarea extraordinară a: A. C., Adrian Mihai Sandu, Alex Baciu, Alexandra Sandu, Alexandru Molico, Alina Anca, Ana Elefterescu, Bogdan Grigore, Bogdan Iancu, Bogdan Susma, coategoale, Claudia Rista, Codrina Cazacu, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, David Schwartz, Evensteven, George Olteanu, George Roșu, Geosab, Ghica Popa, Gruia Dragomir, Ilinca Lăzărescu, Ion Cotenescu, Isabela Hențiu, Jean-Lorin Sterian, Lidia Neagu, M. Vocoban, Manu Băbescu, Maria Balabaș, Matei Branea, Mihaela Brebenel, Mihaela Michailov, Mihaela Vodă, Mihai Dobre, Mihai Zgondoiu, Mimi Ciora, Miruna Vasilescu, Noper, Peca Ștefan, Phillippe Guilet, Radu Afrim, reVoltaire, Rucsandra Pop, Sandra Ghițescu, Sorina Vazelina, tausance, Viviana Iacob, Vlad Ilicevici, Vlad Petri, Vladimir Taroi, Von Butch, Zichmannfose

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in REVISTA | 6 Comments »