Posts Tagged ‘ discriminare ’

Aia cu microbusul – true story -

March 29, 2013

de Ilinca Tamara Todoruț
ilustratie Ana-Maria Grigoriu

primite pe TRIMITE CHESTII

- Un autobus? Ca și Martin Luther King?
- Nu, un MICRObus. Poftim?? Ca și…
- Martin Luther King!!!
Mica deja intrase într-o isterie de râs din care știam prea bine că n-o s-o pot pescui.
- Da…Martin Luther King. Îmi bag picioarele.
Eram bosumflată. De zece minute îi turuiam ideea mea, evident genială și hyper-originală, pentru o povestioară temă de casă la cursul de creative writing. Cu un touché de zile mari, Mica mi-a spulberat toate visele. O povestire despre rasism și discriminare într-un mijloc de transport în comun. Originalitate zero. Autobusul meu era imaginea recognoscibilă a lui Rosa Parks care a refuzat să cedeze locul unui american alb. A urmat ceea ce s-a numit Montgomery Bus Boycott, condus de Martin Luther King. Preacher preach: been there, done that. Și totuși i-o treabă cu povestea asta.

***

Nu autobus, era microbus, am mai zis. Un microbus parcat la gara din Budapesta așteptându-și pasagerii care soseau și cam întârziau în grupulețe. Toți români. Adică cetățeni români. De etnie maghiară, romă și română. Peisaj familiar al destinației: Cluj-Napoca. Microsocietate într-un microbus: ideea genială pentru povestirea bazată pe ce mi se întâmplase vara aceea. Cu câțiva prieteni, ne întorceam acasă de la Sziget. Eram murdari, obosiți și visam mâncare. Așteptam nerăbdători plecarea.  Microbusul e aproape plin, mai sunt doar patru scaune libere. Apar și ultimii pasageri, un cuplu respectabil de vârstă mijlocie, peste numele cărora șoferul trage două linii tacticoase pe lista sa. Cuplul se urcă în autobus, privesc în jur unde să se așeze. Nu prea mai au de-ales. Sunt două scaune pe partea culoarului, da nu sunt unul lângă altul. Împreună sunt doar două locuri chiar în spate, unde este un șir de patru scaune. Cuplul nu se mișcă. Se întorc spre șofer, vorbesc domol cu el. Șoferul ridică din umeri, spune că n-are ce să facă. Nivelul vocilor crește. Domnul, cu o disperare palpabilă în glas, se plânge că a făcut rezervări încă de pe-acum două săptămâni, și că așa ceva nu se poate. Multe lucruri nu se pot. Nu înțeleg ce se întâmplă, care-i problema. Toată lumea din microbus ciulise urechile demult. Câte unul se mai ridică de pe scaun, privește în spate. Ce naiba? De ce nu vor să stea în spate? Mă aplec și eu peste culoar. Două locuri libere. Mă ridic în genunchi pe scaun. Pe locul cu vreo cinci rânduri direct în spatele meu, cum ar veni al treilea scaun din șirul din spate, stă o femeie. Nu se mișcă, tace, se uită în jos.
- Pe bune? O întreb pe prietena mea de lângă mine. Se schimonosește a scârbă.
Mă uit la cei doi din picioare. Mă uit la pantofii lor, la hainele lor, la fețele lor, încerc să ghicesc ce au în bagaje. Totul la ei e normal. Nu înțeleg. În microbus e tot mai mare agitație. Bombănelile se transformă în vociferări. Ne țin pe toți în loc! Haide nene așează-te odată! Șoferul e roșu roșu la față. Câțiva întreprinzători vorbesc cu ăia doi care au câte-un loc liber lângă ei. Nu se pot muta unul lângă altul? Dă-i în pizda măsii, vreau la fereastră. Amândoi vor la fereastră. Cuplul în picioare stă pe poziții, e stoic, statuar chiar. Își apără familiile și nevoile și neamul. Mă ridic în genunchi. Femeia tace, cu ochii-n pământ. Microsocietate clujeană.
- Hai mă să ne mutâm în spate, îi zic prietenei mele.
- Glumești. Să mă pupe-n fund.
Îi întreb pe ceilalți doi prieteni care stau pe scaunele din fața noastră. Nu vrea cineva să se mute cu mine-n spate, și cel rămas să vină pe locul meu? În spate-i mai strâmt, nu vrea nimeni.
Nimeni nu se mișcă și toți vor să se miște. De la A la B odată.
Aud un zgomot care-mi atrage atenția. Un oftat, un tânguit, ceva…adânc. Mă ridic repede pe scaun și mă uit în spate. Femeia e în picioare. O văd cum își ridică mâinile spre cap și își trage baticul cu flori de pe cap. Două cozi lungi împletite cu șnur roșu. Se apleacă rapid, hotărâtă, își apucă tivul fustei lungi și-și ridică poalele-n sus.
- Îs curată!
Un jupon lung, alb, imaculat.
Cuplul îi evită privirile, ochii drepți drepți mari spre ei. A clipit. Își lasă fusta să cadă.
În dreptul meu, de peste culoarul autobusului, o tipă privește încremenită. Îi ating mâna.
- Mută-te cu mine-n spate.
- Hai.
Repede ne luăm lucrurile și mergem în spate. Cuplul ne mulțumește și se așează în locurile noaste. E destul de OK, sunt unul lângă altul, numai culoarul mic între. În gând îi urez succes domului șapte ore lângă pritena mea care scuipă foc pe nări, și mă rog să ajungă-n Cluj fără traume majore.
Eu m-am așezat lângă femeia cu pricina. Până la prima oprire, timp de o oră și jumătate nu am schimbat nici o vorbă. I-a luat mai mult decât de-obicei să-și lege baticul înapoi. De la benzinăria la care ne-am oprit, fiecare ne-am întors cu câte ceva. Eu cu apă și o pungă de caise. Tipa care s-a mutat cu mine-n spate și-a luat ceva bomboane. Femeia s-a întors cu pâine și un pui rotisat. Un pui întreg. Ne desfacem toți trofeele de vânătoare. Pungile cu caise și bomboane în două secunde, oferind celorlalți.
- Vreți caise?
- Și bomboane?
Dă din cap că nu, timidă, nici nu înțeleg ce zice. Se chinuie să despacheteze puiul ăla ca să mănânce cât mai comod în bus. A reușit cumva.
- Luați, mâncați…
- Nu, mulțumesc…
- Ia…
Rup un pic de carne cu mâinile din politețe. Mestec încet, fără chef. Ea mănâncă mai repede, îi e foame.
- Ia de-aici.
- Nu, mersi, mi-e destul.
- Ia de-aici că n-am pus mâna acolo.
O secundă nu știu ce să zic. Mă uit la ea.
- Da’ nu contează.
Sfâșii o bucată mare. Mănânc cu poftă. Mâncăm amândouă cu poftă. În zece minute am topit puiul până la oase. Mă ling pe degete. Mâncăm caise la desert.

Restul drumului am mai povestit câte ceva. Chestii banale. Ce-am căutat fiecare la Budapesta, ce studiez eu, ce lucrează ea, întrebăm de familii, de bărbați, de copii etc. Ea a fost la Budapesta ca să-și conducă fiul la aeroport. Merge să-și caute ceva de lucru pe-afară. Da, îi zic, și eu am plecat. El are 17 ani. Eu am plecat la 16. O să fie bine, să stea liniștită. Îi o mamă tânără și fumoasă. No lasă. Ai apă?

***

I-am uitat numele. Nu i-am uitat fața, zâmbetul, cozile, geamătul ei, cuvintele și poveștile, fricile ei, puiul ei. Și dac-o să cad vreodată-n cap și-o să-mi uit propriul nume, n-o să-i uit fusta albă. Numele i l-am uitat fiindcă nu contează. Pentru mine, ea a devenit ceva mult mai larg decât un individ anume.În mintea mea, îi spun Maria. Maria nu-i o persoană. Fiindcă s-a-ntâmplat să mă nasc într-o cultură creștină, evident că Maria e din start simbolic. Între Sfânta Maria și Maria Magdalena, între fecioară și curvă. Maria este ideea preconcepută impusă asupra femeii, cu care ca femeie te vei lupta toată viața. Fiindcă ești o ființă vie care nu se potrivește unei idei. Și trist, nu ideea este cea care moare. Maria este femeia care suferă din cauza unei idei a societății în care trăiește. Maria aș putea fi eu.

Așadar Maria, ce vroiam să zic? Maria Luther King :) Mersi c-ai stat lângă mine în microbus.

 

Articole asemănătoare:

Discriminarea moarte are (text Ioana Cotulbea, vizual Alex Roșca)

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR | 1 Comment »

Discriminarea moarte are

February 26, 2013

de Ioana Cotulbea


ilustratie de Alex Roșca

În ultima vreme simt că îmi găsesc din ce în ce mai greu locul în orașul ăsta sau poate în lumea asta… ‘S aceiași oameni care mă-nconjoară, aceiași oameni care mă minunează, aceiași care mă oripilează și totuși parcă golurile dintre noi toți s-au mărit și gravitează deasupra noastră o constantă stare de anxietate. Ne bucurăm fiecare de lucrurile noastre mici și ne asmuțim câinește unii la alții, cu prima vibrație negativă, apărând lucrurile alea mari.

Facem imediat un pas la dreapta sau la stânga într-o tabără sau alta și luptăm pe capete împotriva discriminării. Și-s atâtea lupte de dus câte capete, pentru că până la urmă în societatea asta suntem toți discriminați. Ești discriminat dacă ești gay, cocalar, țigan, evreu, hipster, corporatist, roaker, stelist sau rapidist, gunoier, femeie de serviciu, politician, jurnalist, creștin-ortodox, mare mahăr sau pierde-vară, ochelarist, pițipoancă, drogat, beat, plouat, prea trist sau prea vesel. Oricine ai fi și orice ai fi cu siguranță se găsește cineva să aibă ceva de zis la adresa ta. Unii sunt discriminați mai mult decât alții, unii discriminează cu vorbe, alții cu bâte.

Am prieteni  gay, dar am în același timp prieteni care recent și-au reconsiderat credințele religioase și care propovăduiesc uniunea bărbat-femeie. Am prieteni care explorează “stările alterate de conștiință” prin droguri puternice și în același timp alții care n-au pus niciodată gura pe-un joint și care consideră campaniile anti-drog binevenite. Am prieteni hipsteri și am cunoscut cocalari mai frumoși și mai omenoși decât multe alte specimene umane. Am prieteni grafferi, care circulă pe străzi cu târșă chiar și fără spray la ei, pentru că poliția face un obicei din a legitima și chestiona pe oricine c-un look mai “underground”. Am și un prieten polițist, un om foarte ok de altfel. Am prieteni corporatiști și-n același timp prieteni cu vederi new-ageiste care mai în glumă mai în serios, consideră că Satana e de fapt “corporația”. Am prieteni mulți care au plecat sau își doresc cu tot dinadinsul să plece din România, dar am la fel de mulți care îi urăsc pe-acești din urmă și își iubesc nespus țara. Cum vine asta? Discriminăm în momentul în care începem să catalogăm, să băgăm pe fiecare în sertărașul care i-a fost alocat, cu statutul care îl pecetluiește indiferent, cu întreaga pleiadă de concepte și valori pe care i-o aruncăm asuprăi, pre-conceput. Dacă continuăm în ritmul ăsta o să rămânem toți singuri, fără niciun prieten, toți împotriva tuturor. “An eye for an eye, and in the end the whole world would be blind”.

Fiecare dintre noi a fost în postura de discriminat și fiecare a fost în alt moment discriminatorul. Știm cu toții pe bune cum e să fii de ambele părți. Discriminezi pentru că ai fost discriminat la rândul tău. E un cerc vicios care trebuie rupt undeva.
Un cerc foarte greu de rupt pentru că nedreptăți se comit la tot pasul, flagrante, complet absurde, iresponsabile; și pe deasupra, atât de prostești încât uneori rămâi cu gura căscată și te-ntrebi dacă nu-i totul de fapt o glumă proastă, pentru că singurul efect pe care îl poate produce de partea opusă este acel sentiment că ești îndreptățit să dai cu vorba, respectiv parul, înapoi.

Iar adevărul e întotdeauna undeva la mijloc. Mesajul strigat, și de o parte și de cealaltă, nu e niciodată adecvat discursului interior, pentru că dacă e luptă lovitura trebuie să doară, să jignească, să abuzeze. Ne transformăm din oameni în purtători de idei, pe frunte.
Același pattern din nou și din nou. Câteodată am senzația că patternul e de fapt cel care guvernează, mai departe de orice ni s-ar părea drept sau nedrept, conducând constant către discordie fără vreo speranță de soluționare, mânându-ne pe toți ca pe-o cireadă de vite oarbe, oarbe la tot ce ar putea însemna comun…

Mă trezesc în discuții lejere și vesele cu oameni minunați că ajungem câteodată într-un moment de răscruce dintr-o replică întâmplătoare vizavi de un subiect “tabu”; unul dintre noi se simte ofensat și din acel moment totul derapează. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă cert cu oameni pe care îi iubesc, doar pentru simplul fapt că am purtat o conversație care ne obliga să luăm câte o parte sau alta.
Ce e mai grav e că din ce în ce mai multe subiecte sunt “tabu”, sau de fapt, că avem din ce în ce mai mult pornirea de a ne delimita “partea” și de a trece instant în ofensivă.

De cele mai multe ori ne poziționăm într-un loc sau altul, din frică. Și făcând asta, perpetuăm frica. Suntem ființe empatice, orice-mi zici, dacă-mi zici din frică, eu asta o să simt și cel mai probabil asta o să dau mai departe.

Iubirea nu cunoaște frica, iubirea e leoaică tânără zicea odată un prieten. Cu-acest text, mă leg să mă gândesc de două ori când dau cu nasul de frică și să-mi întorc fața către iubire.

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | 3 Comments »

Marşul Panaramelor sau Slutwalk

October 4, 2011

6 octombrie, Bucureşti


În data de 6 octombrie 2011 va avea loc în Bucureşti un marş… atipic. Femeile şi bărbaţii

care doresc să rupă tăcerea asupra agresiunii şi hărţuirii stradale, care doresc ca victimele acestor tipuri de violenţă să nu mai fie blamate se vor aduna în piaţa Revoluţiei pentru a mărşălui.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , , ,
Posted in INPROGRAM | No Comments »




Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl ice hockey jersey China me jerseys Suppliers High Quality ice hockey jersey cheap nba jerseys wholesale nba jerseys discount nba jerseys Custom Made Sports Jersey Custom Basketball Jersey Custom Baseball Jersey cheap nba jerseys wholesale nba jerseys discount nba jerseys