In labirintul lui Brioc

January 16, 2013

de Mihaela Voda


Impresii post-spectacol

M-am asezat pe canapea, intr-o sala de asteptare semi-obscura unde mai erau trei persoane. M-am uitat daca au si ele o portocala, nu am vazut sa fi avut. Invitate de gazda, au intrat pe rand in una dintre camere. Tot gazda ii prelua la iesirea din camera si ii conducea spre urmatoarea; intre timp, ciocanea la alte usi si alti oameni ieseau din alte camere. Dintr-o incapere alaturata se auzeau voci ca si cum se faceau repetitii de teatru. Am asteptat si am urmarit… sute de intrebari imi treceau prin minte… emotiile, curiozitatea si incantarea incepeau sa se transforme in teama. Nu stiu de ce, ma gandeam ca-mi vor scormoni mintea cu tot felul de intrebari sugubete, ca-mi vor rascoli ideile, ca nu voi reusi sa intru in joc, ca nu stiu ce se asteapta de la mine, ce au facut altii, ce dracu e dupa usile alea. Mai ales dupa prima! Prima ma omora.

Ah, am ajuns in sala asta de asteptare dupa ce i-am scris un mail lui Brioc. Nu-mi era foarte clar cine sau ce e Brioc, doar ca e eroul sau chiar un fel de spectacol in sine realizat de Compania de Teatru Labirint, care imi va oferi o experienta de viata mind blowing. Cica sa merg cu mintea deschisa si sa am incredere in oamenii de acolo, chiar daca mi se va parea ciudat, pentru ca imi va placea maxim.

“Pai si ce se intampla acolo?”, le-am intrebat pe cele doua prietene care au fost si care ma impingeau cu un ditamai entuziasmul sa ma duc si eu.
“Nu putem sa-ti spunem, n-ar mai avea niciun farmec, tocmai aia e.”
“Dar merita?”
“Merita!”

Asa ca i-am scris lui Brioc si Brioc mi-a raspuns, invitandu-ma la o intalnire. Mi-a oferit niste instructiuni, pe care nu le-am inteles prea bine, dar am hotarat sa le urmez intocmai, si mi-a dat tema de gandire ceva ce a spus Marquez despre fericire. In rest: mister.

Mi-a venit randul, am intrat in camera si a inceput totul. Mai intai lent, ca o initiere. Incercam sa gasesc sensuri, sa leg cursul intamplarilor. Apoi n-a mai fost chip sa gandesc. A fost freamat, dezlantuire, dezmeticire, invaluire, caldura, iubire. A fost ca un vis al naibii de intens in care, desi ochii-ti sunt inchisi si dormi, simturile si simtirile iti sunt mai treze ca niciodata. Parca se amestecau toate intr-o hora bezmetica, vibranta si necunoscut de placuta. Simteam ca imi cresc urechi si ca mainile-mi sunt ochi. O aglomerare de senzatii caci simturile imi erau provocate din toate partile.

Uluitor a fost momentul in care labirintul s-a incheiat, cand am simtit ca am recapatat controlul si ca am revenit la ce stiam… numai ca a fost inca o sfidare a realului mintii mele, inca o provocare ludica.

Te-am dezorientat de tot? Du-te sa-l cunosti pe Brioc!

Sa n-ai nicio teama ca te pierzi in labirint sau ca te va scoate din zona ta de confort. Inexplicabil, te lasi pe mainile unor oameni pe care nu ii cunosti si ai incredere deplina in ei. Nicio secunda nu m-am simtit deranjata, stingherita. Din contra! M-am simtit mai bine ca oricand, in siguranta, dezmortita, cu puls. Eram eu si tot ce se intampla acolo era pentru mine.


Impresii post-spectacol

***
Cel mai important atribut al spectacolului Brioc este ca, pentru a putea fi inteles, el trebuie experimentat. Brioc, primul spectacol al Companiei de Teatru Labirint, poarta numele celui care dezvolta aceasta metoda in Tara Galilor – Iwan Brioc. Spectacolul este un produs cultural cu valente sociale, dar mai ales cu valente umane, ce creeaza intalniri intre oameni care au ceva de impartasit; un eveniment de schimb profund uman, intre om si contextele in care traieste.

Tehnica performativa a teatrului labirint permite spectatorului sa devina parte dintr-o constructie labirintica, cu un cadru definit si cu o anumita tematica. Scopul este atat entertainment-ul cat si dezvoltarea imaginatiei, inlesnirea retrairii unor sentimente sau crearea altora, la diverse intensitati, activarea sociala a indivizilor, transformarea omului, cu voia lui, intr-un adevarat spectACTor, un spectator erou.

Afla cand au loc urmatoarele spectacole de pe site sau pagina de Facebook a Companiei de Teatru Labirint.

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, SPECTACOL | No Comments »

Cartierul Pantelimon – Raport de cercetare

January 8, 2013

La finalul proiectului ‘Ma numesc Cartier’, Make a Point a publicat un studiu despre cartierul Pantelimon, realizat de echipa de sociologi coordonata de Vlad Catuna.

Raportul acestei cercetari te poarta prin istoria cartierului Pantelimon, din spatele blocurilor pana in incintele industriale transformate de timp, prin locatii de referinta, prin povestile locuitorilor. Iti amintesti de versurile celor de la Bug Mafia dar si de izul oricarui cartier muncitoresc din Bucuresti.

Studiul este destinat utilizarii sale ca referinta de catre orice institutie publica, ONG sau oricine doreste sa intreprinda proiecte in Pantelimon sau in cartiere asemanatoare.
Este distribuit gratuit.

Il puteti downloada in format .PDF pe link-ul de mai jos:
http://makeapoint.ro/blog/wp-content/uploads/2011/12/CartierulPantelimon_RaportCercetare.pdf

 

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in FOLCLOR | No Comments »

Kontra Kems

December 18, 2012

sau De ce nu se-nțeleg oamenii când nu se-nțeleg?
interviu colectiv

George Roșu – Integrame

De ce oamenii nu se mai înțeleg câteodată deși la un moment dat o făceau? De ce unii oameni nu se înțeleg deloc? E vorba de compatibilitate? E vorba de energie divină? De frustrări? De ce nu se înțeleg oamenii atunci când nu se mai înțeleg?

E una dintre acele probleme/dileme/paradoxuri a cărei rezolvare ar putea deschide poarta către paradisul pierdut. O lume în care oamenii s-ar înțelege unii cu alții, unii pe alții, un univers deschis, viu, în permanentă schimbare și rearmonizare. Cheia către acest univers e pentru omul de orice fel un soi de Sfântul Graal sau o cutie a Pandorei cu toate sensurile perfect pe dos.

Am îndrăznit să punem această întrebare cumplit de dificilă și de vagă mai multor oameni de sorginți și viziuni diferite. Răspunsurile lor ne-au confirmat că ne confruntăm cu o chestiune existențială pentru aproape toți dintre noi, care ne macină constant în moduri aparent diferite.
Tendința de face loc înțelegerii, o atitudine esențială în tot acest proces, este punctul în care toate aceste viziuni sunt convergente. Cel puțin în intenție, în dorință. Senzația care rămâne după digerarea acestor viziuni subiective e că “înțelegerea” e la un unghi distanță. Și e în fiecare dintre noi.

Mulțumim celor care au răspuns întrebării noastre, prin ilustrație – George Roșu, Mihai Păcurar, Mimi Ciora, și în scris – Ada Leonte, Alexandra Oros, Ana Tatu, Anca Poterașu, Augustin G. Pop, Costin Bogdan, Daniel Simion, Eugen Rădescu, Florin Roșu, Horațiu Drums, Ioana Dogaru, Ioana Păun, Irina Elena Popescu, IRLO, Iulia Rugină, Laura Sgârcitu, Luciana Cotoi, Marina Vasile, Odette Rzhannikova, Radu Drăgan, Sena Latif, Sergiu Vasilov, Silvia Călin, Silviu Dancu, Szakats Istvan, Viviana Druga.

 

COSTIN BOGDAN

Relatiile mor la telvizor sau de ce se frang relatiile.
Omul de care te-ai atasat azi se schimba. La fel cum te schimbi tu, omul de care te atasezi azi, e un alt om maine. Si maine s-ar putea sa nu-ti mai placa de el la fel de mult pe cat ti-a placut azi. Sa nu mai vorbim de poimaine. Poimaine, s-ar putea ca omul de alaltaieri sa se apuce de urino terapie si tie sa nu-ti placa deloc ideea. E clar, by default, relatiile au viata scurta.
De ce se termina relatiile? Pentru ca pot. Legaturile dintre oameni se rup pentru ca putem sa le rupem si la un moment dat, facem asta. La fel precum castravetii din borcan, relatiile trebuie conservate. In starea lor, sa-i zicem naturala, relatiile au o speranta de viata limitata. Legaturile vechi te plictisesc si incep sa se rupa. E nevoie de legaturi noi, pe care trebuie sa le creezi daca vrei ca relatia sa continue. Din pacate, nu pot sa dau sfaturi in directia asta intrucat nu ma cheama Bebe, nu sunt sexolog si nici psiholog de cuplu. Eu pot doar sa spun de ce se termina relatiile si asta doar din punctul meu de vedere.

Simptomele.
Am auzit multi oameni spunand ca separa dragostea de iubire. Ei zic ca dragostea e la inceput cand ai un foc in inima si iubirea urmeaza apoi cand ajungi sa cunosti persoana de langa tine. Eu cred ca fara focul ala din inima nu prea functioneaza, oricat de multa “iubire” ar exista. Trecand peste asta, presupunem ca am trecut de bucata de relatie in care e numai lapte si miere si intram direct in painea neagra cu tarate.

Activitatea de dragul activitatii
In primul rand, nu mai faci lucruri doar de dragul de a face acele lucruri alaturi de cealalta persoana. Te duci la un concert ca sa asculti artistul sau formatia care canta nu ca sa asculti artistul sau formatia alaturi de persoana de langa tine. Te duci la cinema ca sa vezi un film, nu ca sa vedeti filmul impreuna. Faci sex ca sa-ti produci placere, nu ca sa produci o placere comuna. Chiar cred ca majoritatea relatiilor mor in fata serialelor de la televizor, atunci cand simplele imbratisari din partea partenerului devin corsete ce te strang mai rau decat strange argintul un vampir.

Defectele.
Ceva parca nu iti mai convine. Glezne groase, unghii roase, piepturi prea paroase,s.a.m.d.; sunt defecte pe care le-ai vazut din prima noapte. Stii ce arata bine si ce nu arata bine la el sau ea. Doar ca, deodata te deranjeza. Te deranjeaza atat defectele fizice cat si defectele care nu sunt tocmai de natura fizica. Parca raspunde la telefon intr-un mod ciudat, parca mananca cumva cum nu trebuie. Poate sunt hainele pe care le poarta, poate sunt expresiile pe care le foloseste prea des, parca ceva e prea prea. Sigur, defectele au si un rol benefic de foarte multe ori. Descoperind defectele celuilalt, incepi sa te simti mai bine in pielea ta. Nu te mai simti ca un impostor care a prins comoara din adancuri. Incepi sa-i iubesti defectele intrucat prin ele, te validezi pe tine insuti. Ce daca am eu nasul stramb, si ea are par pe spate. Ce daca am picioarele prea mari, si el are inceput de chelie.

Proiectiile
Incepi sa te intrebi daca mai trebuie sa stai cu el sau ea. Cat o mai tinem asa? Mai stau cu omul asta langa mine, ma casatoresc cu el, facem o casa, facem copii, ce ne facem? Incep sa apara intrebarile legate de viitorul tau. Bineinteles, nu te intereseaza viitorul partenerului sau partenerei. Iti zici ca e cazul sa te gandesti la tine, ca in ultima vreme ai uitat de tine, te-ai neglijat, ai acceptat prea multe. Si incepi sa-ti cauti fel si fel de motive de a il scoate pe celalalt rau si pe tine bine. Incepi sa-ti aduci aminte toate lucrurile care te-au suparat si uiti de cele care te-au bucurat. Mai e un singur pas.
Incepi sa te superi.
A te supara sau a nu te supara? E o alegere. O indisponibilitate pentru intalnire, o discutie in contradictoriu despre urmatoarea vacanta, o discutie in contradictoriu despre politica, o amintire despre fosta sau fostul prieten, toate sunt interpretabile. Tu stii bine ce a vrut sa zica dar iti convine sa speculezi pentru ca stii unde vrea mearga totul, spre deznodamant. Aici, alegem sa ne suparam pentru ca putem, pentru ca ni se permite. Oricat de mult ar incerca celalalt sa explice ca nu asta a vrut sa zica, i-o taiem scurt si ii spunem sa se puna in locul nostru. Incepe sa se apare si urmeaza un sir lung de greseli dezgropate. Mai punem pe deasupra ca si el cocheteaza cu aceleasi ganduri si o punem de o cearta de despartire. Despartirea nu se produce pe loc. Cei doi se cearta, se chinuie reciproc si apoi se impaca. La scurt timp dupa, urmeaza o discutie serioasa in care cei doi decid ca relatia nu mai merge. Urmeaza o tacere lunga, apoi impachetari, bagaje si partaje.
Una peste alta, ne despartim pentru ca putem si pentru ca vrem. Ne suparam pentru ca vrem motive de cearta care repetate, duc in cele din urma la despartire. E desuet sa spun ca ne plictisim sau ca vrem o alta relatie, sau vrem mai mult spatiu personal s.a.m.d, ne despartim pentru ca putem si ne pricepem la asta. Sunt Costin Bogdan, am 26 de ani si va urez de sarbatori “Sa vreti” daca vreti si “sa nu vreti” daca nu vreti.

SZAKATS ISTVAN
Megascriitorul Karinthy Frigyes zicea “cum ar putea bărbatul să se înțeleagă cu femeia, când amândoi vor altceva?” To cut to the chase, de ce nu mă înțeleg io cu mândra? Poi de ce… că ea vrea așa, și io vreau așa, și tot așa. Încep să cred că neînțelegerea e strategică, iar înțelegerea e tactică. Și că de asta de fapt nu neînțelegerea e baiul, aia e ok că e default… ci mai degrabă semnele neînțelegerii sunt alea dureroase, și mai mult decât atât, construcția piramidei semnelor neînțelegerii, mai ca a’la Maslow, de la bază începând. De aceea: Oameni! Ființe! Fiți exigenți! Nu vă cuplați cu ființe cu care nu vă știți conversa! Cu care nu vă știți sincroniza pașii în parc! Cu care nu vă știți mozoli! La care nu vă place mirosul! Cu care nu v-o știți pune! Că totuși, asta e bază. Și aș zice că sunt un faraon maximalist… dar de fapt câteodată mă îndoiesc că există o ditai piramidă deasupra acestui prim rând de cărămizi… hai poate mai e încă un rând de cărămizi pe acolo, gen familie & nirvana în doi & stuff. Și evident, n-am zis de mândra mea, am zis de alte mândre. Și evident, n-am zis de mine, am zis de alții. Am zis de tine.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in FOLCLOR | No Comments »

Ma-nconjor cu mine

December 10, 2012

de Mihaela Voda


Dan Cretu – Ardei (lucrare primita pe trimite chestii/ trimitechestii@tataia.net)

Preajma mea sunt busuiocul intr-un ulcior pictat de mine, sevaletul pe care sta pictura cu narcise facuta la cursul de pictura, 3 cutii verzi din nuiele, o cutie de pantofi pe care am imbracat-o in hartie portocalie si in care imi tin pixurile, cartile mele, “cosuletul de zi” unde-mi pun in ordine hartiile pe care-mi scriu idei, hartiile pe care imi scriu titluri de filme, ambalaje de ciocolata si ness de la promotii, carnetelul cu elastic pe care mi l-au adus din Praga doi oameni cu care nu mai pastrez legatura, cerceii rotunzi din Vama, brosa cu broasca testoasa de la sora-mea, un lipici, un metru de croitorie si alte obiecte pasagere. Preajma mea are si o bicla cu pedale rosii, o chitara, o craciunita care nu cred ca mai prinde Craciunul si un album negru cu poze, bilete si franturi de poezii. Chitara nu-i a mea, e a omului pe care il am in preajma.

Mai am o preajma acasa, la mama, unde sunt mama, Albus, parul, mirosul de struguri toamna, rulota rosie, jurnalul din adolescenta din care n-au mai ramas decat cateva pagini, restul le-am rupt si le-am aruncat pentru ca mi s-au parut prea proaste scrierile de acolo, magazia in care m-am vopsit cu vara-miu ca indienii. Mai sunt si vecinele care imi dadeau visine si ma lasau sa ma dau in leaganele din curtile lor si ma trimiteau sa le cumpar paine.

Pe oriunde ma mut, preajma mea ramane cam aceeasi. Decorurile se schimba, dar le caut pe acelea care sunt pentru mine. Contextele se schimba, dar mi le construiesc asa cum vreau, cu prietenii mei si cu tot ce-mi place sa fac, sa fiu. Cu muntii pe care ma catar, iesirile cu bicicleta, filmele cu vin si brie, pozele pe care le fac si le voi face, tarile in care n-am ajuns, labradorul pe care vreau sa-l am cand voi avea si casa pe care vreau s-o am, cladirile la care ma zgaiesc, luminile, ploile si placintele cu mere. Ma-nconjor cu lucruri ale mele, care ma compun si in care ma rasfrang. Si ce am si ce nu am si ce vreau sa am, sunt eu.

Am o prietena care oriunde se muta isi umple camera cu poze, mesaje de tot soiul, dezordine, rochii si cercei. O alta isi poarta dupa ea ursuletii bruno si alte lucruri asemanatoare. O alta alege mereu apartamente mari, cu camere mari in care pune obiecte mici si presuri si isi incropeste un loc intim si cald de stat la povesti si cafea. Poate ca ne construim de fiecare data imprejurimile la fel de teama sa nu ne pierdem. Putem fi in atatea feluri incat ne-o prinde bine sa avem lucruri care sa ne tina aproape de sinea noastra.

P.S. Mi-am lipit pe tavanul capului o vorba: “Make your surroundings a metaphor for who you are.” (George Lois)

 

Share on Facebook

Tags: , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, TEXT | 1 Comment »

Post trip

November 29, 2012

scurtă retrospectivă Tripoteca
interviu de Alexandra Ionescu


Cristian Prandea, expus în cadrul Tripoteca

În urmă cu două săptămâni, bucureștenii au avut ocazia să se tripeze cu artă. Prima ediție a Festivalului de artă psihedelică Tripoteca ne-a purtat într-o călătorie halucinantă prin film, muzică, picturi, proiecții și alte stimulente (meta)fizice.
Adrian Manolescu, project manager și curator Tripoteca, ne povestește mai multe.

Cum a fost la festival? Cum te aşteptai să fie şi cum a fost de fapt?
A fost frumos la Tripoteca, lumea a fost receptivă și la filme, și la muzică, și la artă vizuală. Nu pot să zic că am avut așteptări de la eveniment, căci de aceea am creat ceva complet nou, să intrăm cu capul înainte în necunoscut și să îi rupem prefixul pentru a surprinde nu doar publicul, ci și pe noi înșine.

Ceva întâmplări neobişnuite? Halucinaţii, oameni tripaţi la final?
Nimic neobișnuit la public, iar oamenii au fost destul de raționali și contemplativi. Tocmai de aceea se folosește umor în filme și un decor copilăros și caterincos, ca lumea să vadă că a trăi într-o cultură psihedelică e de ordinea zilei. E colorat și astral, dar și elegant și meditativ vibe-ul lui 2012, cel puțin în ceea ce privește tineretul interesat de artă contemporană.

Care secţiune din festival a fost cea mai apreciată?
Am primit feedback unanim super pozitiv în legătură cu secțiunea de filme de arhivă, din care au făcut parte animațiile “Cale lungă” (1976) și „Caligrafie” (1982). Lumea e oricum înnebunită după chestiile vintage, și dacă sunt vintage psihedelice autohtone foarte muncite, deja e lux. În plus, în legătură cu capsula timpului, am fost bucuros că l-am avut invitat pe Rodion Roșca, părintele rock-ului electronic românesc, care a fost cireașa de pe tort.

Care a fost cel mai tripant moment din festival?
În lumea psihedelică se zice că timpul a luat sfârșit, așa că tot festivalul sper că a fost un moment destul de tripant. Acum cât de tripant a fost nu știu exact să măsor, căci vorbesc doar din perspectiva celor care au vrut să tripeze, dar aș vrea să se mai petreacă astfel de evenimente și să fac parte și din public.

Câteva reacţii ale spectatorilor după, dacă ai observat…
Am auzit câteva frânturi de dezbateri filosofice pe la after-party, și am fost mulțumit.


Alina Anca, expus în cadrul Tripoteca

Pentru a organiza Tripoteca, de la idee la practică a durat… Altfel spus, cât ţi-a luat să pui pe picioare festivalul?
De la începutul primăverii s-a născut idea și pe la finalul aceluiași anotimp am avut o premoniție, pe care am mărturisit-o și spectatorilor sâmbătă seara: am visat că eram în cabina de pilot a unui avion care se prăbușea și faceam încontinuu fotografii la curcubee, până în ultimul moment când am vrut să sar cu parașuta, dar surprinzător avionul a aterizat cu bine și erau mulți oameni la sol care aplaudau. De-abia când s-a apropiat festivalul, odată cu problemele tehnice, financiare și temporare, am realizat că era o metaforă pentru eveniment.

În auto-interviul din Vice spuneai ca majoritatea filmelor din festival au buget aproape de 0. Cum a fost cu bugetul pt Tripoteca?
Am sperat să obținem sponorizări, dar ori nu ne-am mișcat din timp în această direcție, ori nimeni n-a vrut să suțină un proiect nou cu un concept atât de riscant de diferit de ceea ce se petrece pe scena filmului în general, așa că eu mi-am investit toți banii strânși în pușculiță pentru zile negre și mi-am recuperat aproape jumătate din ei la final. Dar nu îmi pare deloc rău de pierderi – unii oameni pleacă la ski în Elveția, alții fac festivaluri psihedelice. Eu m-am simțit bine și am înțeles că n-am fost singurul, așa că fiecare bănuț – chiar și cei de ciocolată pe care i-am oferit ca scuză pentru că am întârziat programul – a meritat. La anul încercăm să obținem niște fonduri și să facem o treabă internațională – vom vedea ce iese.

Cât de uşor/greu ţi-a fost să găseşti filmele şi regizorii de gen?
Totul s-a întâmplat organic, de la sine. M-am trezit înconjurat de regizori cu idei diferite și a trebuit să fac festivalul ăsta. Mi s-a pus în palmă această șansă, dar am avut și de căutat puțin. Cel mai greu a fost cu filmele din Arhiva Națională – traseul instituțional e mai lung și mai plin de piedici decât mă așteptam.

Câte filme primisei când ai început selecţia?
Am început cu vreo zece filme de la prieteni și prieteni de-ai prietenilor, plus plănuiam să produc și eu două scurt metraje. Apoi am pus pe tripoteca.ro anunț cu înscrieri și au venit destule, ceea ce a fost o surpriză foarte plăcută, dar nu știu să dau un număr exact. Nu am avut limită de filme, așa că nu le-am păstrat – ne uitam la un film și aprobam sau nu.

Tripoteca adică dulap sau colecţie de tripuri. Zi-ne 1-2 tripuri personale mai interesante.
Desigur, tot conceptul Tripoteca a pornit din metafizic. Pot spune că cele mai puternice trăirl le-am avut comunicând cu așa zișii intratereștrii din acestă cultură, pe care unii îi văd ca pe un Higher Self – o dedublare în viitor a sinelui care te sfătuiește de bine – îngeri, sau chiar Dumnezeu, Această pubertate spirituală sau oricum ai numi acest gen de experiență, e reală, se întâmplă cât mai multor persoane și, desigur, e șocantă la început.

Majoritatea conexează arta psihedelică cu drogurile psihedelice. Ați avut vreo reacție în direcția asta, vreo reclamație?
Drogurile psihedelice mi se par o componentă extrem de limitată pentru această scenă. N-am avut nici o reclamație și atmofera a fost foarte cuminte, iar noi suținem activarea naturală a DMT-ului din glanda pineală, prin trăirea unei vieți intense, la limită, care se poate dobândi doar prin muncă și pasiune, așa că Tripoteca cu siguranță pune în lumină virtuți. A face un film nu e așa de ușor precum se crede, să știi. De la vis la realizare e un adevărat trip.


IRLO, expus în cadrul Tripoteca

Pentru mai multe informații despre Tripoteca
http://www.tripoteca.ro
https://www.facebook.com/Tripoteca

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INTERVIU, VIDEO, VIZUAL | 1 Comment »

BUCURESTI DOCUART FEST 2012

November 14, 2012

Vă invităm să participați la București Docuart Fest, organizat de Asociația Docuart cu sprijinul Fundatiei Arte Vizuale (FAV) ce are în prim plan promovarea filmului documentar românesc, susținerea și evoluția lui.

Pentru că realitatea are cel mai bun scenariu, vă așteptăm între 15-17 noiembrie la Clubul Țăranului, să descoperim împreună povești nemuritoare născute din dragostea pentru adevăr. Intrarea este liberă, deschisă tuturor începând cu ora 18:00.
Cu ajutorul FAV, ce a oferit spre proiecție mai multe documentare semnate de regizori precum Alexandru Solomon, Radu Igazsag, Titus Muntean, Valentin Hotea și Radu Muntean, docuArt își propune să deschidă drumul tuturor realizatorilor de film documentar, având credința că această artă a adevarului funcționează din plin ca agent de schimbare și emancipare social-culturală.

Ne dorim deci, să urmariți opere de artă create din pasiune special pentru tine, pentru voi… pentru noi noi toți, de Diana Deleanu – Director al Festivalului Bucuresti Docuart Fest -, Cătălin Apostol, Cornel Mihalache, Mirel Ilieșiu, Doru Segal și alți regizori extraordinari ce vor fi alături de noi la București Docuart Fest.

Și dacă un film documentar poate să funcționeze ca explorator, profet, terapeut, istoric, obsevator sau avocat, atunci trebuie să fim martorii unor alte dimensiuni aflate chiar în realitatea noastră.

Pentru a face cunoștință mai îndeaproape dar și pentru mai multe detalii ne întâlnim pe docuart.ro.

Eveniment susținut de:
Digi 24, Radio GuerrillaDilema Veche, Ca-n Filme, Cronica Carcotasilor, Forbes, Adevărul, The Institute, TATAIA, Modernism, Cinemagia, Cinefan, CinemaRX, Metropotam, Cooperativa Urbană, B365.ro;, Metalhead, RomaniaPozitiva.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, VIDEO | No Comments »

Tripoteca – serile filmului românesc psihedelic

November 14, 2012

Prima ediţie a festivalului de film și artă psihedelică Tripoteca are loc la cinema Gloria (str. Bucovina nr. 6) în serile de 16-17 noiembrie, începând cu orele 20:00. Preț bilet: 20 lei / seară, 30 lei / ambele seri.

Tripoteca găzduiește peste 20 de filme din toate genurile artei autohtone – documentar, realism, suprarealism, experimental şi animaţie – ce gravitează în jurul unor teme de natură abstractă, metafizică, halucinantă.

Tripoteca își propune să promoveze tinerii regizori independenţi din scena alternativă a cinematografiei românești, dar şi să amintească de rădăcinile artei psihedelice autohtone prin filme și muzică de arhivă.

Cinema Gloria se transformă pentru două seri într-un spațiu artistic contemporan, compus din:
Muzică: live set Rodion G.A. (magnetofoane + voce), live act Folie à deux (drum machine, sampler, controlere expresive + vioară electrică), Dj set Planul și Pantazică;
Expoziții: picturi de Cristian Prandea, Cosmin Marinescu, Andreea Alexe, Ruben Voican și Irlo, artă digitală de Kitră și Mircea Pop, colaje de Alina Anca, pictură murală de Mihai Neom;
Proiecții mapate de Daniel Ionescu, Alina Anca și Kir Ianulea;
Halucinații electronice prin sesiuni gratuite de Trip Glasses.

17 noiembrie, după miezul nopții – Coming Down (after-party)  @ Carol 53 (str. Carol nr. 53):
live set Mod-a, Dj set Barbaleku, expoziții, proiecții în instalația BULA + more TBA

Black Fantastic trailer from Calin Pop on Vimeo.

Biletele pentru festival în valoare de 20 de lei pe seară și 30 de lei ambele seri. se găsesc la Hippie Hippie Shake (str. Tache Ionescu nr. 1 și Hanul cu Tei) la Soul Rebel (str. Blănari nr. 14-16).  De asemenea, mai pot fi achiziționate la casieria Cinema Gloria, în seara main event-ului, în limita locurilor disponibile.
Intrarea la Coming Down e gratuită.

www.tripoteca.ro
www.facebook.com/tripoteca

http://www.facebook.com/events/435306099861065

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, MUZICA, VIDEO, VIZUAL | No Comments »

Teatrul din sufragerie

November 12, 2012

In ultimii ani, spatiul domestic a devenit gazda tot mai multor manifestari artistice: piese de teatru, happening-uri, performance-uri, vernisaje, concerte, care atrag un public urban, dornic de experiente noi. Din aceasta categorie a spatiilor domestice care au devenit repere culturale contemporane face parte si lorgean theatre, primul teatru de apartament din Romania, infiintat in 2008 in garsoniera lui Jean-Lorin Sterian. Volumul Teatrul din sufragerie trateaza, din punct de vedere antropologic, experienta acestuia de a-si transforma casa intr-un teatru, pendulind intre dramatic si domestic si functionind, in ultima instanta, ca o auto-terapie.

Cel mai recent proiect lorgean theatre s-a numit Se joaca cu casa deschisa, si a constat intr-o stagiune desfasurata in interiorul mai multor locuinte din toate sectoarele Bucurestiului. Astfel, intre 1 aprilie si 1 septembrie 2012, sub egida lorgean theatre s-au jucat in apartamente/garsoniere/spatii/curti 6 piese, dintre care 4 premiere, intr-un total de 39 de reprezentatii.

Cartea Teatrul din sufragerie va fi lansata marti, 13 noiembrie, 20.00, pe Dianei 4, in prezenta autorului si a artistilor care, de-a lungul timpului, au performat la lorgean theatre.

Teatrul din sufragerie si Se joaca cu casa deschisa sint proiecte finantate de Administratia Fondului National Cultural

 

Despre autor:

Jean-Lorin Sterian a fost făcut pionier pe bricul Mircea. Dupa ce a terminat un liceu de chimie-biologie, a pierdut cinci ani frecventind si absolvind chiar o facultate de filosofie-jurnalistica. Ca jurnalist de life-style (Playboy, 1999-2003) s-a facut remarcat printr-o prezenta discreta la cockteiluri si lansari pe care le-a imortalizat mai tirziu in romanul Lorgean (Polirom, 2007). A făcut playback cu Grupul Sanitar (A&A Records, 2002), a zugravit peretii unei şcoli din Maroc (Errachidia, 2005), a sărit o singură dată cu paraşuta (2008). Locuieşte lîngă Cişmigiu unde a scris ultima sa carte, Antume (Herg Benet, 2011).

www.ublog.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR, INPROGRAM, TEXT | No Comments »

Instalatia

November 6, 2012

(n.1958-m.1958)
instalație submersivă și subversivă

București, 22 octombrie 1958: Ofensiva Generozității înființeză la Atelier35 Comisia de Îndreptare Culturală.

La prezentarea la punctul de muncă vei primi un birou cu tot inventarul necesar și un material de lucru.

Tu hotărăști ce se întâmplă cu el conform responsabilitităților față de Comisie, Patrie, Cultură și propria persoană. Vei primi un manual care te va învăța cum să operezi asupra produsului și dacă îți demonstrezi competența vei fi recompensat material și vei avea acces la documentele secrete ale Comisiei.

Rezultatul Muncii tale va fi prezentat spre exemplificare opiniei publice pentru a determina creșterea nivelului de responsabilitate a cetățenilor și a artiștilor. Materialul care îți va fi supus atenției este un scenariu teatral despre cazul “Mireasa desculța.”*

1958 este anul în care Armata Sovietică Prietenă se întoarce după ani de despărțire în Patria Mamă, URSS. Este anul în care prin decretul 89, “pot fi stabilite locuri de muncă anume destinate persoanelor care prin faptele sau manifestările lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infractiuni.” 1958 este anul deschiderii șantierului Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pe 3 aprilie, în Consfătuirea de la Constanța, Gheorghe Gheorghiu Dej hotărăște creșterea ritmului colectivizării. Regizorul Valeriu Moisescu a ales să introducă acest discurs în spectacolul său, “Mireasa Desculța”. Oare primejduiește această alegere ordinea de stat, deși nu constituie o infracțiune?

Procesul verbal al evenimentelor “Mireasa Desculță” este relatat în banda desenată de Sorina Vazelina. În calitate de specialist al Comisiei de Îndreptare Culturală tu vei judeca acest material.

Cenzori din toată țara, uniți-vă!

Concept: Alexandru Berceanu
Bandă desenată: Sorina Vazelina
Comisia de Îndreptare Culturală:
Secretar General: Ioana Păun
Membrii Comisiei: Larisa Crunțeanu, Xandra Popescu, Cristian Neagoe, Ana Maria Ciucanu

Pentru a fi recrutat în comisie, trimite un e-mail la adresa linia@anticenzura.ro și vei primi instrucțiunile de lucru și o programare.

*Comisia a realizat o anchetă cu privirea la montarea și scoaterea  din repertoriu a piesei “Mireasa Desculță” de Sutto Andras în regia lui Valeriu Moisescu la Galați în stagiune 1958-1959. În urma vizionării spectacolului s-a decis interzicerea lui după zece reprezentații.

un proiect Ofensiva Generozităţii finanţat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional;
parteneri: Atelier35, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Teatrul Dramatic Galați
cu sprijinul: artLeaks, Coaliţia Sectorului Cultural Independent, Active Watch, Cărtureşti, Street Delivery;
parteneri media: Şapte Seri, Radio Guerrilla, Radio România, RFI, Tataia, Decât O Revistă, Kamikaze, BeWhere, VICE, Zeppelin, CriticAtac, VoxPublica, veiozaarte, Modernism.ro, sub25.ro.

www.ANTICENZURA.ro

contact:
Alexandru Berceanu (coordonator proiect) – 0745 987 975 – alex.berceanu@anticenzura.ro
Cristian Neagoe (PR) – 0728 987 982 – cristian.neagoe@anticenzura.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Prea mult desen GRATIS-expo-workshop-life

November 2, 2012

Dj/vj/drawing

 

Un eveniment complet, realizat de CAROL 53 in colaborare cu Extraordinarul Cenaclu SEFEU. Eveniment la rang de festival, insa tinut in umbra pentru motive de stricta confidentialitate, in contextul in care ieri seara un obiect neidentificat a putut fi observat, survoland deasupra cladirii sediului, din Bucuresti.

http://sefeu.blogspot.ro

3 nov., CAROL 53
Bd. Carol nr. 53, Bucuresti
http://casacarol53.wordpress.com

 

 

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »