Posts Tagged ‘ bunic ’

Ana învață.

April 14, 2013

de Ana Bortis – primit pe TRIMITE CHESTII
ilustratie Ana Kun – “Odata ca niciodata”

Astazi. Dimineata.

Pun mana pe telefon.
In jurul meu plin de hartii, o mana pe laptop. In jur colegii agitati care mai de care cu mailuri cetrebuie trimise. N-apuc bine sa formez numarul pe telefon, ca il las jos. Ma trece un fior rece pesira spinarii.

Iata un “La multi ani” pe care sigur nu o sa mai apuc sa il zic vreodata.

In fiecare an, aceeasi poveste.
Eu sun, vesela. Urlu “La multi aaaaani!” in bietele urechi ale bunicului meu.
El rade, se preface uimit ca mi-am amintit si apoi imi spune ca acuma poate sta linistit. Nu-i matrebuie sa il sune altcineva.
Si-apoi ma-ntreaba cand beau o bere cu el.
“Curand, curand!” ii zic eu grabita. N-am mai baut-o.
Iar el se punea apoi linistit la un film. Cu cowboy! Neaparat.

Inghit in sec.

Cand eram mica nu imi reprimam nici o emotie.
Il bateam cu patos pe bunicul meu atunci cand se amuza pe seama mea si de fiecare data ma lua inbrate si ma pupa. Eu ii mai trageam furioasa o palma peste fata, ca de, eram mica si ma enervase tare. El ma pupa mai tare. Radeam in hohote, de ma auzea intreg cartierul de fiecare data cand bunica il certa pe bunicul ca a uitat ceva in drumul lui de la piata.
Am crescut.

Ma suna tata.
“Stii, azi e.. Stii tu. Vezi, nu stiu, cumpara o prajitura, fa cuiva cinste. Asa, in amintirea lui..”

Nu. Nu cumpar prajituri.
Azi scriu.
Azi beau o bere, cu pofta. Pentru ca i-am promis-o de atatea ori.

Azi ma uit poate la un film. Cu cowboy. Pentru ca ii placeau atat de mult.
Azi, decid sa devin iar un copil mic si sa nu imi mai reprim nici o emotie.

Azi, sunt hotarata ca in octombrie, de ziua tatalui meu sa urlu “La multi ani” din toti rarunchii. Sa il sun de cam 30 de ori in ziua respectiva. Si, ca sa fiu sigura, sa beau o bere cu el chiar saptamana viitoare.

Pentru ca azi, dincolo de tot si toate, bunicul meu inca ma invata cum sa traiesc.
Vedeti, asa-i cu unii oameni, ei te invata atatea chiar si-atunci cand nu mai sunt.
Dar ei sunt rari. Si afli tarziu asta.

Cum devii un om rar si frumos?
Stati ca stiu! Acum stiu. Am vazut la bunicul meu.
Iubesti din tot sufletul tau. Dar atentie! Din TOT sufletul tau.

Cine a spus ca imortalitatea inseamna sa nu mori niciodata, sigur n-a avut un bunic ca al meu.

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in FOLCLOR | 1 Comment »

Ai mei.

April 7, 2013

Text de Ileana Faur - primit pe TRIMITE CHESTII


ilustratie de Flaviu Moldovan – primita pe TRIMITE CHESTII

Bunicul meu are cea mai “intelectuala” semnatura. Cand eram mici, eu si fratii mei, inca pe vremea cand nu stiam a scrie, ii exersam semnatura pe toate bucatile de hartie pe care le gaseam in casa.

Nici el nici bunica mea nu stiu sa scrie. Si pentu ca avea un soi de oroare pentru acel ” X ” cu care se semnau taranii in actele oficiale si-a exersat semnatura toata viata. “Pius” daca stai sa o descifrezi. Toata scoala primara m-am intrebat ce inseamna, intr-un final, cand ni s-a dat voie sa luam din scoala dictionare si enciclopedii ca sa le studiem acasa, am petrecut o noapte intreaga cautand semnificatia cuvantului in dictionar, mi-am dat seama ca nu exista.

Bunica a facut patru ani de scoala (ca trenul, spune ea) in care a invatat sa numere pana la 50, mecanic.  Nu poate trece, logic, de aceasta cifra. Intr-o zi (intr-o Joi) a plecat cu un cocos sa il vanda la piata. L-a vandut pentru 2% din pretul cerut de ea, pentru ca nu intelegea numerele de pe hartia primita. Mama nu i-a mai dat voie sa mearga la piata.

Mama nu a fost de acord cu scolile mele de “Doamna” niciodata. Imi spunea mereu ca le fac degeaba, ca isi cheltuie banii cu mine si pentru o vreme am avut statut de curva in sat, numai din cauza ca invatam la oras si aveam un prieten care sfida orice regula nescrisa, tinandu-ma de mana in vazul lumii (gest care a indus pe toti in eroare un an si jumatate, crezand ca ne casatoream ba in primavara, ba in toamna). Mama mamei mele o certa mereu pentru atitudinea ei.

Ea cand a terminat cele zece clase generale (opt acum) i s-a propus sa mearga la liceul din oras pentru merite deosebite la invatatura. Bunica i-a cumparat pantofi, uniforma, geanta din piele de porc (cea mai rezistenta dintre toate) si geamantan  din lemn, ca si baietii care mergeau la armata. Cu doua saptamani inainte de a incepe scoala, bunicul i-a tras o mama de bataie si i-a spus ca nu are nevoie de curve de oras pe langa casa.

Nu stiu sigur de ce mama a adoptat mai tarziu aceasi atitudine fata de mine, pentru ca inca imi aduc aminte prima bataie cu biciul pentru prima nota proasta.

Cred ca noi copii am semanat mai mult cu tatal nostru. Era mai aventuros cand era tanar. A fost singurul din familia noastra care si-a petrecut vacantele de vara, cand era mic, la mare (are astm si aerul marii ii face bine).


ilustratie de Ana Campeanu – primita pe TRIMITE CHESTII

Ne povestea, cand eram mici, ca era sa fie furat de o familie de nemti (l-au placut enorm), ca l-au dus pana la granita dar s-au speriat si l-au adus inapoi in tabara.

Cand a fost mai mare a plecat la cel mai bun liceu din zona (singurul colegiu national) dar fiind un elev mediocru nu si-a luat examenele si a fost exmatriculat. S-a hotarat sa mearga la o scoala de meserii, mult inferioara, si sa se mute in cel mai mare oras din regiune. Bunicii au actionat rapid si i-au facut cadou un vitel directorului care i-a schimbat notele si l-a reprimit in liceu. Insa hotararea lui a fost definitiva. De nenumarate ori ne-a spus ca acum ar fi putut fi profesor.

Mi se pare ca semanam atat de mult. Am fost intotdeauna un student mediocru si numai intuitia m-a ajutat sa termin scoala generala cu medii mari. Prima pe clasa si printre primii din zona la olimpiade. Cand am ajuns la liceu intuitia mea nu m-a mai ajutat. In majoritatea liceelor din Romania iti tocesti intuitia, poate si imaginatia. Atunci cand analiza unui text este mai mult din tine si nu din ce ti-a dictat profesorul in clasa, lucrurile merg inspre tragic.

Suntem trei frati in familia Faur. Timp de opt ani, cat a durat scoala generala, fratii mei (Maria si Vasile, care sunt gemeni) au stat in aceeasi banca. Randul doi, a doua banca de la geam. Sora mea cu probleme serioase de a trece clasa, iar fratele meu mereu printre primii.

O tin minte pe Maria plangand in fiecare seara cand Vasile intarzia sa ajunga acasa de la joaca.  Nu stia sa-si faca temele si plangea ca el nu mai venea, ingrozita fiind de ideea ca ar fi putut ajunge a doua zi la scoala fara temele facute.  El trebuia sa-si faca tema cum stia mai bine si cand termina trebuia sa ii faca si ei tema, pentru nivelul ei de intelegere astfel incat profesorii sa nu isi dea seama ca au copiat unul de la altul.

Momentan fratele meu lucreaza intr-un supermarchet ca si casier desi a terminat o facultate si lucrarea lui de diploma a primit nota maxima cu felicitari.

Sora mea este asistenta intr-un spital de psihiatrie, respectata pentru bunatatea cu care isi trateaza pacientii. Desi si-a luat examenul pentru post cu nota maxima, a trebuit sa plateasca 700 de euro ca sa fie acceptata de directorul spitalului, care a trecut-o pe lista de rezultate ca fiind absenta.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | 1 Comment »