Momente dilatate: Despre liniste

de Alina Cretu
(text primit pe TRIMITE CHESTII)


Madalin Padure (primita pe TRIMITE CHESTII)

In secolul in care oamenii au uitat sa (mai) comunice autentic, in care aproape orice fel de comunicare este e-mediata (telefon mobil, e-mail, alte mijloace tehnologice), si nu imediata (aici in sensul de nemijlocita) cum mai stam cand vine vorba de comunicare cu sinele? Pentru cei care si-au constientizat dimensiunea asta, desigur…

Un context: Cand esti in casa, aproape ca iti intra dinspre balcon, fie el si inchis, inspre camera traficul de pe sosea si alte miscari; si daca totusi nu il auzi, produce zgomot si simpla prezenta a cuiva, a vreunei fiinte de orice fel in preajma. Dincolo de cuvinte, vietuiesc in sunete miscari, respiratii, cascaturi, stranuturi, asezari si ridicari pe si de pe scaune, canapele… Aproape ca poti spune ca pana si obiectele din jur (te) polueaza fonic.

Cum e cand e liniste? Esti tentat sa raspunzi la primul impuls, dar mai asteapta, sa ti se aseze in minte un gand sau doua, trei. De fapt, nu e niciodata liniste. Liniste e cand nu reactionezi sub impulsuri de moment, cand nu te simti obligat sa raspunzi vreunor intrebari, liniste e cand esti liber… Si cand te simti liber, atunci esti tu insuti.

Liniste: Liniste e cand te trezesti dimineata tarziu (ceea ce unii numesc trezit dupa-amiaza), liniste e cand nu ai de predat un proiect la un termen limita sau cand tu iti alegi termenele limite (ceea ce in limbaj comun s-ar putea numi management deficitar al timpului) si plapuma sub care ai vietuit in vis o noapte-ntreaga tace. Tace si te lasa sa gusti fructul diminetii: desfatare individuala sau mai degraba, individualista. Da.

Alt context: Ca sa poti comunica cu tine, nu trebuie sa golesti de oameni un spatiu fizic ci sa te golesti pe tine de oameni. Chiar daca ii lasi sa leviteze in preajma ta, e important sa nu-i mai aduci inauntru. Invata sa tii usa inchisa. Ei zic asa: ca sa nu te simti singur, trebuie sa te populezi la interior cu fiinte. Dar cautand linistea, trebuie sa fii capabil de contrariu. Esti capabil sa te contrazici sau numai sa-i contrazici pe ceilalti?

Liniste e cand nu esti tentat sa acuzi si cand nu simti nevoia sa ataci. Liniste e in tine cand gandesti inainte sa spui ce gandesti, cand stii sa cercetezi cu bagare de seama subsolurile gandirii tale si sa scoti la iveala de acolo ce-i mai bun in tine, dar intr-o maniera onesta!

Un alt context: Liniste e cand pisica pleaca, cu pasi silentiosi si moi – o simti cum se indeparteaza si nu simi nevoia sa faci nimic sa o aduci inapoi.
Liniste inseamna sa te ai tu pe tine in mainile tale, nu sa te aiba ceilalti sau emotiile de moment. Ele trec, tu ramai; daca te ai tu pe tine, ele trec, tu iti ramai sieti.

Sa cauti fara sa ai certitudini incrancenate care sa-ti produca incordare. Sa cauti in stare de disponibilitate, fara pre-judecati. Sa primesti ce ti se ofera, fara sa iti doresti ceva anume. Sa eviti sa traiesti si tu frustrarile strainului de langa tine, din autobuz.

Sa stai ore in sir in liniste, reusind sa alungi nevoia sa vorbesti. Asculta mai intai tu cuvintele pe care nu le scoti in exterior.
Sa contemplezi si sa intelegi ca a simti e mai presus de a spune. Sa inviti la contemplare mai degraba decat la conversatie.

Liniste.

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | No Comments »

March 20, 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*