Expoziţie colectivă TATAIA , 20-27 mai 2011, GALERIA 115
200 de reviste ale numărului trei au dispărut în prima oră de vernisaj. Peste 250 de oameni au arătat vinerea trecută că joaca vizuală a echipei TATAIA este deja familiară curioşilor veniţi să vadă lucrările originale publicate în revistă. TATAIA se compune din lucrări semnate de artişti renumiţi dar şi de tinere talente, de oameni cu minte bogată şi mână dibace. De cele mai multe ori ilustraţiile sunt create special pentru articolele revistei sau sunt expediate pe [email protected] de oricine doreşte să contribuie. Pe trimitechestii a fost primită şi coperta numărului 3, Spiritul florilor semnată Sergiu Sas, un Giuseppe Arcimboldo al zilelor noastre.
Omul sfinţeşte locul dar năravul ba este o expoziţie colectivă cu participarea unei selecţii de artişti care au publicat lucrări în cele trei numere ale revistei. S-a recreat astfel, pe viu şi pe bune, atmosfera dinamică din TATAIA . Galeria 115 s-a transformat într-un walk-in magazine, o revistă de intrat şi simţit live, cu lucrări originale şi schiţe de primă mână. Este un experiment de alăturare a unor artişti cu semătură care lucrează cu medii foarte diverse, cu ilustratori, creativi şi oameni pasionaţi de vizual.
Conceptul expoziţiei transmite, de fapt, mesajul purtat de TATAIA. Oamenii pro-activi, creativi, curioşi şi pasionaţi sunt cei care schimbă “locul”. Revista s-a dezvoltat ca o platformă pentru cei care doresc să facă diferenţa în România, care doresc să o populeze, angajat şi conştient, cu artă, cultură, grijă pentru social şi cei din jur, respect pentru valorile româneşti, umor şi voie bună, solidaritate. Doar “năravul” propriu ne stă în cale şi ne împiedică să obţinem mai mult, mai repede: impactul pe care TATAIA îl are asupra contextului în care trăim, asupra realităţii pe care o croim este măsurabil mai degrabă pe termen lung, se instalează însă programatic în mentalul colectiv. Diversitatea şi optimismul acestei expoziţii, colaborările dintre artişti sau apropierile conceptuale, dezvăluie o lume convergentă către o veritabilă “schimbare la faţă” a societăţii româneşti, mai ales în rândul tinerilor.
Artişii invitaţi sunt: AITCH, Alexandru Dan, Alexandra Maftei, Bogdan Grădinaru, Andreea Chirică, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, Dana Penea, Dragoş Platon, Eduard Gabia, Florin Piersic Jr., Ioana Moldovan, Marla, Michele Bressan, Mihaela Paraschivu, Mitoş Micleuşanu, Noper , Ghica Popa, Paul Popescu, Radu Afrim, Răzvan Anghelache, Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea, Saddo, Sorina Vazelina, Ştefan Constantinescu, Ştefan Lucuţ, Ştefan Ungureanu, Subcarpaţi, Valeriu Cătălineanu, weareom, Wonderboy.
AITCH ne introduce în lumea sa de vis, desprinsă parcă din căsuţele pentru păpuşi având un veritabil cute-factor, însă cu o urmă de melancolie care contrapunctează, balansând un univers fragil de copii cu înţelepciunea unui ochi-filtru care te readuce din reverie în actual într-o fracţiune de secundă.
Saddo este cel care creează un univers complet nou dar totuşi binecunoscut – este folclor românesc contemporan inspirat parcă din personajele din basmele culese de Petre Ispirescu. Un univers colorat, cu creaturi desenate foarte precis, stimulează imaginaţia prin detaliile care aşteaptă să fie descoperite, dar care lasă întotdeauna loc pentru completarea proprie a poveştii.
Wonderboy semnează lucrarea de pe afişul expoziţiei – “Omul sfinţeşte locul dar năravul ba”, realizată din mici pixeli de plastic ce par un joc de copii. Pare o transpunere inversă – din digital în fizic. Pixelii care de obicei formează universul nostru zilnic sunt aici mici bobiţe de plastic pe care poţi, pe bune, să le atingi.
Florin Piersic Jr. a realizat pentru TATAIA o bandă desenată nedesenată, adică cu poze, deoarece, după cum spune el, nu ştie să deseneze. Floppy Man este un punct de inflexiune care îţi oferă răgazul să te pierzi în gândurile tale, iar TATAIA încurajează aceste stări de profundă conştientizare.
În altă zonă conceptuală se plasează fotografia realizată de Radu Afrim, din seria “Actori fotografiaţi de mine”, arătând pe furiş, într-un cub care protejează goliciunea lor, trei actori după un spectacol la Luxembourg.
Sub ce formă se regăseşte astăzi familia contemporană? Mai există acea poză care să poată cuprinde întreaga familie pe şemineu? Sau ar trebui făcut un colaj din fotografiile de pe facebook pentru a putea reda stilurile de viaţă care se îmbină în familia de azi? Răzvan Anghelache distilează această imagine într-o lucrare puternică: tatăl-caracatiţă, mama-maimuţică şi copilul-ursuleţ sunt arhetipurile digitale ale unei realităţi la întrepătrunderea dintre virtual şi cotidian.
Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea sunt artişti din generaţii diferite care se remixează vizual. La propunerea TATAIA, a fost creat un schelet al unei lucrări peste care, în fiecare număr, artişti invitaţi compun prin sursele proprii de inspiraţie, carnea pentru acel schelet. Rezultatul este o joacă ce comentează tendinţa de open-source din care creativii contemporani îşi trag de cele mai multe ori seva. Lucrările de artă vizuală, prin excelenţă de autor, devin aici informaţie de free-sharing şi de punere în comun a codurilor vizuale din jurul nostru.
Pneumaton, ermetic, traumart este titlul articolului din TATAIA care îl profilează pe Mitoş Micleuşanu. O altă descriere nici nu s-ar potrivi mai bine instalaţiilor sale din expoziţie – misterioase cu o atingere traumatică, poate chiar horror: o păpuşă gingaşă pierdută într-o pădure acoperită de un nor negru, solitară şi poetică în întunericul său. O senzaţie de linişte şi încremenire se regăseşte şi în insula sa pe care se înalţă o casă neagră, carbonizată, materializată într-o puşculiţă. Casa impunătoare cu o maşină de lux parcată în faţa ei sfidează izolarea şi pustiul pe care îl sugerează culoarea neagră şi pământul arid. Un decor teatral ce aminteşte de Dogville al lui Lars von Trier.
Alexandru Dan şi Bogdan Grădinaru ne arată în avan-premieră proiectul semnat Xandra Popescu, “Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu”, care va fi vernisat în paralel cu Bienala de Artă de la Veneţia, cea mai important bienală de artă din lume. Fotografii din camere fotografice găsite în târgurile de vechituri arată lumea românească autentică, sinceră şi neprelucrată de ochiul artistic. Aşa cum se vede printr-un obiectiv rudimentar, însă cu maximum de entuziasm pentru momentele imortalizate de oamenii din jurul nostru.
Ştefan Constantinescu prezintă un videoclip al trupei Partizan, Şah, realizat în 2004, însă nearătat lumii până acum. La o porţie de mici în faţa blocului, acest video intră puternic în clişeele urbane româneşti, păstrând caracteristica artistului de a dezvălui în mod ostentativ şi tranşant imagini tipice. El vede în fotograme clar definite şi puternice ceea ce noi trecem cu vederea în cotidian.
Dragoş Platon semnează “Very intense patriotic feelings”, print digital pe pânză înfăţişând personaje anonime care par doborâte de un soi de atac de cord. Ne întoarcem astfel la folclor românesc contemporan, la contradicţia dintre a pleca şi a rămâne, dintre dragostea patriotică, mândria identitară şi nemulţumirile zilnice atât de caracteristice românilor.
weareom este un mic grup creativ care ne arată, prin instalaţia Chop Cup, multitudinea de perspective a realităţii care ne înconjoară. Un set-up complex, un joc de-a alba-neagra într-un decor cu obiecte familiare se deconstruieşte atunci când este privit dintr-o altă perspectivă. Aceasta este şi filosofia TATAIA – încearcă să aducă perspective noi asupra vieţii. Două jumătăţi de casetofon, de dimensiuni diferite, se unesc într-un singur obiect dacă sunt privite dintr-un anume unghi, demonstrând că perspective ta este doar una dintre realităţile posibile.
Share on Facebook
