Posts Tagged ‘ cartier ’

Tea Tomescu si Bucurestiul

March 6, 2013

Daca n-am zice despre Tea ca este ambitioasa atunci mai bine n-am mai zice nimic. Merge pe 23 si se vede de departe ca merge cu motoarele turate lasand o fina linie de praf in urma. E efervescenta si nerabdatoare, stie ca toata lumea e a ei. Ne bucuram insa ca terenul ei de joaca e pe-aici pe langa noi si ca poate sa ne inspire pe toti. Ii place sa branduiasca locuri din Bucuresti si ii place sa impartaseasca din experienta ei altora. Trebuie sa iubesti orasul sa poti povesti despre el asa cu patima.

Ne-am propus sa facem tot ce putem s-o punem pe Tea in incurcatura, asa ca am decis sa facem un interviu experiment in care sa o lasam sa-si puna singura probleme, adica intrebari la care sa raspunda bineneteles, tot ea. Asa ca Tea aka Dungulite (cum ne place noua la TATAIA sa o alintam) centreaza, da cu capul si bineneteles ca tot ea apara. Primiti gol?

1. Cine mai esti si tu si ce impresie incerci sa faci in mediul online?

Tea Tomescu, 22 de ani, aproape 23, astept cu nerabdare sa vina vara. Am renuntat la master ca sa am mai mult timp sa ma concentrez numai pe chestii care imi plac si sa ma ocup de proiectele personale. Cred ca as putea sa il termin, dar nu vreau asta… gasesc mereu cate ceva mai interesant de facut.

Pe repede: La 3 ani mi-am scris numele invers, adica AET. La 5 ani m-am apucat de benzi desenate, dupa ce am rasfoit cateva reviste Pif. Mai tarziu, aveam si eu un personaj, Jel. Mama imi cumpara caietele pentru desenat si tot mama le arunca, apoi eu plangeam. La 14 ani am dat graffiti-uri in Tineretului. Mi-am dat seama ca nu-i de mine acest sport extrem si m-am lasat repede, cumparandu-mi un skate. La 16 ani ma dadeam pe rampe. Pana m-am lovit in cot si mi-am dat seama ca nu sunt foarte sexy cu buba pe mana. La 18 ani m-am reapucat de benzi desenate, pe prima mea tableta grafica. Am imbratisat calculatorul si am zis ca nu vreau sa-i mai dau drumul vreodata. Am instalat si dezinstalat de cateva ori World of Warcraft, apoi m-am lasat de jocuri.

Activitatea mea in online a inceput prin 2000, cred. Mi-am dat seama pe atunci ca n-am sa ma mai las de calculator dupa ce mi-am facut conturi pe zeci de site-uri. Cele mai active erau cele foto (deviantart, flickr) si video (youtube, unde am postat filmulete cu colegii din liceu, spoof-uri si chiar si animatii). Scopul meu era sa ofer continut de entertainment, dar nu voiam sa fiu eu actorul princpial. Pe atunci eram foarte timida si mi se parea oribil sa fiu in centrul atentiei. Tocmai de aceea am trecut repede de la dorinta de a face la actorie la cea de a face regie, apoi la montaj.

Pe langa timpul pretios petrecut alaturi de calculatoare, iubesc marea si as vrea sa fiu permanent in apa, inotand. Visez la o casa in California. Oscilam intre Austria si California, dar acum m-am hotarat si imi place sa cred ca ma voi muta intr-o zi acolo.

Imi place sa mananc creveti si sa beau suc de morcovi, portocale, piersici si mere (da, amestecate). Imi place sa dansez, sa ascult o gramada de genuri de muzica ciudata, urasc sa gatesc si imi place sa fac curat atunci cand fac self brainstorming. Uneori, datul cu pamatuful poate sa-ti gadile gandurile.

Balta Alba – una dintre cele mai sinistre poveste bucurestene le are aceasta zona. Mana aceea care iese din litera “A” – iese dintr-o balta plina cu var. Aici se aflau gropi cu var in care se aruncau corpurile celor morti de ciuma. Acestea au fost apoi astupate, dar din cauza ploilor s-au format balti albe. Imaginea este de pe bulevardul Liviu Rebreanu.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, VIZUAL | No Comments »

Bucurestiul, orasul tuturor posibilitatilor

March 10, 2011

Ma uit la ce se intampla pe bucharestbyhand.ro si mi se reconfirma motivul pentru care-l indragesc atat de mult: e un oras care primeste cu bratele deschise expresia individualitatilor care-l populeaza, e un oras in care aproape oricine se poate regasi. Imi place orasul asta. Imi place din ce in ce mai tare.

Noper, Resemnare

E haotic intr-adevar, e incoerent pe alocuri, e kitchos prin cartiere, dar are stil, are si prestanta, e si ordonat, iar ritmul e percutant… Daca stau sa ma gandesc, o incercare de a descrie capitala ar sfarsi printr-un text kilometric, de aceea varianta celor de la Grolsch de a construi o harta virtuala pare singura posibilitate de a crea o imagine cat mai aproape de realitate.

In prima saptamana de cand au demarat Bucharest By Hand, s-au strans 52 de lucrari, fiecare atat de proprie autorului sau, incarcata de semnificatii, amintiri si vise. Sunt viziuni subiective ale prezentului care vor genera viziuni ale viitorului. Sunt lucrari care te fac sa traversezi orasul si sa privesti cu alti ochi locurile prin care treci, incercand sa vezi ce-au vazut ceilalti. Cel mai important insa, este ca sunt surse de inspiratie pentru orice om creativ.

Alex Galmeanu, Aici

Orasul asta, de fapt, e o inepuizabia sursa de inspiratie. E un oras viu in care permanent dispar si rasar elemente noi. Reperele se schimba constant. Iar asta face ca experimentul Bucharest By Hand sa fie un exercitiu de documentare a starii actuale a Bucurestiului. Iar ca orice experiment, nici acesta nu are o concluzie clara spre care tinde, dimpotriva directia e in mana voastra, a locuitorilor creativi.

Fiecare bucatica de trotuar joaca rolul ei in completarea puzzle-lului, asa ca, experimentalisti din toate colturile Bucurestiului, bagati lucrari!

 

Una dintre lucrarile lui Dragos Bucurenci inscrise in proiect:

Favela mea preferata

Intr-o duminica insorita de vara, acum doi ani, ii faceam Amaliei un tur al periferiei cand am dat peste o nunta care se intindea din batatura unei case pana aproape de axul strazii. Nuntasii chefuiau la mesele intinse inclusiv pe trotuar ori jucau pe manelele care rasunau dintr-o pereche de difuzoare. Se vedea bine ca era o nunta facuta din toata saracia, dar felul in care clocotea viata in acest fragment de bucurie organizata ad-hoc o facea mai spectaculoasa decat o casatorie la palat.

I-am aratat apoi Amaliei si alte secvente cinematografice din aceasta curte cu miracole a Capitalei, pana cand mi-a spus:

«Doamne, Dragos, eu am mers pana-n Bolivia ca sa vad lumea asta si uite ca stau de atatia ani in Bucuresti si nu credeam ca gasesc aceeasi lume si aici.»

Eu n-am mers pana-n Bolivia, dar am locuit cinci ani de zile pe linia de demarcatie dintre cartierele Rahova si Ferentari. Prima “favela” n-am vazut-o in America Latina, ci in ziua in care am indraznit sa ma aventurez dincolo de piata agro-alimentara unde intoarce 117-le.

Alex Galmeanu, Casa din apa

Caroiajul de strazi desfundate sau care au fost candva semi-asfaltate tine laolalta un fel de “sat la oras”, format din blocuri confort III, cocioabe, gospodarii intr-o rana si gropi de gunoi care acopera tot ce e teren viran. Ici si colo, cate o constructie din BCA sau chiar din beton, cu putina culoare, niste balustri tipatori, cateva placute de marmura si initiale modelate in fier forjat, iti reamintesc ca are si saracia diferentele ei sociale stridente.

De cand cu televiziunea digitala, pe blocuri au aparut ciorchini de mici antene parabolice, ca si cum un parazit ar fi inceput sa se dezvolte pe organismul slabit si murdar al cartierului. Si, totusi, mie, amestecul asta de saracie, inechitate si ilegalitate mi se pare ca are farmec.

Cand merg sa-i vad pe ai mei, mi se face uneori dor de micul ghettou si incep iar sa dau ture. Ma simt uneori vinovat pentru ca vin sa contemplu culorile irizante ale infectiei in loc sa fac ceva in legatura cu ea. Dar adevarul e ca, in aceasta mica portiune de Bucuresti, sunt cuprinse atat de multe dintre problemele societatii romanesti, incat ma doare capul numai cand ma gandesc la cum ar arata niste posibile solutii.

Te-ntrebi, poate, ce-i de vazut mai mult. Pai, uite, poti sa vezi pustii jucand fotbal si sa-ti dai seama ca sunt ca tine cand erai mic sau ca pustii tai de acum. Apoi poti sa-i vezi cautand cu naturalete prin tomberoane si sa simti ca, probabil, ceva e in neregula. De vazut e ce e de facut mai departe cu sentimentul asta.

Noper, Deschizatorii de drumuri

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »