Posts Tagged ‘ poezie ’

Joshua Bennett: The Spoken Wordsmith

October 16, 2011

un film de Raul Mandru si Mihai Botarel

 

Joshua Bennett este un poet – sau spoken word artist – care se trage dintr-o familie modesta din Yonkers, New York. Un baiat care a profitat de fiecare sansa avuta pentru a-si rescrie soarta. Una dintre sanse a venit de la profesorii lui din liceu, care i-au sponsorizat, atat cat au putut, educatia.

Acum, Joshua este liderul noii generatii de poeti americani, iar cel mai de seama moment al tinerei sale cariere a fost invitatia lui Obama de a recita la o seara de poezie desfasurata la Casa Alba.

Pe Joshua l-am cunoscut cand am inceput sa scriu articole pentru weRclassic.com. Aveam nevoie de subiecte si pentru ca vroiam sa ma diferentiez de toate povestile cu rapperi si dansatori, am propus o poveste despre un poet. Ma impresionase cu niste filmulete pe youtube, in care spunea niste lucruri de suflet care puteau emotiona si un blat de bucatarie. I-am scris si m-a trimis politicos sa vorbesc cu managerul si sora lui, Latoya, cu care am stabilit un meet-and-greet in cel mai scurt timp.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , , ,
Posted in ARTA, TEXT, VIDEO | No Comments »

De foame

November 14, 2010

de Raluca Rosu

Fragmente din acest text au aparut in TATAIA #2 (2010), in articolul “Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste… as vrea eu”

ei ii este atat de foame

incat te-ar manca pana si pe tine.

ma gandeam ca astazi e un labirint care se deschide spre un altul,

cel de maine – si ca se inchide in fata unuia de ieri, care ar fi putut sa fie inghitit la randul lui

de foamea ei.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in TEXT | No Comments »

Pofta

November 14, 2010

de Ioana Cristina

Fragmente din acest text au aparut in TATAIA #2 (2010), in articolul “Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste… as vrea eu”


Ce bine-mi pare c-am visat.

Ca am pus punct si m-am montat

Sa scriu de mâna si masina

Scrisori de crezuri si de vina,

Si se facea ca pe l-amiaza,

m-am pus pe scris, asa, viteaza,

cum nu ma stii c-am fost vreodata,

eram la masa, ca sedata,

cu Pomul de iarna alaturi,

cu scrumiera plina de dopuri,

chibrite si capace,

Le-am desfacut pe toate dibace

În seara din care nu-mi mai amintesc nimic,

decât ca te-ai culcat lihnit

si am plâns ca o proasta.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in TEXT | No Comments »

Scaldat la lumina lunii

November 14, 2010

de Ana Cimpeanu

Fragmente din acest text au aparut in TATAIA #2 (2010), in articolul “Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste… as vrea eu”


Si el si ea mancau des seminte.

Ea oprea cojile in buzunar,

El le scuipa cu nonsalanta pe-un petic de drum.

Seara, nu mergeau pe strada unul langa celalalt

Si el si ea aveau nevoie de-o plimbare de toamna.

Ea traversa orasul cu fiinta vibrandu-i de note si tonuri si game,

El isi dezmortea piciorul pe-o banca.

Dimineata, nu mergeau pe strada unul langa celalalt.

Si el si ea locuiau pe aceeasi strada.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , ,
Posted in TEXT | No Comments »