Posts Tagged ‘ bbh ’

La Romana la metrou

March 17, 2011

de Tatiana Pintea

Alex Galmeanu, Petrecerea copacilor

Iesirea de metrou dinspre Mc-ul de la Romana a fost intotdeauna mai mult decat o simpla coordonata spatiala care sa desemneze un  loc de intalnire. A fost si este in continuare si asta, dar in vremea cand incepusem s-o ard pe-acolo,  iar asta se intampla acum vreo unspe-doispe ani, la metrou se reuneau oameni care veneau din colturi diferite ale orasului, din cartiere sau din centru, din licee de tot felul, oameni de tot felul. Nici acum nu pot sa spun exact ce ne unea ca gasca, care erau trasaturile comune, daca ele existau sau aveau pana la urma vreo importanta. Nici nu stiu prea bine cum am ajuns sa ii cunosc pe toti oamenii aia, cum am ajuns in gasca de la metrou. Era mai mult vorba despre niste tineri liberi a caror singura problema era sa se simta bine si sa se simta bine unii cu altii. O stare de fapt foarte simpla care nu necesita niciun fel de conventii prestabilite ci doar deschidere, entuziasm, muuulta voie buna si un dram de nebunie. Nu eram tocmai copii model.

Iarna era intr-adevar mai mult un loc de intalnire din care plecam cu totii mai sa bem ceva, mai sa facem o vizita sau mai multe, in mare, sa o ardem in locuri incalzite. Vara in schimb, ne petreceam ore in sir pe sau invartindu-ne in jurul parapetelor de piatra care delimiteaza iesirea de metrou. Ne aprovizionam de la supermarketul de langa (care acum nu mai exista si sper ca nu s-a-nchis din cauza noastra, pentru ca sincer vorbind, nu vanzare era tocmai ceea ce faceam noi), cu inghetata la cornet de la Mc, covrigi din rond de la Romana, voia buna din buzunare si era mai mult decat suficient.

Ne mai retrageam din timp in timp in parculetul mic inconjurat de blocuri care face legatura intre Magheru si Dacia, faceam si plimbari prin imprejurimi spre Icoanei, Amzei, TNB. De multe ori plecam in excursii indepartate prin cartiere pe la tot felul de oameni, prin locuri prin care nu cred ca am mai ajuns de-atunci. Asta era farmecul unei gasti de oameni din colturi diferite, fiecare aveam cotloanele noastre ascunse, prietenii si legaturile pe care le impartaseam unii cu ceilalti.

La metrou gaseai intotdeauna niste cunoscuti care stiau sa-ti spuna care incotro sau sa preia mesaje. Una peste alta un mod de comunicare sanatos desi deficient in sensul telefonului fara fir care rateaza informatii. Era amuzant insa.

Fara tel mobil, stiam ca acolo ne-ntalnim oricum sau e cineva care stie despre ceilalti.

Ciudat cum intr-un fel era un spatiu intim, ca in fata blocului.

Noper, Un altfel de phoenix


Am postat textul de mai sus pe harta Bucharest By Hand, o poveste care traverseaza mai multe generatii de tineri, despre un spatiu restrans si aparent semnificativ doar ca punct de tranzit in inima orasului. E vorba insa despre un loc cu semnificatie colectiva in care, in timp, s-au coagulat energiile din centrul si cartierele Bucurestiului.

Proiectul initiat de Grolsch te face sa patrunzi in memoria personala a celor care posteaza, dar in acelasi timp iti aduce aminte de locuri din memoria ta prin care nu ai mai pasit de mult.

Bucurestiul e orasul nostru, al celor care ni-l revendicam. Infigeti-va si voi steguletele pe www.bucharestbyhand.ro


Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »