Filosofia plecarii

de Mihai Cotea, ilustratie de Alexandra Floarea
primite pe TRIMITE CHESTII

Venin!
De ştiam să nu mai vin…
Tu m-ai secătuit din plin,
Venin…

Fetid!
În aer ace de acid
Mă doare, lacrima-i un chin
Palid.

Dur şi sonor!
Cum c-aş fi nerecunoscător.
Cunosc de ani al tău contor
Şi zbor…

Şi zbor, că doru-i apăsător
De pace, drag, de calm, de uşor.
Aici împins sunt de la spate
Să-mi văd de drum, să merg departe.

Filosofia-mi e un mod de a trăi,
Când viaţia-i anostă, ea-mi dă bucuria…
Călătoria!
Arta de a supravieţui.

E linişte, se aşterne praful.
Sub soare încă o zi comună,
El n-are inimă nebună.
De-acum altul îmi este glasul,
Pasul.

Share on Facebook

Posted in FOLCLOR | No Comments »

November 29, 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*