Si noi suntem oțetari

Telefonul suna. Televizorul e deschis. Mainile imi sunt un pic inghetate. Am curatat morcovi pentru o tocana. Nu raspund la telefon. Sunt cu laptopul in brate. Stau pe net. Citesc despre oțetari. Despre copaci. Stiti la ce  ma refer. Nu stiu in alte locuri cum e da Bucurestiul musteste de oțetari. In toate formele, palcurile si marimile. Din curti de case boieresti din centru, in spatii total abandonate crescand liberi la cer, pana printre blocurile comuniste, unde intr-un sevraj de verde, natura incearca sa recupereze cu orice chip.

Printre toți oțetarii de Bucuresti exista unul mai special ca alții. Poate nu e singurul ca el, special, dar oțetarul asta se pare ca are o viata rupta din povesti. Multi au trecut pe langa el si nici nu l-au vazut. Altii s-au oprit langa.

Undeva pe Dionisie Lupu, langa Biserica Anglicana, zace de niste zeci de ani buni, intr-o mica curte prafuita sau uitata, prietenul nostru de mai sus… OȚETARUL. Unii spun ca in viata este bine sa-ti infrunti destinul direct in piept, sa nu incerci sa-ti depasesti obtacolele de tot felul atfel decat direct. Fara ocolisuri, fara compromisuri. Sa poti internaliza experientele, sa le accepti, si nu sa fugi de ele.

Un scurt filmulet despre acest personaj, o actrita in rolul de povestitor si o aroma un pic dulceaga, toate acestea in materialul de mai jos  primit pe adresa redactiei.

povestitor: Simona Ghita, regia: Vlad Trandafir, primit pe TRIMITE CHESTII, sursa: www.colturidebucuresti.net

Share on Facebook

Tags: ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, VIDEO | No Comments »

March 3, 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*