Nu-stiu-cate-zile

de Alexandra Florescu


Nu stiu cate zile am de pierdut sau de castigat in viata citind. Dar stiu sigur ca de aia exista „canoanele”, ca sa pot selecta din oceanul de carti ce merita sa imi ocupe mie niste ore din viata oricum scurta. Stoian G. Bogdan este de departe smecherul literaturii romane tinere, ala care te face din cuvinte, atat din cele prinse in copertele cartilor lui, cat mai ales din alea spuse la un pahar. Volumul de poezie Chipurile a fost realmente un hit la public, la critica de intampinare sau la premiile literare anul trecut, lucru la fel de ciudat pentru mine ca atunci cand vad cate o melodie hip-hop in topurile de muzica pop. Dar care ma bucura la fel de mult. Astfel incat el sau editura Trei si echipa de promovare „m-au facut” sa-i citesc romanul lansat cu pompă la Targul Gaudeamus.

Recomand Nu-stiu-cate-zile? Elitistilor in nici un caz, fanilor poeziei sgb-iste, poate, dar cu precautii, criticilor nu prea, studentilor la filo cititori de Cartarescu no way: tuturor celorlalti, da. Cu deficiente, voite, insa (sper), de structurare si profunzime, dar cu giumbuslucuri care mimeaza o buna practica scriitoriceasca, cu un story rezonabil numai daca il iei ca proiectat intr-o bucla desenata deasupra capului visator al unui SGB/Narcis de curtea noua, cu personaje jumate din viata, jumate din hartie, jumate din cartier si inchisori, jumate direct din cenaclurile literare, cu un narator care se ia la intrecere în mistocareală cu propriul personaj, cartea se lasă citita, se cere citita de golanii in devenire sub banca, la ore, de pustoaicele in fasuri galbene si egari, dar si de filoloagele masochiste sau intelectualii cu simtul umorului.
Nu stiu daca nu cumva personajul real SGB e mult mai spectaculos decat romanul asta, dar pot spune fara rezerve ca pe langa estetismul vaporos si enervant al colegilor intr-ale romanului, proza lui macar are o voce care nu se pierde sau faramiteaza pe parcurs, indiferent cat de destructurate sunt actiunea şi povestirea. O voce la fel de neverosimil de eterogena ca a autorului, un golan scolit sau un rasat golanit, aceeasi din poezia lui, vocea care, precum pistolul Costel, face BUM! in literatura noastra.

Share on Facebook

Tags: ,
Posted in ARTA, TEXT | 2 Comments »

January 20, 2011

2 Responses to Nu-stiu-cate-zile

  1. Abiff on February 25, 2011 at 22:12

    Deeeeci…?O carte ‘exceptionala’,dar doar pentru diletanti?

  2. Sorin Dranici on August 6, 2011 at 09:24

    O carte de ra***, scuzati-mi expresia ! Rasat inseamna, Alexandra, ceva. Semidoct, cu totul altceva. Asa zisul roman nu sta in picioare din orice unghi de vedere ai privi, oricat de multa ingaduinta ai avea. Nul, pur si simplu, nul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*