Posts Tagged ‘ Ioanei Cotulbea ’

Dilema Veche ne întreaba de sanatate

January 18, 2013

La început de an, Diema Veche se întreabă de sănătatea “întreprinderilor” independente românești, artiștilor și grupurilor cultural-artistice,  publicând și un scurt interviu cu redactorii șefi ai câtorva dintre revistele indie tipărite de pe piață – Revista de povestiri, Revista Arte și meserii, Institute, the magazine, Love Issue și prezenta în cauză, bunul nostru TATAIA. Interviul este realizat de Cristian Lupșa de la Decât o revistă, una dintre primele reviste din valul recent de publicații de acest fel.

Ne vin în minte deopotrivă problemele de care ne-am lovit și de care se lovesc aproape toate proiectele independente (a se subînțelege – fără un suport financiar în spate) dar și povești despre bucuriile de care avem parte în tot acest proces. Salutăm cu drag interesul pentru tot ce înseamnă inițiativă independentă, cultură alternativă, artiști și oameni creativi care răzbat în afara/sau la marginea sistemului și le mulțumim celor de la Dilema Veche pentru suport.

Mai jos, o parte din interviu. Întrebările lui Cristian Lupșa – DOR și răspunsurile Ioanei Cotulbea – TATAIA.
Inteviul integral, cu răspunsurile redactorilor șefi de la celelalte publicații îl găsiți aici.


Copertă TATAIA #5 / TATAIA #4

De ce faci revista pe care o faci? Vrei să spui ceva, să salvezi ceva, e pentru tine, e pentru alţii etc.

De ce fac ce fac? Asta-i o-ntrebare pe care și-o pune “ong-istul” la cafeaua de dimineață când își dă un răspuns cu probabil prea mult sens și care revine în momentele de taină, alea când încerci să găsești un fir epic între vis/acțiune/reacțiune, între ceea ce vrei tu să dai și impactul real în cel care primește. E refrenul melodiei, n-ai ce-i face :) )

Pentru mine fix astea-s cuvintele care-mi gravitează în minte la sfârșitul fiecărei etape, când se trage linie și lucrurile se reașează pe poziții, fie noi fie vechi. Întrebarea asta deschide în mine un întreg proces de analiză care defragmentează toată situația, de la nevoia reală în comunitate/în țară de un asemenea proiect, dacă noi reușim să îi răspundem, și apoi mai departe – dacă această nevoie e una creată printr-o mică magie de marketing sau e vorba de un sentiment mai valoros ca cel de cunoaștere/deschidere/expansiune etc.; cum se raportează individualitatea mea la semnificația lucrului pe care-l dau, la tot ceea ce presupune munca în sine; care e raportul între efortul depus, impactul propus și cel rezultat și desigur asta continuă la nesfârșit.

E de fapt un proces care mi-e necesar ca instrument mental, dar care vine să-mi liniștească niște ape de altă natură. Aproape de fiecare dată e epuizant și de fiecare dată educativ și reconfortant, pentru că până la urmă ecuația ajunge să se echilibreze și na, în contextul ăla răspunsul e “e bine că fac ce fac. Noi facem bine ;) )

De multe ori e genul de discuție pe care o avem cu toți cei implicați în asociație și e interesant că fiecărora ni s-a tot schimbat punctul de privire, respectiv lucrurile pe care puneam accent, ne-am tot rotit sau mai degrabă am roit, dar am reușit să păstrăm comun centrul de interes.

Facem revista asta pentru că trebuie s-o facem, pentru că a venit de la sine :)

TATAIA e felul în care noi contribuim la evoluția comunității, aportul pe care ni-l aducem mai departe de statutul de rotiță-n sistem – oricare-ar fi ea cu toții suntem una. Ingredientele-s dintre cele mai simple și mai des întâlnite – răspândim idei și povești, care conectează în jurul lor o comunitate, oameni cu valori de aceeași natură, care la rândul lor contribuie cu câte-un “bine” la binele comun.

Revista asta implică niște eforturi pe atât de multe planuri, care nu au cum să fie recompensate în vreun fel, de fapt nu ai cum să te aștepți să primești ceva la schimb. E o muncă al cărei simplu act te împlinește.

Am început acum 3 ani cu încrederea că pe lângă oamenii creativi, inventivi, proaspeți pe care-i știam sau de care auzisem și cu care am fi putut să umplem vreo 2 numere, mai sunt și alții prin diferite cotloane. Și că ar fi frumos să îi reunim pe toți oamenii ăștia frumoși, să le dăm minge și teren de joacă și să-i dăm drumul, să experimentăm.

TATAIA a fost ca efectul unei revelații, momentul în care se aprinde becul și se vede camera și ei, ce să vezi, parcă știai camera, dar ce sigur pășești acum că e lumină. Pe adresa trimitechestii am început să primim încă de la primul număr o grămadă de contribuții. Românii sunt creativi și au o imaginație incredibilă, uneori extrem de naivă și copilăroasă, alteori bolnavă, de fiecare dată surprinzătoare prin ceva.

Felul sincer în care oamenii se expun întregii lumi, deschiderea cu care lucrează unii cu alții pe aceeași idee și cum de fiecare dată din cumulul de expresii răzbate-un suflu și-un ritm comun. Când se naște așa ceva e motiv suficient pentru orice :)


Copertă TATAIA #2 / TATAIA #3

Care e rutina de producţie – cum arata viaţa de zi cu zi a unui “conducător” de revistă indie?

Una dintre chestiile mișto la “indie, e tocmai faptul că ziua unuia nu cred că seamănă neapărat cu a altuia. Avem ore de muncă, ședințe, întâlniri, deadline-uri, dar flow-ul diferă de la publicație la publicație și mai ales de la om la om.

La TATAIA suntem cu toții conducători și subordonați, treburile se-mpart la toată lumea, fiecare e și coordonator și roboțel când e nevoie. Chiar dacă avem zone de care ne ocupăm fiecare îndeaproape, ne implicăm până la urmă toți în tot. Avem câte un cuvânt de spus în oricare dintre laturile proiectului și cumva se creează armonia în înțelegere. Cum se întâmplă asta n-aș putea să explic, e un soi de magie. E magia flow-ului ăla de care am scris la început, propriu fiecărui grup în parte, fiecărei indie.

E un gen de activitate, de implicare, de responsabilitate care lasă foarte greu să se instaleze rutina. Sunt desigur momentele alea din fiecare zi în care răspundem/postăm/facem drumuri etc., lucruri care se repetă, dar cumva se face că-n fiecare dintre ele mai întâlnești un om, o viziune care-l face special.

Într-o lume ideală, ar arăta altfel ziua respectivă?

Pentru mine o lume ideală ar presupune o altă realitate, un alt sistem de percepție, de abordare, de simțire, atât de altfel încât nu ar mai fi nevoie de aproape niciunul dintre instrumentele pe care le folosim în prezent.

Într-o lume ideală, sharingul s-ar întâmpla la un nivel mult mai subtil și mai complet decât ne-am putea imagina acum, revistele indie nu și-ar mai găsi vreun rost, revistele nu ar mai avea rost ;)

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INTERVIU | No Comments »




Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl Big & Tall big & tall jerseys for sale size 3xl, 4xl, 5xl and 6xl ice hockey jersey China me jerseys Suppliers High Quality ice hockey jersey cheap nba jerseys wholesale nba jerseys discount nba jerseys Custom Made Sports Jersey Custom Basketball Jersey Custom Baseball Jersey cheap nba jerseys wholesale nba jerseys discount nba jerseys