Posts Tagged ‘ flatulenta ’

Teorie generala sau dialectica aplicata flatulentei, tranzitului si relatiilor amoroase

March 18, 2013

text și fotografii de Alex Roșca


Nu pot sa exist intr-o camera de baie lipsita de comunicare directa cu exteriorul. Resimt fizic si cu atat mai mult psihic, lipsa unei ferestre cat de mici, a unui sistem de venitilatie cu tiraj natural.

Dar aplicandu-ne asupra cazului specific, genului proxim, discutia comporta cateva aspecte de importanta cruciala. Observi ca universul conlucreaza in defavoarea ta tocmai in momentul in care, sa presupunem, te gasesti in etapa incipienta a unei situatii amoroase cu oarecari promisiuni de elaborare in timp si cu potential lesne de sesizat. Situatia ipotetica despre care fac vorbire poate de exemplu, sa fie urmatoarea. Este prima vizita, sau prima coabitare, prima impartire a asternutului, care precede, sau nu, o noapte de amor si astfel de intimitati. Partenerul/partenera iti place. Faci asadar tot posibilul sa te prezinti intr-o lumina cat mai pozitiva. Sa iti ascunzi cele omenesti. Cu toate acestea, la bunul inceput al stadiului de somn sau relaxare, dupa ce cele tumultoase au luat sfarsit, emotia imbratisarii si a schimbului de energii (fapt divers: pastrarea unei imbratisari pe o durata mai mare sau egala a 20 de secunde produce secretii de oxitocina, care are un rol activ in dobandirea si dezvoltarea increderii in partener), ei bine aceasta emotie iti este rapita de miscari violente gastro-intestinale. E ca si cum, subit, realizezi ca toata ziua ai consumat ridiche neagra, fasole, varza murata, cartofi, mere, ai baut apa, bere, iaurt si vin, toate la un loc, toti catalizatorii cei mai de seama ai gazelor enterice. Desi nimic din toate astea nu s-au intamplat. Si asta in pofida carbunilor pe care i-ai ingurgitat preventiv, care sunt fix apa de ploaie, frectie la picior de lemn. Si in loc sa te bucuri de apropiere, emotie vie si intimitati, pastrezi o incordare supraomeneasca a feselor, rectului si muschilor stomacali. Si te framanti si te rostogolesti de pe o parte pe alta, cu o mina disperata, livida, cadaverica, pe care incerci sa o maschezi placid cu un zambet increzator si dragastos, in transpiratiile reci ale chinului fizic si ale rusinii, asteptand, anticipand miscarea pungilor de gaz, intorcandu-le dibaci, in interior, stiind ca tu de fapt produci si produci, si neavand ce face, le refuzi evacuarea, le intorci inauntru pe traseu, cu o concentrare demna de maestri tibetani, umfland astfel balonul fiintei, deja saturat.

La un moment dat, cuprins de ghearele disperarii, cand paianjenul rusinii iti cuprinde sufletul, iti imaginezi cele mai ingenioase cai de scapare. La propriu. Te uiti la partenerul tau cum doarme adanc, linistit, ii iei pulsul, ii numeri rasuflarile si bataile cardiace, si multumesti divinitatii ca partenerul tau doarme adanc, cu spatele la tine. Ai astfel sansa, ivind fundul de sub plapuma si pastrand o distanta considerabila, sa evacuezi o sarja cat de mica de gaz inspre atmosfera, desumflandu-te maiestuos, chiar si pentru o fractiune de secunda. Orice evacuare conteaza in alinarea presiunii. Dar atentie! Toate energiile tale trebuie concentrata in zona perianala. Trebuie sa fii extrem de precaut si dibaci in dinamica gazelor si in gestionarea sfincterelor. Sub nicio forma nu vrei sa tulburi somnul partenerului tau. Te temi de zgomot, si pana la explozia violenta a depresurizarii capsulei, nu e decat un pas. Trebuie sa-ti vizualizezi sfincterul, fesele, pilozitatile aferente, sa faci uz de toate mijloacele care ar putea constitui bazele unui adevarat mecanism de amortizare a fluxului si deci, a sunetului.

In fine, reusesti. Dar bucuria ti-e scurta. Pentru ca descarcarea a fost infima si mult prea chinuita, efortul te-a epuizat. Si nefiresc, nenatural, anormal si de-a dreptul diabolic, simti cum inca o sarja si mai mare si mai violenta de gaz se pregateste, izvorata parca din neant. Ti-e clar ca nu mai ai cum reusi inca odata majestica performanta. Si atunci incepi iar si vizualizezi intregul traiect intern precum ochiul electronic al ecografului, iti vizualizezi sfincterele si reincepi procesul sisific al constrangerii. Si intorci punga de gaz ce sta sa scape violent, simtind lovitura bolborositoare si de-a dreptul zgomotoasa, in cotul colonului. Ai o lacrima in coltul ochiului si deja disperi.

Cand in sfarsit zaresti printre pleoapele inclestate promisiunea salvatoare a mijirii zorilor, realizezi ca baia este langa dormitor. Si ca nu are fereastra. Si, ca la orice bloc romanesc, acustica betoanelor e infernala. Si ca linistea diminetii si a somnului persista inca, apasatoare. Sau realizezi ca in incursiunea ta romantica, esti la munte, intr-o cabanuta de lemn. Ca fosnetul frunzelor in vant si ciripitul mieros al privighetorii nu sunt de-ajuns incat sa acopere tumultul tau interior care pandeste sa se reverse exploziv. Ca vasul de toaleta nu e decat o mare cutie de rezonanta care amplifica intocmai unei membrane de difuzor de inalta fidelitate cele mai subtile zgomote. Realizezi in fine, ca orice tehnica de amortizare a zgomotului ai aplica, mai disperata sau mai dibace, prin despartirea manuala a feselor, pentru a inlatura orice obstacol (am fost invatat) din calea pungii de gaz, nu este decat o gluma si nu foloseste la nimic. Realizezi ca sub promisunea unui dus prelungit, nu faci decat sa umezesti atmosfera si asa viciata, ca pornirea dusului in cada nu e suficienta, ca ventilatorul electric – moarte lui! – actionabil apriori din exterior, si oricum total ineficient, nu face decat sa iti dejoace rusinoasele intentii, ba chiar le arata si mai evident, cu degetul.

Asa ca haide iubito sa ne planuim viata impreuna prin perspectiva unei case antifonate, cu baia la subsol, la etaj, in capatul diametral opus dormitorului, sau cu baia in curte, departe, pe deal, intocmai unei saune norvegiene, cu o deschidere naturala, luminoasa, o comunicare de 2×2 cu exteriorul.

Alte articole de același autor:

În 4 (patru timpi)

Share on Facebook

Tags: , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | 5 Comments »