Posts Tagged ‘ calatorie ’

Mișcarea de revoluție

April 2, 2013

sau căutarea fericirii de la capătul lumii

de Manu Băbescu

În ultimii trei ani mi se pare că viața s-a rotit în jurul turului de lume pe care l-am executat acum ceva vreme. Ceva vreme?! Altă viață! Câteodată am senzația organică a certitudinii că sunt încarnarea unui spirit care la un moment dat se hrănea cu acest gen de explorare individuală numit călătorie inițiatică. Uau! Sună așa de eliadianico-keruachian. Exact cum îmi doream: să retrăiesc la nivel chimic senzația inițierii vagabondale.

Dar pentru că nu cunosc echilibrul, am dus trăirea la extrem. Și mai ales pentru că îmi place să povestesc și altora ce se întâmplă cu viața mea (prea mi se părea excepțional ce se petrecea, câteodată fără ca eu sa ridic un deget leneș), nu am lăsat zilele să treacă fără o decantare post-experiențială. Analizam, studiam, gândeam fiecare moleculă de timp care se lăfăia peste zone bănuite, care ar fi putut la fel de bine să rămână produsul unei campanii publicitare. Dar ele există! Toate aceste locuri, toți acești oameni există. Și nici măcar nu e așa o mare schemă să te flenduri de pe un continent pe altul. Nu mai este. Era la un moment dat, și atunci călătoria în jurul lumii avea un altfel de parfum. Era epoca explorărilor hipioate, al exaltărilor psihotrope, al nonconsumerismului natural. Unii dintre noi, puțin în urmă cu acele vremuri, au ținut mult să refacă trasee, să trăiască senzații, să scape de acasă. Pentru o vreme, măcar.

Noah, ca să trec la subiect, așa a apărut cartea mea pe care nu am avut altă inspirație să o intitulez, decât ironic, așa că a ieșit: ” În căutarea fericirii – jurnal de călătorie în jurul lumii”. Cum zicea un clujean, “am cel puțin trei cărți în bibliotecă cu titlul ăsta”. Și atunci de ce? Pentru că eu pe bune eram în căutarea fericirii pe oriunde mă flenduram. Pentru o lungă perioadă de timp am crezut sincer că acesta este scopul omului în viața. Câteodată mă apucă nostalgia acelei inocențe, deși nu pot să declar că marea realizare a turului a fost maturizarea. Poate și de aceea am simțit că am nevoie de o materializare a efemerului. Adică să public o carte. Cum întreba o pseudo-cunoștință, “de ce a trebuit să publici? Nu puteai să scrii pentru tine?” Pentru faimă, evident. Cum puteam ieși din acest apăsător anonimat decât scriind despre ceva ce nu toată lumea face, mai ales într-un spațiu est-european, în care omul strânge greu banul (asta în cazul în care nu aruncă cu el, cu banul). Deci, da, faimaaaaaaa! Sau nevoia de a povesti. Nevoia povestașului de a alerga de la un trib la altul și de a povesti ce se mai petrece în acea lume. Cam așa ne mutăm și noi, la alt nivel, de la un trib la altul.

La întoarcerea în țară, odată cu lansarea cărții, am reînceput turul. Un alt fel de tur de povestaș, prin care nu mai împărășeam momentul ci analiza retrospectivă. Metamorfoza era atunci starea de fapt. Mă transformam din povestaș în filozof. Din viitor puteam privi mai înțelept trecutul. Puteam trage concluzii, da sfaturi, speranțe, idei. Mai vedeam și oamenii de la mine de acasă. Le observam diferențele și asemănările. Cum vedeau ei lumea, de la balconul minții. Cum vedeau clujenii, timișorenii, arădenii și bucureștenii lumea. Aveau perspective diferite, dar și aceeași dorință de a încerca și ei marea cu degetul. Și cu fiecare lansare mai dădeam de câte unul sau altul care făcuse chestii și mai tari în materie de călătorit alternativ. Cu fiecare carte dată, vândută, împrumutată, știam că undeva, la un moment dat, careva tot se va gândi să o ia la sănătoasa. Poate chiar în căutarea fericirii. Dar gata. Simt că rolul meu se cam încheie aici. De aici începe povestea ta. De oriunde, către oriunde. Fericirea e un “state of mind”. Drum bun!

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR | No Comments »