Posts Tagged ‘ Alexandra Ionescu ’

Post trip

November 29, 2012

scurtă retrospectivă Tripoteca
interviu de Alexandra Ionescu


Cristian Prandea, expus în cadrul Tripoteca

În urmă cu două săptămâni, bucureștenii au avut ocazia să se tripeze cu artă. Prima ediție a Festivalului de artă psihedelică Tripoteca ne-a purtat într-o călătorie halucinantă prin film, muzică, picturi, proiecții și alte stimulente (meta)fizice.
Adrian Manolescu, project manager și curator Tripoteca, ne povestește mai multe.

Cum a fost la festival? Cum te aşteptai să fie şi cum a fost de fapt?
A fost frumos la Tripoteca, lumea a fost receptivă și la filme, și la muzică, și la artă vizuală. Nu pot să zic că am avut așteptări de la eveniment, căci de aceea am creat ceva complet nou, să intrăm cu capul înainte în necunoscut și să îi rupem prefixul pentru a surprinde nu doar publicul, ci și pe noi înșine.

Ceva întâmplări neobişnuite? Halucinaţii, oameni tripaţi la final?
Nimic neobișnuit la public, iar oamenii au fost destul de raționali și contemplativi. Tocmai de aceea se folosește umor în filme și un decor copilăros și caterincos, ca lumea să vadă că a trăi într-o cultură psihedelică e de ordinea zilei. E colorat și astral, dar și elegant și meditativ vibe-ul lui 2012, cel puțin în ceea ce privește tineretul interesat de artă contemporană.

Care secţiune din festival a fost cea mai apreciată?
Am primit feedback unanim super pozitiv în legătură cu secțiunea de filme de arhivă, din care au făcut parte animațiile “Cale lungă” (1976) și „Caligrafie” (1982). Lumea e oricum înnebunită după chestiile vintage, și dacă sunt vintage psihedelice autohtone foarte muncite, deja e lux. În plus, în legătură cu capsula timpului, am fost bucuros că l-am avut invitat pe Rodion Roșca, părintele rock-ului electronic românesc, care a fost cireașa de pe tort.

Care a fost cel mai tripant moment din festival?
În lumea psihedelică se zice că timpul a luat sfârșit, așa că tot festivalul sper că a fost un moment destul de tripant. Acum cât de tripant a fost nu știu exact să măsor, căci vorbesc doar din perspectiva celor care au vrut să tripeze, dar aș vrea să se mai petreacă astfel de evenimente și să fac parte și din public.

Câteva reacţii ale spectatorilor după, dacă ai observat…
Am auzit câteva frânturi de dezbateri filosofice pe la after-party, și am fost mulțumit.


Alina Anca, expus în cadrul Tripoteca

Pentru a organiza Tripoteca, de la idee la practică a durat… Altfel spus, cât ţi-a luat să pui pe picioare festivalul?
De la începutul primăverii s-a născut idea și pe la finalul aceluiași anotimp am avut o premoniție, pe care am mărturisit-o și spectatorilor sâmbătă seara: am visat că eram în cabina de pilot a unui avion care se prăbușea și faceam încontinuu fotografii la curcubee, până în ultimul moment când am vrut să sar cu parașuta, dar surprinzător avionul a aterizat cu bine și erau mulți oameni la sol care aplaudau. De-abia când s-a apropiat festivalul, odată cu problemele tehnice, financiare și temporare, am realizat că era o metaforă pentru eveniment.

În auto-interviul din Vice spuneai ca majoritatea filmelor din festival au buget aproape de 0. Cum a fost cu bugetul pt Tripoteca?
Am sperat să obținem sponorizări, dar ori nu ne-am mișcat din timp în această direcție, ori nimeni n-a vrut să suțină un proiect nou cu un concept atât de riscant de diferit de ceea ce se petrece pe scena filmului în general, așa că eu mi-am investit toți banii strânși în pușculiță pentru zile negre și mi-am recuperat aproape jumătate din ei la final. Dar nu îmi pare deloc rău de pierderi – unii oameni pleacă la ski în Elveția, alții fac festivaluri psihedelice. Eu m-am simțit bine și am înțeles că n-am fost singurul, așa că fiecare bănuț – chiar și cei de ciocolată pe care i-am oferit ca scuză pentru că am întârziat programul – a meritat. La anul încercăm să obținem niște fonduri și să facem o treabă internațională – vom vedea ce iese.

Cât de uşor/greu ţi-a fost să găseşti filmele şi regizorii de gen?
Totul s-a întâmplat organic, de la sine. M-am trezit înconjurat de regizori cu idei diferite și a trebuit să fac festivalul ăsta. Mi s-a pus în palmă această șansă, dar am avut și de căutat puțin. Cel mai greu a fost cu filmele din Arhiva Națională – traseul instituțional e mai lung și mai plin de piedici decât mă așteptam.

Câte filme primisei când ai început selecţia?
Am început cu vreo zece filme de la prieteni și prieteni de-ai prietenilor, plus plănuiam să produc și eu două scurt metraje. Apoi am pus pe tripoteca.ro anunț cu înscrieri și au venit destule, ceea ce a fost o surpriză foarte plăcută, dar nu știu să dau un număr exact. Nu am avut limită de filme, așa că nu le-am păstrat – ne uitam la un film și aprobam sau nu.

Tripoteca adică dulap sau colecţie de tripuri. Zi-ne 1-2 tripuri personale mai interesante.
Desigur, tot conceptul Tripoteca a pornit din metafizic. Pot spune că cele mai puternice trăirl le-am avut comunicând cu așa zișii intratereștrii din acestă cultură, pe care unii îi văd ca pe un Higher Self – o dedublare în viitor a sinelui care te sfătuiește de bine – îngeri, sau chiar Dumnezeu, Această pubertate spirituală sau oricum ai numi acest gen de experiență, e reală, se întâmplă cât mai multor persoane și, desigur, e șocantă la început.

Majoritatea conexează arta psihedelică cu drogurile psihedelice. Ați avut vreo reacție în direcția asta, vreo reclamație?
Drogurile psihedelice mi se par o componentă extrem de limitată pentru această scenă. N-am avut nici o reclamație și atmofera a fost foarte cuminte, iar noi suținem activarea naturală a DMT-ului din glanda pineală, prin trăirea unei vieți intense, la limită, care se poate dobândi doar prin muncă și pasiune, așa că Tripoteca cu siguranță pune în lumină virtuți. A face un film nu e așa de ușor precum se crede, să știi. De la vis la realizare e un adevărat trip.


IRLO, expus în cadrul Tripoteca

Pentru mai multe informații despre Tripoteca
http://www.tripoteca.ro
https://www.facebook.com/Tripoteca

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INTERVIU, VIDEO, VIZUAL | 1 Comment »