9 noiembrie la eXplore dance festival

 

17:00|PROIECTIE SI PREZENTARE FINALA MEET THE NEXT GENERATION – MODUL III, VIDEO-DANS (Marieke Helmus/NL & Paula Onet/RO)| 75′ | WHITE BOX

18:30| DANSEN IN STILTE | MARIEKE HELMUS (NL) | 25′ | WHITE BOX (in prezenta regizorului)

19:00 | SACRE DU PRINTEMPS/ RAIMUND HOGHE (DE) | 60′ | WHITE BOX (in prezenta coregrafului)

SACRE DU PRINTEMPS/ PINA BAUSCH (DE) | 36′ | WHITE BOX

CAFE MULLER / PINA BAUSCH (DE) / 50′ | WHITE BOX

20:00 | VERNISAJ INSTALATIE, IOANA MISCHIE (RO) & DJ | MEDIA LAB

21:30 | DJ & PARTY | BLACK BOX

Programul detaliat mai jos

* intrarea este libera

informatii si rezervari: office@exploredancefestival.ro

www.exploredancefestival.ro

 

17:00|PROIECTIE SI PREZENTARE FINALA MEET THE NEXT GENERATION – MODUL III, VIDEO-DANS (Marieke Helmus/NL & Paula Onet/RO)| 75′ | WHITE BOX

In urma proiectului de coaching BODYPARTS condus de Marieke Helmus la WASP intre 1 – 9 noiembrie 2013, in cadrul programului Meet the Next Generation, vor putea fi urmarite 7 proiecte (scurt-metraje si film-performance) realizate de catre participantii la proiect.

“Coaching-ul se concentreaza pe crearea unei simbioze autentice intre dans si film. In alte cuvinte: vom face un dans care nu exista fara utilizarea filmului. Va fi un adevarat experiment; nu stim care va fi rezultatul final. Vom lucra cu un spirit de explorare si descoperire. La fel ca artistul avangardist, nu vom reprezenta ceea ce se vede cu ochiul liber, ci vom dansa si filma emotii, impresii, relatii si contraste.” (Marieke Helmus)

Marieke Helmus a explorat forme particulare de expresie prin miscare in (sub)culturi in filmele sale. In Cape Town Soup a lucrat cu dansatori africani traditionali si i-a incurajat sa experimenteze dansul modern. In Rotterdamse Tranen (Rotterdam Tears) a examinat relatia pe care o au tinerii dansatori cu punctele de comfort si discomfort din Portul Rotterdam. Ambele filme sunt o combinatie proaspata de portrete documentare si scene de dans si experimentale. Pentru performance-ul docu-dans Sneak Preview, a investigat libertatea de miscare a unei femei arabe cu val. Ultimul ei film Dansen in Stilte este despre limbajul semnelor si dans.

Primul ei film Weet wat je in huis haalt a castigat premiul intai al Fair Food Film. Scurtmetrajul Als alles bijzonder wordt a fost selectat pentru Gouden Reiger. Ultimul ei film Dansen in Stilte a fost selectat pentru competitia Cinedans 2013. Ca regizor, a fost indrumata de Mijke de Jong si Noud Heerkens. O zi pe saptamana lucreaza ca doctori de tratament pentru dependenti la Jellinek Clinic Amsterdam

Paula Onet. Absolventa al Facultatii de Teatru si Televiziune din Cluj-Napoca, Paula Onet este un artist vizual independent cu o experienta variata in ceea ce priveste diversitatea culturala. In timpul facultatii, Paula obtine burse de studiu in Seoul, Coreea de Sud si in Turcia. Pe langa experienta profesionala obtinuta la TVR Cluj, ea participa la Workshopul Aristoteles unde lucreaza ca editor la documentarul „Gutuiul Japonez”, nominalizat la premiile GOPO 2012 si selectat in cadrul competitiei internationale IDFA 2012, castigator al marelui premiu al FFEST 2011 si TimiShort 2012. In luna iunie participa cu filmul de licenta „dupa FEL si CHIP” la StoryDoc in Atena, un workshop de film documentar, unde obtine o bursa pentru a participa la o sesiune de pitching la DOK Leipzig Film Fest. Filmul va fi ulterior premiat la festivaluri de film din Romania (FFEST, Timishort, Cinemaiubit, UCIN), intrand in selectia oficiala a prestigiosului festival de film de la Karlovy Vary. Paula si-a incheiat vara anului 2012 in Paris lucrand la un nou film, primind o bursa de rezidenta acordata de Centrul Cultural Roman de la Paris. In prezent este coordonator multimedia in cadrul asociatiei 4Culture in Bucuresti si lucreaza in paralel la productii proprii de film documentar. Este in permanenta in cautare de noi directii, oameni si locuri care sa-i stimuleze gandirea creativa si este un om al intalnirilor, al zborurilor, al frumosului si al artei.

Program detaliat:

Artisti dansatori emergenti au beneficiat de o introducere in lumea filmului, a filmarii, luminii, sunetului si montajului. Ei au incercat sa creeze o adevarata simbioza intre dans si film inspirandu-se din opera unor artisti de avangarda. Ceea ce veti urmari este rezultatul unei munci intense de peste o saptamana.

Info: http://waspmagazine.com/dance-and-video-marieke-helmus-2/

 

17:00 – 17:10:  Introducere si prezentarea participantilor

17:10 – 18:15 | Scurt-metraje | WHITE BOX

17:10:  Ambiguous body, Mihai Dragomir | 1′-3′
Abstract postures and shadows in movements that reveil the origins of human.

 

17:15: Corpse, Nicoleta Enache | 1′-3′
The darkness mirroring the body.

 

17:20: (IN)RUPTII, Raluca Rosu | 1′-3′
Inner dance through emotions.

 

17:25: OPUS, Alexandra Garbea, Mihai Dragomir, Laura Colomban, Razvan Rotaru | 3′-5′
Ascension is depersonalization through imagination.

 

17:35: FLESCH, Razvan Rotaru & Alexandra Garbea, Mihai Dragomir, Laura Colomban, Lilach Livne, Raluca Rosu, Nicoleta Enache | 3′-5′

Memories of the body | Body analysis | PaiNsiDestroy

 

17:45: OPEN GAME, performance with filmprojection, Lilach Livne
The problematics of the body.
The wish to reduce things into forms.
The realization that this is the Pixels Time.

 

18:10: WOMB, film-performance, Laura Colomban &  Razvan Rotaru, Alexandra Garbea, Mihai Dragomir,

Nicoleta Enache | 15′

“Things prefer to remain wild. To honor a wild thing converse with it on its terms, in its language, on its territory.
Its gift must be to make you wilder.” Bill Plotkin

 

18:30| DANSEN IN STILTE (2013) | MARIEKE HELMUS (NL) | 25′ | WHITE BOX (in prezenta regizorului)

Dansen in Stilte este un film despre limbajul semnelor si dans, despre comunicare, despre absenta sunetului.
Persoanele care nu aud se folosesc de corp pentru a comunica, precum si de limbajul semnelor. Ce se intampla atunci cand acestea invata sa danseze?

5 tineri fara auz sunt infatisati in timpul pregatirilor pentru dans si un performance multimedia; incapacitatea de a auzi incita alte simturi sa gaseasca noi modalitati de comunicare.

Info: http://www.mariekehelmus.nl/Dansen_in_stilte.html

Trailer: http://vimeo.com/73516475

 

19:00 | SACRE DU PRINTEMPS/ RAIMUND HOGHE (DE) | 60′ | WHITE BOX

2013 reprezinta centenarul Le Sacre du Printemps al lui Igor Stravinsky. Cu aceasta ocazie, eXplore dance festival gazduieste la Bucuresti 2 proiectii speciala ale Sacre du Printemps in coregrafia lui Raimund Hoghe (2004), in prezenta coregrafului, respectiv Pina Bausch (1975).

Concept: Raimund Hoghe; Choreography and performance: Raimund Hoghe & Lorenzo De Brabandere; Artistic collaborator: Luca Giacomo Schulte; Music: Igor Stravinsky; Production: Raimund Hoghe(Düsseldorf) & Groupe Kam Laï (Paris); Co-production: Montpellier Danse & Theater im Pumpenhaus (Münster)

Hoghe a creat o coregrafie liniara, aproape orizontala, redusa la o simplitate extrema, in care cei doi performeri se reflecta reciproc, diferiti precum propriile lor corpuri. Geometria si repetitivitatea da o forta rituala traseelor cele doi performeri. Aceasta legatura stransa cu ritualul este caracteristica operei lui Hoghe, dar aici se refera la initierea in libretto-ul original. Atractia unuia fata de celalalt si dorinta erotica sunt temperate de o anumita relaxare si acceptare: acceptarea faptului ca ceva trebuie sa moara pentru ca altceva sa traiasca. Legatura de dragoste si moarte nu este experimentata intr-un mod violent. Intimitatea si atentia cu care cei doi barbati executa actiunile si miscarile simple se bazeaza pe o constientizare profunda a prezentei celuilalt.

(Kaaitheater Review – http://www.kaaitheater.be/en/e138/_/)

Raimund Hoghe s-a nascut in Wuppertal. Şi-a inceput cariera ca scriitor la ziarul german Die Zeit si a publicat cateva carti. Din 1980 pana in 1990 a fost dramaturg pentru renumitul Tanztheater Wuppertal al Pinei Bausch. In 1990, a inceput sa creeze propriile lucrari si in 1992 a inceput o colaborare de durata cu artistul vizual Luca Giacomo Schulte, cu care continua sa lucreze indeaproape. Opera lui Hoghe a fost prezentata in Europa, Japonia, Australia si Statele Unite si a fost intampinata cu apreciere din partea criticilor. I-a fost acordat Prix de la Critique in 2006, iar in 2008 a fost numit „Dansatorul Anului” de catre revista Tanz. In prezent locuieste in Düsseldorf.

In primul sau solo, “Meinwärts” (1994), Raimund Hoghe s-a inspirat din viata si lucrarile tenorului evreu Joseph Schmidt din perioada anilor 1940. “Chambre separée” trata copilaria sa din Germania atat din punct de vedere al economiei miraculoase, cat si urmele vizibile lasate de trecutul nazist. In lucrarea “Another Dream” accentul cade pe spiritul anilor ’60. Teatrul Tanztheater al lui Raimund Hoghe reuseste sa fie explicit din punct de vedere politic, fara insa a neglija forma. Severitatea teatrului japonez, combinata cu arta performance-ului american, cu expresionismul german si propriile interese in sentimentele umane si starea socio-politica reusesc sa creeze piese minimaliste. Scurte texte de tip anedcota, subliniaza contradictiile dintre timp si marile sau micile dorinte care ii fac pe oameni sa continue. Actiunea acestor scene este intotdeauna prezentata intr-o maniera abstracta, in timp ce emotia este prezenta doar prin cantece cunoscute, selectate cu atentie de catre Raimund Hoghe, in acord cu subiectul si perioada. Isi formuleaza memoriile in asa fel incat evenimentele istorice sunt amintite prin momente private, prezentate subiectiv. Trupul sau, care nu corespunde normelor societatii, pastreaza un loc pentru noi toti si pentru amintirile personale. El reuseste sa rupa limitele granitelor intre lucruri, cuvinte si cantece pentru reminiscente personale si momente afective. Acestea sunt momente de reflectie, dar si de destindere.

 

SACRE DU PRINTEMPS/ PINA BAUSCH (DE) (1975)| 36′ | WHITE BOX

Din nenumaratele interpretari coregrafice ale „Sacre du Printemps”, versiunea Pinei Bausch este considerata ca fiind cea mai radicala. Dansatorii dau dovada de o pasiune violenta, de o prezenta fizica coplesitoare si multa intensitate.

In “Sacre”, Pina Bausch a tratat tema centrala a primilor ani: instrainarea explicita si de netrecut dintre sexe. Acest lucru duce la un sacrificiu ritual al unei femei fortate sa danseze pana la moarte. Coregrafia ofera doar o amintire vaga ca acest dans de sacrificiu trebuia initial sa garanteze intinerirea primaverii in pagana Rusie. Cu toate acestea, interpretarea Pinei Bausch seamana mai mult o conventie nemiloasa fixata in societate, in care sacrificiul unei femei este un lucru obisnuit. Prezenta dramatica chinuitoare a piesei provoaca tocmai aceasta conventie.

In scena de deschidere piesei, o femeie sta intinsa pe jos, imbracata intr-o rochie rosie, rochie in care victima aleasa pentru sacrificiu este vazuta dansand la moartea ei. Ea se alatura apoi unui grup de femei si incepe sa danseze cu ele. In mod repetat, femeia incearca sa paraseasca grupul, dar fiecare incercare este in zadar.  Apoi, barbatii si femeile se unesc pentru a forma un cerc magic, un ritual care inlocuieste multe alte ritualuri din societatile patriarhale. Pare a fi un ritual laic, care trebuie sa reuneasca o comunitate, ritual conform caruia dihotomia fundamentala intre sexe este restabilita.

“Sacre” se dovedeste a fi o marturie impresionanta a intelegerii dansului de catre Pina Bausch . Dansul nu este compus din rutina si pasi memorati. El inseamna intotdeauna ceva mai mult. Indiferent daca este vorba de placere sau durere, ceva este intotdeauna dus la extreme, astfel incat ceva nou sa fie adus la viata. Dincolo de acest adevar fizic, nu sunt multe de spus despre acest dans. Orice altceva ar fi pur subiectiv. La Pina Bausch, fiecare danseaza pentru viata lui.

 

CAFE MULLER / PINA BAUSCH (DE) (1978) / 50′ | WHITE BOX

De: Pina Bausch; Muzica: Henry Purcell; Regie si coregrafie: Pina Bausch; Costume si set: Rolf Borzik; Colaborare: Marion Cito, Hans Pop, Malou Airaudo, Pina Bausch, Meryl Tankard, Rolf Borzik, Dominique Mercy, Jan Minarik

Acest film de dans (sau psihodrama, cum ar fi poate mai potrivit) a fost realizat in 1985, la Opera din Wuppertal, apoi difuzat la televiziunea germana, in luna decembrie a aceluiasi an. Pina Bausch a regizat filmul, avand acelasi rol pe care a l-a avut in productia originala, cu aproximativ sapte ani inainte.

Scena, acoperita cu scaune si mese de restaurant, este un spatiu in care dansatorii trebuie sa se adapteze pentru a putea circula. Corpul dansatorului este in contact permanent cu mediul: scaunele, peretii, podeaua… Contactul violent intre interpreti si decor, impactul cu peretii, ferestrele, scaunele, au ca rezultat corpuri ranite si indurerate. Unii dansatori evolueaza pe parcursul intregii lucrari, cu ochii inchisi, incercand sa-si faca drum prin dezordinea constanta generata de scaune si mese, ajutati de alti dansatori, care ii deschid drumul in ultimul moment, aruncand obiectele cu violenta.

Pina Bausch a studiat baletul la Facultatea Folkwang din Essen si la Juilliard School of Music din New York. La inceputul carierei ea a dansat in ansamblurile „New American Ballet”, „Metropolitan Opera Ballet” si „Paul Tyler Company”. In anul 1962 a devenit solista a Baletului Folkwang din Essen, in 1973 a preluat conducerea artistica a „Baletului Scenelor” din Wuppertal, redenumit atunci in „Teatrul de Dans Wuppertal” („Tanztheater Wuppertal”). In aceasta functiune este responsabila in 1975 pentru o noua abordare a baletului Sacre du Printemps, devenita notorie datorita ruperii radicale de estetica baletului clasic.

Limbajul coregrafic al Pinei Bausch se dezvolta treptat, in stransa colaborare cu membrii propriului ansamblu. Interpretii au fost incurajati sa-si transpuna propriile gesturi si trairi intr-un dans caracterizat de emotivitate, izbucniri agresive si elemente iterative. O tema principala a dansurilor este problematica relatiilor interumane. In opera tarzie se pot remarca mai des elemente de factura lirica si influente din alte culturi.

 

20:00 | VERNISAJ INSTALATIE, IOANA MISCHIE (RO) | MEDIA LAB

TEXTELE SUNT SCRISE DE CEI CARE LE CITESC | o instalatie-manifest initiata de Ioana Mischie (STORYSCAPES) | cu suportul celor care au contribuit la dezvoltarea proiectului : Sorin Baican, Ana Florea, Alina Negoita, Marcel Duchamp

„Textele sunt scrise de cei care le citesc” este o instalatie participativa care relocheaza opere abandonate ale literaturii clasice europene in jocuri cognitive neo-personale, explorand astfel imersiv macro-conceptul „Jardin d’Europe”. In anul 2012, editura Biblioteca Adevarul a relansat o colectie de opere literare clasice, insa, din cauza interesului scazut al noilor generatii multe dintre operele shakespeare-iene, dostoievskiene, juleverne-iene au sfarsit pe rafturi prafuite ale unor Carrefour-uri de cartier, fiind evaluate, dupa numeroase discount-uri, la 50 de bani. Prin relocarea interactiva a acestor texte universale in poeme suprarealiste / credo-uri personale / pagini de jurnal, ne propunem sa le redefinim universalitatea si sa le readucem in spatiul deschis al galeriei contemporane.

Conceptul de relocare si de citit interactiv, prin folosirea creativa a unui marker a fost initiat de Austin Kelon, autorul newspaper-blackout-poetry. Considerand experimentul kelon-ian o premisa tehnica, ne propunem sa ii extindem axiologia prin sublinierea contextului contemporan al abandonului literaturii printate, printr-o pledoarie hyper-activa pentru o reevaluare si o re-educare interactiva a „citirii” – un phainomenon complet neglijat pana acum in contextul romanesc si prin initierea unor experimente-manifest pentru un Nou Val al literaturii romanesti si europene. Ne propunem sa exploram cum acelasi text static poate deveni un set dinamic de relocari, atunci cand este perceput si interpretat de persoane diferite. Cititorii distanti sunt invitati sa interactioneze cu textul, sa selecteze, elimine si sa recontextualizeze cuvinte sau fraze-cheie intr-un statement personal.

Ca rezultat deschis, tindem spre o colectie imersiva de proto-literaturi noetice, o colectie de perspective distincte – generand o contemplare a modului prin care o singura pagina de text poate genera multiple „universuri”. Ne propunem sa chestionam genealogic „perceptia” subiectiva a unui lector interactiv. Cat de flexibil poate fi un text, fara a-si pierde esenta? Şi care este esenta unui text – o obiectivizare sau o subiectivizare a lui? Din punct de vedere semiotic, suntem fascinati de modul in care patter-uri textuale combinate, juxtapuse, relocate pot crea o noua conventie si ne propunem sa repozitionam odiseea de abordari individuale intr-un tipar amplu de intelegere universala al experientelor noastre cognitiv-senzoriale. Daca Marcel Duchamp obisnuia sa afirme ca „picturile sunt facute de cei care le privesc”, parafrazandu-l, pledam pentru un neo-credo-manifest.

 

21:30 | DJ & PARTY | BLACK BOX

eXplore dance festival este organizat cu sprijinul Programului Cultura al Uniunii Europene

Parteneri: Primaria Sectorului 1, Goethe Institut, Forumul Cultural Austriac, Ambasada Regatului Tarilor de Jos in Romania, UNATC “I.L. Caragiale”, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Cinedans – Dance on Screen Festival

Proiect cultural finantat de Administratia Fondului Cultural National


*Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene. Aceasta comunicare reflecta numai punctul de vedere al autorului, iar Comisia nu este responsabila de utilizarea informatiilor continute de aceasta comunicare.

Share on Facebook

Posted in INPROGRAM | No Comments »

November 7, 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*