NU ȘTIU - un spectacol de Andreea Belu@CNDB

Centrul Național al Dansului București (CNDB) prezintă pe 15 noiembrie, de la ora 19.30, spectacolul NU ȘTIU creat de coregrafa Andreea Belu.

“Un spectacol despre 4 fete care încearcă să supravieţuiască. Lor şi celorlalți, lumii imaginare din capul lor şi realității sociale în care s-au trezit că locuiesc.” Andreea Belu

“… Nu ştiu, aşa se numeşte spectacolul de Master II Artă Coregrafică al Andreei Belu. Din câte nu ştiu eu, coregrafia nu este dans, este mai mult atitudine în dans. Elementele coregrafice nu şi-au propus să uimească prin cine ştie ce grade de complexitate sau dificultate, dar au pus de mai multe ori punctul pe i, convergând într-o direcţie clar trasată: singurătate, neliniştea care te cuprinde în singurătate, singurătatea care te obligă să te priveşti în oglindă, îţi impune reflecţia, singurătatea care îţi relevă agresivitatea, singurătatea care te confruntă cu propriul demon. Singurătatea te învaţă să supravieţuieşti (nota bene: supra-vieţuieşti).”

FLUTURII SUNT ORBI, DAR LIBERI – NU ŞTIU
Extras din articolul semnat de Ruxandra Vera Stefan, pentru LiterNet.ro

NU ŞTIU
De: Andreea Belu
Cu: Alexandra Bălăşoiu, Laura Andrei, Andreea C. Hristu, Diana Spiridon
Visuals: Ştefan Schultz/Mihai Ciobanu
Sound şi light design: Alexandros Raptis
Scenografie: Chris Burlacu/Rodica Ştirbu
Afiș și fotografii: Rareş Avram/Florin Ghenade

Un spectacol produs de UNATC

Cu sprijinul WASP

Andreea Belu a absolvit Facultatea de Teatru, secţia Coregrafie (U.N.A.T.C. “I.L.Caragiale, Bucureşti) şi programul de master în coregrafie, în cadrul aceleiaşi instituţii. Predă cursuri de dans contemporan, Contact Improvisation, Pilates, Yoga de peste 7 ani. De-a lungul timpului, a colaborat ca interpret, coregraf, profesor, cursant cu Centrul Național al Dansului, Asociația 4`Culture, Fabrica de Pensule, The Workshop Foundation (Ungaria), North Karelia College (Finlanda). A colaborat, de asemenea, cu Teatrele Odeon şi Nottara, unde a semnat mişcarea scenică pentru piese de teatru şi a lucrat ca interpeta. În prezent, este implicată şi în reţeaua internaţională Roots&Routes, unde creează şi dezvoltă proiecte artistice împotriva discriminării sociale. Mișcarea, dansul și teatrul sunt, pentru ea, o cale directă şi sinceră de a ajunge la oameni.

Sala Stere Popescu se afla pe B-dul Marasesti 80-82.
Rezervarile se fac la adresa [email protected] sau direct pe site-ul www.cndb.ro
Pret bilet: 20 lei

Parteneri media: Artclue, Hipmag, Online Gallery, Liternet.ro, GingerGroup, Modernism.ro; SUB25.ro, Vice.ro, Webcultura, Webpr.ro, Art Act Magazine, Sapte Seri, Orasul meu, Metropotam.ro, Getlokal.ro; 121.ro, Tataia, Suplimentul de Cultura

Share on Facebook

Centrul Național al Dansului București (CNDB) prezintă duminică 17 noiembrie, ora 19.30 Camera 0001|Fabrica de vise – un spectacol de dans contemporan, muzică şi videografică coregrafiat de Simona Deaconescu.

…m-am vindecat cu adevărat de melancolie urmărind spectacolul realizat de Simona Deaconescu, Camera 0001/ Fabrica de vise, prezentat la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti. Contrastul cu ce văzusem anterior, m-a ajutat să-mi reamintesc ce mare influenţă are asupra spectatorului participarea la o creaţie de calitate, care îl revigorează, în primul rând spiritual, dar şi ca stare de bine, generală… Liana Tugearu, Romania Literara.

Fericirea și-a schimbat domiciliul - nu mai e de găsit în Strada Speranței, la parter. Poate stătea acolo doar cu viză de flotant sau poate așa e ea, nestatornică. În Camera 0001[ ...] fericirea își alege singură rolurile. Prinși într-un miraj al propriilor iluzii, dansatorii oscilează constant între vis și realitate, călcând adesea în ”pătratul fericirii”, bucata a unui șotron imaginar în care cercurile și toate recurențele au fost anihilate. Tot ce a rămas e liniar, cursiv și singurele sinusoide aparțin trupurilor mercenare. Maria Comandaşu, postmodern.ro

Iată că se poate! Pentru cine încă nu crede că dansul cu adevărat valoros mai are o șansă reală să aibă un public numeros. Și iată că se poate să dansăm. Frumos, curat, variat, versatil, emoționant, sincer, intens. Roxana Marin, redballerina.com

Coregrafie: Simona Deaconescu
Dansatori: Răzvan Stoian, Dragoș Istvan Roșu, Irina Ștefan, Alexandra Bălășoiu, Vlad Merariu, Simona Deaconescu
Videografică: Codrin Iftodi
Muzică: Rolf Ono
Concept lumini: Cătălin Nicolescu

Teaser-ul spectacolului: vimeo.com/77487273

Facebook fun page: facebook.com/fabricadevise

Prețul unui bilet este de 20 lei.

Rezervări se fac la adresa [email protected] sau direct pe site-ul www.cndb.ro

Sala Stere Popescu se afla pe B-dul Marasesti 80-82.

Parteneri media ai CNDB: Artclue, Hipmag, Online Gallery, Liternet.ro, GingerGroup, Modernism.ro; SUB25.ro, Vice.ro, Webcultura, Webpr.ro, Art Act Magazine, Sapte Seri, Orasul meu, Metropotam.ro, Getlokal.ro; 121.ro, Tataia, Suplimentul de Cultura

 

Pe 23 noiembrie, ora 20:00 la MTR – Noul Cinematograf al Regizorului Român – Sala Horia Bernea are loc lansarea dance film-ului Silent Places, realizat de Simona Deaconescu în colaborare cu directorul de imagine Oleg Mutu, a cărui coloană sonoră aparţine compozitorului Cari Baczo Tibor. Filmul este însoţit de o expoziţie de fotografie marca Oleg Mutu, realizată în timpul filmărilor, alături de echipa de dansatori.

| corpurile marcate de gânduri interioare pe un teren arid, infinit

| o propunere în care filmul nu ilustrează dansul ci îl interpretează

| 5 personaje dansează, un al şaselea răspunde generând imagini încărcate de sens

Un moment de întâlnire dintre două priviri se transformă într-o poezie a clipei, o buclă temporală în care se întind emoţiile la maximum. Lirismul, tensiunea şi neaşteptatul unor momente de îmbujorare, de încruntare, de ciocnire accidentală nasc o poveste spusă din interior spre exterior.

REGIE și COREGRAFIE: Simona Deaconescu
DIRECTOR DE IMAGINE: Oleg Mutu
PRODUCĂTOR: Anamaria Antoci
MUZICĂ: Cari Baczo-Tibor
EDITOR: Codrin Iftodi
DANSATORI: Simona Deaconescu, Alexandra Bălășoiu, Dragoș Istvan Roșu, Răzvan Stoian, Irina Ștefan

O producţie realizată în cadrul proiectului Camera 0001.Fabrica de vise, în co-producție cu STALKER FILM și SOMNIA FILM, finanțată de Administraţia Fondului Cultural Naţional, cu sprijinul Centrului Național al Dansului București, Cinelabs România, Raza Studio, Stage&Studio. Camera 0001.Fabrica de Vise şi filmul Silent Places sunt finanțate de Administrația Fondului Cultural Național, în parteneriat cu Centrul Național al Dansului București în cadrul programului curatorial Cartierul de Dans al Asociației Secția de Coregrafie.

Share on Facebook

Gates of Heaven (Porțile Raiului)
Statele Unite ale Americii, 1978
regie Errol Morris
imagine Ned Burgess
sunet Lucy Bruell, Tom Fleischman, John Knoop, Jay Miracle, Walter Saxer
montaj Errol Morris
cu Floyd McClure, Cal Herberts, Dan Harberts, Ed Quye, Mike Koewler

***

Filmul „Gates of Heaven” („Porțile Raiului”, Statele Unite ale Americii 1978, regie Errol Morris) rulează marți, 12 noiembrie, cu subtitluri în limba engleză, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Raluca Durbacă și de Teodora Lascu. Intrarea liberă.

***

de Raluca Durbacă

Criticul de film Roger Ebert scria în 1997 despre „Gates of Heaven”, primul documentar al lui Errol Morris, că „l-am văzut de aproape 30 de ori, însă încă nu i-am dat de capăt. Tot ce știu e că nu e doar despre cimitirele de animale.” Dar, aș adăuga, este greu de stabilit despre ce este vorba de fapt.

Inspirat dintr-un articol apărut în San Francisco Chronicle, care anunța că „450 de animale de companie moarte pleacă în Napa Valley”, „Gates of Heaven” se concentrează pe personajele pitorești implicate în afaceri cu cimitire pentru animale de companie din anii ’70 în California. Documentarul este alcătuit din două părți. Prima parte este o falsă anchetă asupra falimentului unui cimitir de animale de companie fondat de către Floyd „Mac” McClure, un paraplegic traumatizat de pierderea câinelui său collie în urma unui accident de mașină. Mânat de compasiune, dar și de oportunitate, după cum mărturisește, Mac intră în niște combinații obscure cu câțiva oameni de afaceri locali, împreună cu care visează să deschidă o „grădină a raiului” pentru animalele de companie moarte. Morris nu pare însă interesat de a identifica persoana vinovată de falimentul cimitirului, deși felul în care decupează și montează (metodă care în dese rânduri amintește de un alt documentar de-al său, făcut mai târziu, în 1988, „The Thin Blue Line”) pot trimite privitorul pe o pistă greșită la început. Morris juxtapune declarații contradictorii ale intervievaților, montează în ritm alert, însă poziționează personajele în cadru astfel încât să comunice privitorului cine, ce rol îndeplinește: personajul negativ, poziționat în partea stângă a cadrului, este filmat la plan întreg din semi-profil, de după un birou pe care sunt așezate teancuri de hârtii care dau impresia unui zid de apărare ridicat în jurul său; un alt potențial bad guy este poziționat în centrul cadrului, tot la plan întreg, însă filmat în contraplonjeu, unghi care îl face să pară amenințător; victimele colaterale, așezate de o parte și de cealaltă a centrului cadrului, sunt filmate la plan mediu sau întreg, fie din semi-profil, fie dintr-un plonjeu aproape insesizabil; Floyd McClure este singurul poziționat în centrul cadrului, la plan mediu strâns, cu camera poziționată perfect perpendicular, într-o imagine aproape planimetrică, încadratură care ar trebui să semnaleze intenția de obiectivitate a autorului. O falsă obiectivitate, desigur, având în vedere că toate rolurile sunt deja desemnate din încadraturi. Dacă punem la socoteală și primul cadru al filmului, care îl prezintă pe Floyd McClure la plan general, așezat în scaunul cu rotile sub o salcie impresionantă, constatăm că intenția lui Morris nu este nici pe departe aceea de a investiga falimentul unui cimitir, ci de a construi portrete stilizate ale unor personaje exotice, pierdute în hățișurile capitalismului. Însă amestectul de curiozitate, compasiune și ironie care străbate dinspre documentar, fac imposibil de identificat adevărata poziție a lui Morris vizavi de subiectul său.

Cea de-a doua parte a documentarului prezintă povestea familiei care a ajuns să trăiască visul lui Floyd McClure, acela de a deschide o oază de serenitate pentru cei ale căror animale de companie au murit. Familia Harberts deține cimitirul Bubbling Well Pet Memorial Park în Napa Valley. Abordarea lor nu este una nostalgică și sentimentală, cum fusese cea a lui Floyd McClure, ci pragmatică, motiv pentru care, probabil, are atâta succes. Există probleme și în spatele aparentului paradis din Napa Valley. Afacerea e condusă cu mână de fier de tatăl familiei, Cal, un conservator care are câte un răspuns pentru orice, chiar și pentru numărul în creștere de animale de companie deținute de americani, pus pe seama pilulei anti-concepționale, ce împiedică reproducerea umană și, astfel, nașterea unor copii/ nepoți spre care să se îndrepte afecțiunea părinților/ bunicilor nevoiți să își cumpere animale de companie asupra cărora să își îndrepte atenția. Cal este ajutat de cei doi fii ai săi: Dan, fiul cel mic, reîntors acasă de la facultate după o decepție în dragoste, și Phil, fiul cel mare, un fost agent de asigurări care gândește viața în target-uri și discursuri motivaționale. Dacă Dan se refugiază în muzică pentru a-și ocupa timpul, Phil încearcă din răsputeri să își cosmetizeze job-ul, făcând eforturi să se autoconvingă că el crește o afacere și nu piaptănă de fapt câini morți, pe care apoi îi îngroapă.

Inserate printre confesiunile familiei Harberts sunt portrete ale clienților cimitirului, filmate în mijlocul naturii. Lamentările lor cu privire la moartea animalelor de companie, nevoia de a crede că se vor întâlni cu ele în Rai sau într-o viață viitoare, filozofările lor cu privire la existența sufletului sau la mărinimia creatorului, care cu siguranță va lăsa și necuvântătoarele să intre pe porțile Raiului, dau naștere unei supra-teme. Privit din toate unghiurile, documentarul lui Errol Morris pare mai degrabă o meditație asupra singurătății, a nevoii de a iubii a oamenilor și a fidelității arătate celor care i-au iubit necondiționat.

Share on Facebook

SIMBIOTICA, expozitia de sculptura și bijuterie semnata David Sandu se muta la Galeria ArtXpert

Forma? Detaliu? Sculptura și bijuterie.

O incercare de eliminare a contradictiilor si o privire spre lumea fireasca a tolerantei. Simbiotica este un discurs vizual despre convietuire, reciprocitate si complementaritate. Una dintre cele mai paradoxale legaturi din natura se aplica acum si in arta prin alturarea sculpturii si a bijuteriei de autor, privite cateodata ca expresii artistice atat de diferite.

David Sandu este un artist care s-a exprimat pana acum in registrul minimalist, geometric și nonfigurativ. Designerul ne-a obisnuit cu bijuterii sculpturale, cu discursuri despre forme, materiale și tehnici care demonstreaza prin combinarea lor interdependenta și complementaritate. Acestor idei li se adaugă acum asocierea directa cu sculptura si registrul formelor organice. Simbiotica are un titlu de pozitie cu trimitere la lumea naturala si reprezintă o directie tematica noua in repertoriul artistului.

Expozitia Simbiotica se muta incepand cu data de 8 noiembrie la Galeria ArtXpert, dupa o saptamana de expunere in atriumul Institutului Francez. Expozitia este organizata de Asociatia Societatea de Maine, cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National – AFCN . Sunteti invitati sa fiti martori la o extindere si o intrepatrundere a categoriilor estetice si o reevaluare a ideilor de minor si major in arta contemporana in perioada 8-22 noiembrie, cu program de vizita de luni pana vineri in intervalul orar 12.00-20.00, in cadrul Galeriei ArtXpert (Str. Putul lui Zamfir nr. 45-47, Bucuresti).

Share on Facebook

 

17:00|PROIECTIE SI PREZENTARE FINALA MEET THE NEXT GENERATION - MODUL III, VIDEO-DANS (Marieke Helmus/NL & Paula Onet/RO)| 75′ | WHITE BOX

18:30| DANSEN IN STILTE | MARIEKE HELMUS (NL) | 25′ | WHITE BOX (in prezenta regizorului)

19:00 | SACRE DU PRINTEMPS/ RAIMUND HOGHE (DE) | 60′ | WHITE BOX (in prezenta coregrafului)

SACRE DU PRINTEMPS/ PINA BAUSCH (DE) | 36′ | WHITE BOX

CAFE MULLER / PINA BAUSCH (DE) / 50′ | WHITE BOX

20:00 | VERNISAJ INSTALATIE, IOANA MISCHIE (RO) & DJ | MEDIA LAB

21:30 | DJ & PARTY | BLACK BOX

Programul detaliat mai jos

* intrarea este libera

informatii si rezervari: [email protected]

www.exploredancefestival.ro

 

17:00|PROIECTIE SI PREZENTARE FINALA MEET THE NEXT GENERATION - MODUL III, VIDEO-DANS (Marieke Helmus/NL & Paula Onet/RO)| 75′ | WHITE BOX

In urma proiectului de coaching BODYPARTS condus de Marieke Helmus la WASP intre 1 – 9 noiembrie 2013, in cadrul programului Meet the Next Generation, vor putea fi urmarite 7 proiecte (scurt-metraje si film-performance) realizate de catre participantii la proiect.

“Coaching-ul se concentreaza pe crearea unei simbioze autentice intre dans si film. In alte cuvinte: vom face un dans care nu exista fara utilizarea filmului. Va fi un adevarat experiment; nu stim care va fi rezultatul final. Vom lucra cu un spirit de explorare si descoperire. La fel ca artistul avangardist, nu vom reprezenta ceea ce se vede cu ochiul liber, ci vom dansa si filma emotii, impresii, relatii si contraste.” (Marieke Helmus)

Marieke Helmus a explorat forme particulare de expresie prin miscare in (sub)culturi in filmele sale. In Cape Town Soup a lucrat cu dansatori africani traditionali si i-a incurajat sa experimenteze dansul modern. In Rotterdamse Tranen (Rotterdam Tears) a examinat relatia pe care o au tinerii dansatori cu punctele de comfort si discomfort din Portul Rotterdam. Ambele filme sunt o combinatie proaspata de portrete documentare si scene de dans si experimentale. Pentru performance-ul docu-dans Sneak Preview, a investigat libertatea de miscare a unei femei arabe cu val. Ultimul ei film Dansen in Stilte este despre limbajul semnelor si dans.

Primul ei film Weet wat je in huis haalt a castigat premiul intai al Fair Food Film. Scurtmetrajul Als alles bijzonder wordt a fost selectat pentru Gouden Reiger. Ultimul ei film Dansen in Stilte a fost selectat pentru competitia Cinedans 2013. Ca regizor, a fost indrumata de Mijke de Jong si Noud Heerkens. O zi pe saptamana lucreaza ca doctori de tratament pentru dependenti la Jellinek Clinic Amsterdam

Paula Onet. Absolventa al Facultatii de Teatru si Televiziune din Cluj-Napoca, Paula Onet este un artist vizual independent cu o experienta variata in ceea ce priveste diversitatea culturala. In timpul facultatii, Paula obtine burse de studiu in Seoul, Coreea de Sud si in Turcia. Pe langa experienta profesionala obtinuta la TVR Cluj, ea participa la Workshopul Aristoteles unde lucreaza ca editor la documentarul „Gutuiul Japonez”, nominalizat la premiile GOPO 2012 si selectat in cadrul competitiei internationale IDFA 2012, castigator al marelui premiu al FFEST 2011 si TimiShort 2012. In luna iunie participa cu filmul de licenta „dupa FEL si CHIP” la StoryDoc in Atena, un workshop de film documentar, unde obtine o bursa pentru a participa la o sesiune de pitching la DOK Leipzig Film Fest. Filmul va fi ulterior premiat la festivaluri de film din Romania (FFEST, Timishort, Cinemaiubit, UCIN), intrand in selectia oficiala a prestigiosului festival de film de la Karlovy Vary. Paula si-a incheiat vara anului 2012 in Paris lucrand la un nou film, primind o bursa de rezidenta acordata de Centrul Cultural Roman de la Paris. In prezent este coordonator multimedia in cadrul asociatiei 4Culture in Bucuresti si lucreaza in paralel la productii proprii de film documentar. Este in permanenta in cautare de noi directii, oameni si locuri care sa-i stimuleze gandirea creativa si este un om al intalnirilor, al zborurilor, al frumosului si al artei.

Program detaliat:

Artisti dansatori emergenti au beneficiat de o introducere in lumea filmului, a filmarii, luminii, sunetului si montajului. Ei au incercat sa creeze o adevarata simbioza intre dans si film inspirandu-se din opera unor artisti de avangarda. Ceea ce veti urmari este rezultatul unei munci intense de peste o saptamana.

Info: http://waspmagazine.com/dance-and-video-marieke-helmus-2/

 

17:00 – 17:10: Introducere si prezentarea participantilor

17:10 – 18:15 | Scurt-metraje | WHITE BOX

17:10: Ambiguous body, Mihai Dragomir | 1′-3′
Abstract postures and shadows in movements that reveil the origins of human.

 

17:15: Corpse, Nicoleta Enache | 1′-3′
The darkness mirroring the body.

 

17:20: (IN)RUPTII, Raluca Rosu | 1′-3′
Inner dance through emotions.

 

17:25: OPUS, Alexandra Garbea, Mihai Dragomir, Laura Colomban, Razvan Rotaru | 3′-5′
Ascension is depersonalization through imagination.

 

17:35: FLESCH, Razvan Rotaru & Alexandra Garbea, Mihai Dragomir, Laura Colomban, Lilach Livne, Raluca Rosu, Nicoleta Enache | 3′-5′

Memories of the body | Body analysis | PaiNsiDestroy

 

17:45: OPEN GAME, performance with filmprojection, Lilach Livne
The problematics of the body.
The wish to reduce things into forms.
The realization that this is the Pixels Time.

 

18:10: WOMB, film-performance, Laura Colomban & Razvan Rotaru, Alexandra Garbea, Mihai Dragomir,

Nicoleta Enache | 15′

“Things prefer to remain wild. To honor a wild thing converse with it on its terms, in its language, on its territory.
Its gift must be to make you wilder.” Bill Plotkin

 

18:30| DANSEN IN STILTE (2013) | MARIEKE HELMUS (NL) | 25′ | WHITE BOX (in prezenta regizorului)

Dansen in Stilte este un film despre limbajul semnelor si dans, despre comunicare, despre absenta sunetului.
Persoanele care nu aud se folosesc de corp pentru a comunica, precum si de limbajul semnelor. Ce se intampla atunci cand acestea invata sa danseze?

5 tineri fara auz sunt infatisati in timpul pregatirilor pentru dans si un performance multimedia; incapacitatea de a auzi incita alte simturi sa gaseasca noi modalitati de comunicare.

Info: http://www.mariekehelmus.nl/Dansen_in_stilte.html

Trailer: http://vimeo.com/73516475

 

19:00 | SACRE DU PRINTEMPS/ RAIMUND HOGHE (DE) | 60′ | WHITE BOX

2013 reprezinta centenarul Le Sacre du Printemps al lui Igor Stravinsky. Cu aceasta ocazie, eXplore dance festival gazduieste la Bucuresti 2 proiectii speciala ale Sacre du Printemps in coregrafia lui Raimund Hoghe (2004), in prezenta coregrafului, respectiv Pina Bausch (1975).

Concept: Raimund Hoghe; Choreography and performance: Raimund Hoghe & Lorenzo De Brabandere; Artistic collaborator: Luca Giacomo Schulte; Music: Igor Stravinsky; Production: Raimund Hoghe(Düsseldorf) & Groupe Kam Laï (Paris); Co-production: Montpellier Danse & Theater im Pumpenhaus (Münster)

Hoghe a creat o coregrafie liniara, aproape orizontala, redusa la o simplitate extrema, in care cei doi performeri se reflecta reciproc, diferiti precum propriile lor corpuri. Geometria si repetitivitatea da o forta rituala traseelor cele doi performeri. Aceasta legatura stransa cu ritualul este caracteristica operei lui Hoghe, dar aici se refera la initierea in libretto-ul original. Atractia unuia fata de celalalt si dorinta erotica sunt temperate de o anumita relaxare si acceptare: acceptarea faptului ca ceva trebuie sa moara pentru ca altceva sa traiasca. Legatura de dragoste si moarte nu este experimentata intr-un mod violent. Intimitatea si atentia cu care cei doi barbati executa actiunile si miscarile simple se bazeaza pe o constientizare profunda a prezentei celuilalt.

(Kaaitheater Review - http://www.kaaitheater.be/en/e138/_/)

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Competiția Internațională BIEFF 2013 oferă publicului român ocazia de a viziona filmele câtorva dintre cele promițătoare voci artistice descoperite și premiate anul acesta în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Începând de astăzi puteți găsi poveștile acestor creații pe website-ul nostru, www.bieff.ro.

Cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer, BIEFF aduce în premieră în România câştigătorul Ursului de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj la Berlinale 2013. THE RUNAWAY, de JEAN-BERNARD MARLIN, este „un coming-of-age complex care vorbește despre agresivitatea adolescentină, înfățișată ca unitate de măsură pentru respectarea legii versus compasiunea umană. Îndatorată esteticii realiste, camera lui Marlin îi urmărește timp de o zi pe Lakdar, un asistent social pentru delincvenți juvenili, și pe Sabrina, una dintre tinerele pe care le are în grijă la centru. Dar ziua surprinsă este cea în care Sabrina va fi judecată pentru câteva infracțiuni. Pusă în fața acțiunilor ei trecute și a consecințelor pe care le-ar putea avea asupra viitorului ei, aceasta se blochează și fuge. Mergând pe urmele ei, Lakdar – ca și spectatorul – pornește într-o călătorie halucinantă prin Marsilia suburbană, disperat să o găsescă, sperând că nu este încă totul pierdut”. (Oana Ghera, BIEFF 2013) (TEASER)

Nominalizat la European Film Academy Awards la Berlinale 2013, „tragi-comedia existențialistă MYSTERY, de CHEMA GARCIA IBARRA, este un savuros mix de realism magic, science-fiction și mister religios. Într-un univers domestico-fantastic, în care divinul e parte firească din cotidian, în care Fecioara Maria îți dă rețete de bucătărie și îți spune la ce supermarket găsești cele mai avatajoase reduceri, MYSTERY spune povestea unei femei de vârsta a doua, Trini, soție devotată și gospodină model care, după ce primește un mesaj divin decide să renunțe cu totul la viața de până atunci și să-și urmeze visele. Cu un fler remarcabil în mizanscenarea realității, o estetică picturală, un subtil simț al umorului și o înțelegere profundă a naturii umane, care amintesc de Ulrich Seidl și Roy Andersson, Garcia Ibarra reușește să suprindă absurdul și sublimul ființei umane, prinse între pământ și cer, între lumesc și spiritual, între derizoriu și transcendent”. (Adina Pintilie, BIEFF 2013) (TEASER)

Primul film conceput vreodată special pentru un public de cimpanzei, ineditul PRIMATE CINEMA: APES AS FAMILY al artistei vizuale RACHEL MAYERI, prezentat în premieră la Berlinale 2013, devine o interesantă provocare adresată spectatorilor umani de a-şi reevalua propriul comportament. Cu o structură de „stimul vs. răspuns“, adică alternând între povestea ficţională şi imagini cu cimpanzeii în captivitate care urmăresc şi imită ceea ce văd pe ecran, filmul ridică interesante întrebări despre efectul media nu doar asupra acestor primate, ci şi asupra oamenilor. (TRAILER)

În premieră în România, câștigătorul Premiului Teddy la Berlinale 2013, UNDRESS ME de VICTOR LINDGREN, a fost primit cu mult entuziasm la festivaluri precum Tel Aviv (unde a câştigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj), Tampere, Hamburg, Melbourne. „Într-o lume în care definiţiile masculinităţii şi feminităţii se află în schimbare rapidă, acest scurtmetraj pune în discuție aceste delimitări. Doi străini se întâlnesc într-un bar. Tensiunea sexuală dintre ei e palpabilă, aşa că ajung curând la ea acasă. Însă ceea ce părea că va fi o aventură de o noapte ajunge să fie un proces neaşteptat de auto-cunoaştere. Dezvăluind natura arbitrară a convenţiilor sociale, filmul este un captivant experiment despre identitatea sexuală.” (Diana Mereoiu, BIEFF 2013) (TRAILER)

Cea de-a 4-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF va avea loc în perioada 11-15 decembrie 2013, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu și este susţinută de Centrul Național al Cinematografiei, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arte, Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains, UCIN, JTI, British Council, Ambasada Regatului Țărilor de Jos, Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundației Konrad Adenauer, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez, Goethe-Institut.

Share on Facebook

Nighthawks (Ulii de noapte)

Marea Britanie 1978
regie Ron Peck
scenariu Ron Peck, Paul Hallam
montaj Mary Pat Leece, Richard Taylor
distribuţie Ken Robertson, Rachel Nicholas James

***

Filmul „Nighthawks” („Ulii de noapte”, Marea Britanie 1978, regie Ron Peck) rulează joi, 7 noiembrie, de la orele 19 (cu subtitluri în limba engleză), în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Mihai Kolcsár și de Iulia Alexandra Voicu. Intrarea este liberă.

***

de Mihai Kolcsár

Sfârşitul anilor ’60 şi anii ’70 au reprezentat pe plan mondial o perioadă foarte importantă în lupta pentru căștigarea drepturilor homosexualilor, mişcări majore luând naştere în Statele Unite ale Americii, Australia, Canada şi Europa, rezultatul acestor lupte fiind legalizarea relaţiilor homosexuale în toate aceste zone. Ron Peck a avut un rol în mişcarea culturală homosexuală din Marea Britanie, fiind co-redactor la revista „Gay Left”, care publica articole atât despre zbaterea pentru o societate socialistă şi integrarea homosexualilor în această societate, cât şi despre cultura homosexuală şi lesbiană.

Încurajat de deschiderea spre această nişă culturală, Peck s-a străduit timp de cinci ani să realizeze filmul „Nighthawks”, care urma să fie primul film britanic abordând în mod vădit tema homosexualității. Înainte de acesta, scosese şi Derek Jarman filmul „Sebastiane”, în 1976, care însă nu trece mai departe de prezentarea unor imagini homoerotice. „Nighthawks” urmăreşte viaţa lui Jim, un profesor de liceu homosexual care îşi petrece nopţile prin cluburi şi discoteci în căutarea unui one-night-stand, sau a unei relaţii. Aceste întâlniri sunt marcate însă de o proastă sincronizare cu cei implicaţi, căci de câte ori Jim arată interes pentru un bărbat, acesta nu caută decât puţină distracţie şi vice-versa. În paralel, urmărim şi viaţa de zi a protagonistului, profesor model care se împrieteneşte cu o nouă colegă ale cărei sentimente sunt neclare.

Filmul a fost finanţat în mare parte de homosexuali bogaţi, rămași anonimi până în ziua aceasta, iar lipsa unui buget substanţial se poate observa în produsul final, astfel putând fi explicate cadrele lungi şi în mare parte statice, ceea ce funţionează însă în beneficiul filmului, modelând un stil regizoral clar şi conferind filmului un ton documentarist care se potriveşte bine cu subiectul. În această direcţie funcţionează şi lipsa muzicii non-diegetice (exceptând genericul de început). Regizorul a ales, de asemenea, să lucreze cu actori neprofesionişti, lăsându-i pe aceştia să improvizeze dialogul bazat pe indicaţiile sale, şi modelând scenele după personalitatea lor. Această alegere dă o naturaleţe distinctă filmului şi contribuie la impactul emoţional din scena catarctică de final în care Jim este întrebat direct de către elevii săi dacă este „homo”, discuţie născută din întrebările adevărate ale elevilor respectivi.

Deşi destul de blând după standarde contemporane, „Nighthawks” a șocat publicul din acea vreme, atât pe cel hetero-, cât şi pe cel homosexual, care nu era obişnuit să se vadă reprezentat cu atâta francheţe. În mod nesurprinzător, au existat detractori în ambele tabere, unii homosexuali arătându-se ofensaţi de tonul pesimist al filmului, studioul care a co-finanţat filmul dorind de asemenea un happy-end clar, în care protagonistul îşi găseşte „prinţul” în urma căutărilor.

Printre altele, „Nighthawks” este unul dintre primele filme în care homosexualii nu au rol de antagonişti sau de psihopaţi şi constituie un studiu asupra unei culturi care, deși în plină ascensiune la finalul anilor ’70, era în mare parte necunoscută publicului larg al acelei epoci.

Share on Facebook

Sala Dalles / 23 & 24 noiembrie

V for Vintage, cel mai mare targ de cultura vintage si design romanesc, are loc in weekendul 23-24 noiembrie 2013 la Sala Dalles (Bd. Nicolae Balcescu, nr. 18).

Editia a 11-a a targului V for Vintage se inspira din filmul Roman Holiday (1953) si personajele interpretate de Audrey Hepburn si Gregory Peck. O editie de poveste, in care La Bella Vita capata intensitate.

Organizat de doua ori pe an, V for Vintage aduce impreuna o suta de expozanti in urmatoarele sectiuni: Vintage Autentic, Designeri romani de Haine, Bijuterii si Accesorii, Invitati speciali V for Vintage, zona Molecule F & Friends.

La Vita e Bella imbraca ritmul de Vacanta la Roma si ii inspira pe fiecare din expozantii prezenti sa creeze si sa pregateasca o colectie dedicata, piese unice de gasit doar in cadrul celor doua zile de targ.

Spatiul are noi dimensiuni si imbogateste experienta calatoriei. La targul V for Vintage, decorul este semnat de Virginia Toma, Eclectico Studio si Casara.

Sectiunea „Recomandat de..” este sustinuta de Ana Morodan, binecunoscutul personal style blogger, consultant de imagine&speaker inspirational. Un personaj care ne inspira zi de zi sa avem incredere in noi si sa ne simtim minunat in piele noastra.

V for Vintage Vacanta la Roma / La Vita e Bella dedica o zona speciala invitatilor acestei editii: MURMUR, Andra Andreescu, A E R|W E A R

In zona de lounge ne intalnim cu totii sa ne bucuram de bella vita si sa savuram bunatati si delicatese pregatite de Verde Aromat si Chez Maman.

“Which of the cities visited did Your Highness enjoy the most?”

Reporter

“Each, in its own way, was unforgettable. It would be difficult to…Rome! By all means, Rome. I will cherish my visit here in memory as long as I live. “ – Princess Ann ( Audrey Hepburn ).

 

www.vforvintage.ro

23-24 noiembrie 2013
Sala Dalles, B-dul Nicolae Balcescu, nr. 18

intrarea 10 RON
dress code: alb/negru/monocrom

________

Our Chic Cover Lady – Ana Morodan
Fotograf: Virgil Hritcu
Make-up: Anca Buzea
Hair stylist: Robert Both
Modele: Andrei si Alexandru / Elan Models
_______

V for Vintage

Call 0724.228.626
Visit www.vforvintage.ro
Like www.facebook.com/vforvintagefair
Befriend www.facebook.com/viforv
Follow https://twitter.com/VforVintageFair

Share on Facebook

Festival de filme cu licență liberă - CC la Brașov

Brașov, 05 noiembrie 2013. Festivalul de film cu licență liberă pune în discuție prin filmele cu licență liberă (creative commons licence) o formă de funcționare mai flexibilă și mai actualizată la modul de interacțiune din timpurile noastre. Festivalul se întâmplă între 15 și 17 noiembrie la Galeria de artă contemporană M8 din Brașov.

Din program:
- dezbateri despre felul în care licențele „Creative Commons” îi ajută pe oameni să își împărtășească cunoștințele și creativitatea cu lumea întreagă.
- filme despre eroii moderni ai împărtășirii globale
- prezentări susținute de Mihai Ghiduc, Valentin Brutaru și Bogdan Manolea (APTI - Asociația pentru Tehnologie și Internet)
- instalații artistice de Magda Vieriu și Oti Hrebenciuc (Volumetrica); Vladimir Țăroi și Silvestru Munteanu
- întâlniri cu oameni interesanți

„Festivalul vorbește printre altele și despre o altă modalitate de lucru, respectiv participativă. Licențele libere, printre care și Creative Commons, datorită caracterului lor nuanțat, permit tuturor un schimb de informații ce nu poate fi realizat într-un mediu rigid și închis ca cel al copyright-ului folosit până acum. Încurajând astfel accesibilitatea, libertatea de a modifica, creativitatea, colaborarea și inovația. Filmul este una din laturile societății noastre care beneficiază de aceste licențe.” Valentin Brutaru, organizator BVCC

Acces liber. Recunoștință pe bază de donații.
Detalii pe http://bvccfilmfest.tumblr.com/

Organizator: Asociația Kunststadt și Galeria de artă contemporană M8
Echipa: Mara Oprișiu, Valentin Brutaru, Alina Floroi, Vlad Anghel, Horea Paștină

Despre licențele Creative Commons
Licența „Creative Commons” (abreviat CC) îi ajută pe oameni să își împărtășească cunoștințele și creativitatea cu lumea întreagă.

Marea schimbare care s-a întâmplat odată cu internetul permite oricui să publice online operele proprii, fie că e vorba de o fotografie, un film, un curs de la universitate sau o carte. Licențele CC îi ajută pe oameni să își împărtășească mai ușor creația și să specifice cine o poate utiliza mai departe în spiritul colaborării și remixului.

Discuțiile despre licențele CC pun un semn de întrebare despre hegemonia marilor producători de conținut cum ar fi cinematografia americană, casele de discuri și editurile. În același timp, sursele de venituri devin nesigure în cadrul sistemului CC.

Dar totuși, în acest context, unii autori trec peste barierele legate de copyright și își oferă operele online în spiritul generozității și în speranța colaborării.

Share on Facebook

Play Design Fair a reunit numeroși pasionați de modă și reciclare

București, 4 noiembrie 2013. Code Noir Style, primul birou de stil de tip francez din România, a organizat în acest weekend (2-3 noiembrie 2013), la Librăria Bastilia (Piața Romană, nr. 5, București), prima ediție a târgului de reutilizare inteligentă în modă: Play Design Fair.

Vizitatorii la târg au putut achiziționa haine și accesorii din garderoba unor profesioniști în modă, și afla ultimele noutăți în domeniu (design, modă, și reciclare). De asemenea, s-au bucurat de atmosfera pariziană a evenimentului susținută prin diverse activități culturale (muzică, fotografie, lectură de carte).

“Mă bucur că am reușit să aducem împreună atât de mulți oameni frumoși la prima ediție Play Design Fair. Într-o atmosferă jucăușă, am găsit soluții noi pentru hainele care s-au plictisit în dulapul nostru: de la transformarea lor în noi obiecte vestimentare, până la punerea lor la vânzare în cadrul unor târguri de profil. Sper ca următoarea ediție, pe care deja o pregătim pentru luna decembrie, să aducă mai multă lumină în ceea ce privește refolosirea inteligentă în modă.”, a spus Ioana Nicolescu, owner Code Noir Style.

Sâmbătă, Noemi Revnic (owner, Plăcerile lui Noe) a vorbit despre posibilitățile concrete de reciclare a hainelor din garderoba ei: una dintre rochiile de la 109 va fi transformată într-o jachetă și o pereche de șalvari. A urmat Amir Doboș (fashion director, revista InStyle) cu un exercițiu de styling: a prezentat câteva ținute complete și ocaziile la care acestea pot fi purtate; hainele și accesoriile au fost alese din garderobele puse în vânzare. Prima zi a târgului s-a încheiat cu o serată pariziană – Delia Opran (solista grupului Antarctica), acompaniată la chitară de Paula Mureșan, a interpretat acustic cântece din repertoriul unor artiste franceze precum Vanessa Paradis, Carla Bruni și Berry.

Teodor Frolu (co-fondator, Asociația “Ivan Patzaichin - Mila 23″) a vorbit duminică despre reciclarea urbană. Printre temele pe care le-a abordat au fost: autenticitate versus originalitate; economia ecologică; și aducerea inovației în tradițional, fără a altera identitatea. De asemenea, Teodor a prezentat fibrele inovatoare folosite în viitoarea colecție Patzaikin, primul brand românesc de fashion, design și ecotehnologie.

În încheiere, actrița Andreea Bibiri a lecturat din jurnalele lui Anaïs Nin, și a vorbit despre relația intimă care se creează între haine și cel care le poartă.

“Am o fustă veche, încă din timpul facultății. Primul meu examen –cu toate emoțiile, deznădejdea, speranța, frica, eliberarea și așa mai departe– s-au adunat în ea. Fără sa-mi propun asta, mai târziu, mi-am dat seama că o purtasem la repetiții și în majoritatea examenelor, pe tot parcursul facultății. Așa că, la un moment dat –mai mult în glumă– am numit-o “Fusta cu Talent”. Mai târziu, o colegă, prinsă de emoțiile și frica unui examen, m-a întrebat dacă nu pot sa i-o împrumut.”, a spus Andreea.

Printre expozanții care s-au alăturat primei ediții Play Design Fair se numără Alina Vîlcu (owner, Radical Chic); Daniela Kammrath (redactor șef, 121.ro); Contemporist; Gabriela Urdă (owner, Yard Sale); Lena Conta (artist); Mihaela Zvîncă (owner, Zvinca Bijuterie Contemporană); Raluca Debu (stilist, Chiffonnier); Viviana Basan (owner, Pompon); și absolventele cursului de design vestimentar organizat de Code Noir Style (Ana Maria Soare, Ana Polcovnicu, Andreea Popescu, Cristina Fuiorea, Lorena Stoica, Ramona Mihăilă, Vera Wra). Garderobele puse la vânzare au inclus atât produse haut de gamme, cât și branduri de mass market.

Pe tot parcursul târgului, vizitatorii au putut vedea expoziția cu vânzare de fotografie semnată de Nina Mihăilă (artist fotograf), și selecția de cărți, dvd-uri cu muzică și film francez expuse de Librăria Bastilia. De asemenea, Raluca Mircea (hairstylist la Centrul Shakti) a realizat demonstrații de împletituri rusești.

Află mai multe detalii pe pagina dedicată evenimentului: https://www.facebook.com/playdesignfair. Spotul evenimentului poate fi urmarit aici: http://bit.ly/spotplaydesignfair.

Prima ediție a Play Design Fair s-a bucurat de susținerea următorilor parteneri: Librăria Bastilia, GAPP PR, Contemporist, Yard Sale, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Madame Lucie, Belle Maison Spa, Centrul Shakti, Ștefan Trifan, Ștefan Pleșca; precum și a următorilor parteneri media: Dialog Textil, Business Woman, 121.ro, Plăcerile lui Noe, 23și, Fashionandbeauty.ro, și Metropotam.

 

Despre Code Noir Style

http://www.codenoir-style.com/

Ioana Nicolescu, fondatoarea Code Noir Style, are o experiență de 13 ani în moda de lux din Franța: a lucrat pentru branduri precum Prada, Dior, Chanel, Chloé, și Comme des Garçons.

În anul 2010, Ioana a înființat primul birou de stil de tip francez din România: Code Noir Style. Agenția de consultanță în imagine și stil are birou în București și la Paris.

Share on Facebook