Ma-nconjor cu mine

December 10, 2012

de Mihaela Voda


Dan Cretu – Ardei (lucrare primita pe trimite chestii/ trimitechestii@tataia.net)

Preajma mea sunt busuiocul intr-un ulcior pictat de mine, sevaletul pe care sta pictura cu narcise facuta la cursul de pictura, 3 cutii verzi din nuiele, o cutie de pantofi pe care am imbracat-o in hartie portocalie si in care imi tin pixurile, cartile mele, “cosuletul de zi” unde-mi pun in ordine hartiile pe care-mi scriu idei, hartiile pe care imi scriu titluri de filme, ambalaje de ciocolata si ness de la promotii, carnetelul cu elastic pe care mi l-au adus din Praga doi oameni cu care nu mai pastrez legatura, cerceii rotunzi din Vama, brosa cu broasca testoasa de la sora-mea, un lipici, un metru de croitorie si alte obiecte pasagere. Preajma mea are si o bicla cu pedale rosii, o chitara, o craciunita care nu cred ca mai prinde Craciunul si un album negru cu poze, bilete si franturi de poezii. Chitara nu-i a mea, e a omului pe care il am in preajma.

Mai am o preajma acasa, la mama, unde sunt mama, Albus, parul, mirosul de struguri toamna, rulota rosie, jurnalul din adolescenta din care n-au mai ramas decat cateva pagini, restul le-am rupt si le-am aruncat pentru ca mi s-au parut prea proaste scrierile de acolo, magazia in care m-am vopsit cu vara-miu ca indienii. Mai sunt si vecinele care imi dadeau visine si ma lasau sa ma dau in leaganele din curtile lor si ma trimiteau sa le cumpar paine.

Pe oriunde ma mut, preajma mea ramane cam aceeasi. Decorurile se schimba, dar le caut pe acelea care sunt pentru mine. Contextele se schimba, dar mi le construiesc asa cum vreau, cu prietenii mei si cu tot ce-mi place sa fac, sa fiu. Cu muntii pe care ma catar, iesirile cu bicicleta, filmele cu vin si brie, pozele pe care le fac si le voi face, tarile in care n-am ajuns, labradorul pe care vreau sa-l am cand voi avea si casa pe care vreau s-o am, cladirile la care ma zgaiesc, luminile, ploile si placintele cu mere. Ma-nconjor cu lucruri ale mele, care ma compun si in care ma rasfrang. Si ce am si ce nu am si ce vreau sa am, sunt eu.

Am o prietena care oriunde se muta isi umple camera cu poze, mesaje de tot soiul, dezordine, rochii si cercei. O alta isi poarta dupa ea ursuletii bruno si alte lucruri asemanatoare. O alta alege mereu apartamente mari, cu camere mari in care pune obiecte mici si presuri si isi incropeste un loc intim si cald de stat la povesti si cafea. Poate ca ne construim de fiecare data imprejurimile la fel de teama sa nu ne pierdem. Putem fi in atatea feluri incat ne-o prinde bine sa avem lucruri care sa ne tina aproape de sinea noastra.

P.S. Mi-am lipit pe tavanul capului o vorba: “Make your surroundings a metaphor for who you are.” (George Lois)

 

Share on Facebook

Tags: , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, TEXT | 1 Comment »

Premierea penițelor IDC

November 15, 2012

Seară culturală în Incubatorul de condeie

Sâmbătă 24 noiembrie, în Stabilimentul de Arte Grafice Energiea, începând cu orele 16:00, se decernează Premiile IDC, cu puțin fast, ca de obicei, iar membrii juriului, vor lectura cele mai inedite și originale texte care merită să fie făcute publice, semn de  încredere și prețuire a talentului literar.

Programul serii culturale din Energiea este următorul:

  • -                 16:00, Premiile IDC, ambele secțiuni: Poezie și Proză scurtă și Premiul Revistei SemneBune, celui mai prolific condei de la Atelier IDC
  • -                 16:30, Antologia IDC 2012, în lectura publică a membrilor juriului acestei ediții
  • -                 17:00, Lansare de carte: „Toamna asta citim Kafka” de Bianca Dobrescu (poetă premiată la ediția a II-a a Concursului IDC, 2011), lectură și sesiune de autografe
  • -                 18:00 Socializare, Grolsch, Jazz Party

Adresa Energiea: Str. Brezoianu nr. 4, București.

Pentru evitarea aglomerației „mai în față și central”, vă rugăm să veniți din timp.

Dorim să aducem mulțumiri tuturor celor care s-au implicat în organizarea, medierea și promovarea proiectului AdLittera, prin Concursul de debut literar „Incubatorul de condeie”, poetului Răzvan Țupa, coordonatorul Atelierelor IDC de la această ediție, precum și celor trei spații de creație care au găzduit atelierele de Creative writing: Van Gogh Grand Cafe, Orient Express Bar Bistro și Energiea.

Ca de fiecare dată, la finele Concursului IDC, transmitem prin partenerii noștri cele mai bune gânduri laureaților, cu rugămintea de a continua să scrie, să nu se irosească talentul în marginile cotidianului, să debuteze în literatură. În aceeași măsură, îi rugăm pe cei care au aplicat la acest concurs dedicat amatorilor, să primească semnele noastre de încredere și să persevereze. Toți candidații au câteva exemple care pot fi urmate, câțiva premianți ai edițiilor precedente ale Concursului IDC, au decis să debuteze în literatură, publicându-și scriitura.

Invitați de onoare la această ediție: Silvia Grădinaru, Adrian Diniș, Bogdan Constantinescu, Sorin Lucaci, Albert Cătănuș și Radu Nițescu.

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , ,
Posted in DE CITIT, INPROGRAM | No Comments »

Teatrul din sufragerie

November 12, 2012

In ultimii ani, spatiul domestic a devenit gazda tot mai multor manifestari artistice: piese de teatru, happening-uri, performance-uri, vernisaje, concerte, care atrag un public urban, dornic de experiente noi. Din aceasta categorie a spatiilor domestice care au devenit repere culturale contemporane face parte si lorgean theatre, primul teatru de apartament din Romania, infiintat in 2008 in garsoniera lui Jean-Lorin Sterian. Volumul Teatrul din sufragerie trateaza, din punct de vedere antropologic, experienta acestuia de a-si transforma casa intr-un teatru, pendulind intre dramatic si domestic si functionind, in ultima instanta, ca o auto-terapie.

Cel mai recent proiect lorgean theatre s-a numit Se joaca cu casa deschisa, si a constat intr-o stagiune desfasurata in interiorul mai multor locuinte din toate sectoarele Bucurestiului. Astfel, intre 1 aprilie si 1 septembrie 2012, sub egida lorgean theatre s-au jucat in apartamente/garsoniere/spatii/curti 6 piese, dintre care 4 premiere, intr-un total de 39 de reprezentatii.

Cartea Teatrul din sufragerie va fi lansata marti, 13 noiembrie, 20.00, pe Dianei 4, in prezenta autorului si a artistilor care, de-a lungul timpului, au performat la lorgean theatre.

Teatrul din sufragerie si Se joaca cu casa deschisa sint proiecte finantate de Administratia Fondului National Cultural

 

Despre autor:

Jean-Lorin Sterian a fost făcut pionier pe bricul Mircea. Dupa ce a terminat un liceu de chimie-biologie, a pierdut cinci ani frecventind si absolvind chiar o facultate de filosofie-jurnalistica. Ca jurnalist de life-style (Playboy, 1999-2003) s-a facut remarcat printr-o prezenta discreta la cockteiluri si lansari pe care le-a imortalizat mai tirziu in romanul Lorgean (Polirom, 2007). A făcut playback cu Grupul Sanitar (A&A Records, 2002), a zugravit peretii unei şcoli din Maroc (Errachidia, 2005), a sărit o singură dată cu paraşuta (2008). Locuieşte lîngă Cişmigiu unde a scris ultima sa carte, Antume (Herg Benet, 2011).

www.ublog.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , ,
Posted in ARTA, DE CITIT, FOLCLOR, INPROGRAM, TEXT | No Comments »

Mitul mesterului Manole

June 28, 2012

de Marlene Stanciu, imagini Alina Andrei

Am cerut azil, ne-am pus papioane, ne-am vazut pe sticla, dar cu ordonanta de urgenta cum ramane?

de vorba cu: Corina Suteu (director ICR NY), Gabriela Massaci (director fondator ICR Londra), Dorian Branea (director fondator ICR Varsovia, actual director ICR Londra), Monica Joita (director adjunct IRCCU Venetia), Gina Pana (director ICR Tel-Aviv), Silvana Rachieru director ICR Istanbul), Ioana Anghel (director ICR Madrid), Giorgiana Zachia (director adjunct ICR Stockholm 2006-2011), Rod Fisher (International Intelligence on Culture)

Institutionalizarea modelelor de bune practici, Cortina rosie cu aplauze se ridica, Nationalizarea Institutului Cultural Roman, Cultura ca arma de seductie in masa, Ce inseamna sa creezi valoare publica in managementul institutiilor publice, sunt tot atatea titluri care mi-au trecut prin cap cand m-am gandit la acest articol. Institutul Cultural Roman nu va mai continua cu aceeasi misiune, politica, si detasare de tipicul mers romanesc al lucrurilor. Ordonanta de urgentă 27 din 13.06.2012 aduce Institutul la zambetul lui Nicolaescu Sergiu-Florin, Bokor Tiberiu, Feldman Radu-Alexandru, Bîrlea Gheorghe, Mazăre Alexandru, Sbîrciu Ioan, Severin Georgică, Vasilescu Lia-Olguţa, Calcan Valentin-Gigel, Ţopescu Cristian-George (Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa a Senatului Romaniei).

Diplomatia culturala la nationalism ne gadila

Am evoluat fata de acest concept demn de ideologia post-WWII. Cand lucram cu Rod Fisher la Londra, la cea mai recenta carte a sa in curs de publicare (From Cultural Diplomacy to Cultural Cooperation), am cercetat studiul de caz Institutul Cultural Roman si politica sa. Politica poneiului roz este o politica de insertie a unui domeniu artistic romanesc (street art/graffitti/) in mijlocul publicului care o savureaza dincolo de preferinte personale si definitii “nationale” ale culturii. Aceasta era, in 2008, primul semn de trecere in Europa Centrala si de Est de la traditionala gandire propagandista a diplomatiei culturale la cooperare culturala. Cu alte cuvinte, Institutul Cultural Roman a fost pionier in aceasta regiune intr-un tip nou de politica culturala, detasata de uzantele propagandistice. http://www.encatc.org/europe-int/wp-content/uploads/2010/11/Interview-with-Rod-Fisher.pdf

Cooperarea culturala este un concept contemporan spre care tind acum majoritatea institutelor culturale din lume deoarece trece dincolo de simpla “prezentare” a culturii, artei, etc. in strainatate. Este vorba despre colaborare si realizarea unor proiecte comune dincolo de granitele nationale intre operatori culturali si organizatii care sunt sau nu institutii guvernamentale. Cooperarea culturala nu este condusa de agenda ministerului de externe a unei tari, si cum rezolvarea este de obicei inclusa in problema, iata si nevoia de control politic asupra ICR.

Acum Rod Fisher, unul dintre cei mai apreciati specialisti internationali in cooperare culturala, scrie: “In my research I cited the Romanian Cultural Institute as a model for the operation of other cultural institutes, especially from Central and Eastern Europe.  Now I shall have to change my chapter in the cultural diplomacy book and, sadly, refer to these developments (n.r. situatia actuala) as ill-conceived political intervention.”

De ce trebuie sustinuta politica actuala a ICR? Pentru ca a fost prima politica culturala de plasare a culturii romanesti in afara bulei mistice in care se scalda, in totala auto-admiratie, la noi in tara. Nu doar a exportat cultura si arta romaneasca, ci a plasat-o in dialog international pe piata artistica globala.  E ca si cum ar fi urcat-o la bursa si surpriza: actiunile au crescut considerabil, constant si durabil.

De ce nu dati, dom’le sarmale?

Am intrebat directorii ICRurilor din strainatate cum au raspuns apelului conducerii ICR Bucuresti la inserarea culturii romanesti pe unele dintre cele mai competitive piete artistice din lume, respectiv in cele 18 tari in care exista acum ICRuri.

Cum reuseste sa devina pretuita o cultura in alta tara decat cea de origine?

Ce ai face daca te-ai trezi la Stockholm, Londra sau HongKong si ti s-ar spune: de azi trebuie sa incepi sa existi si sa devii relevant. Sa-ti raspunda la telefon cele mai mari muzee si sali de spectacole din lume, galeristii cei mai bine cotati, jurnalistii formatori de opinie din breasla sau universitatile cele mai ravnite? Sa ai la sfarsitul anului institutii de prestigiu interesate de proiectele artistilor romani? Sa fii adicatelea in slujba breslei pe care o reprezinti.

Pe baza raspunsurilor primite am compilat un mic ghid de strategie si dezvoltare culturala, care demonstreaza in sine ce se intampla cu banul public cheltuit la ICR. Care apropos, este cheltuit in proportie de 75% pe programe, doar 25% fiind cheltuieli administrative. Cui ii da mana sa arunce piatra, sa se aseze in piata publica.

Ce-i aia sa faci un ICR?

În aprilie 2006, am avut şansa de a prelua directoratul ICR Varșovia. Institutul nu exista decât pe hârtie, ca parte a unui plan strategic (între timp realizat, cum se știe, în mare măsură) de a crea o rețea globală de institute culturale românești performante, în toate marile centre culturale mondiale. La Varșovia, totul trebuia luat de la zero, de la radiere şi computere, la linguri şi mașini. Mai mult, Polonia nu era o scena culturală pe care noi, românii, să o fi frecventat mai mult decât ocazional. Ca și în multe alte părți, cultura română era aproape necunoscută, iar cultura noastră contemporană, de-a dreptul o enigmă (Dorian Branea, director ICR Londra, fost director ICR Varsovia).

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, STIRE | No Comments »